41,505 matches
-
și stimulează creșterea TA prin creșterea reabsorbției de sodiu și vasoconstricție (25, Fortepiani și colaboratorii săi cit. de 24). Creșterea în greutate este mai frecventă la femeile postmenopauză decât la bărbații de aceeași vârstă, ceea ce presupune stimulare simpatică, rezistență la insulină și leptină, hiperactivitatea SRRA și scăderea activității sistemului de peptide natriuretice (Jarvie și colaboratorii săi cit. de 24). În fine, Sevre (cit. de 24) invocă importanța efectului hormonilor sexuali la femeie în remodelarea vasculară și complianța arterială, precum și în modularea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei, Andreea Girigan () [Corola-publishinghouse/Science/91967_a_92462]
-
un exercițiu de scurtă durată (3 min.) și de intensitate înaltă, principale substraturi energetice utilizate sunt fosfocreatina și adenozin-trifosfatul. Sistemul hormonal este solicitat printr-o creștere a hormonilor catecolaminergici (andrenalină și norandrenalină) șa a glucagonului, cu o diminuare parțială a insulinei. Catecolaminele a căror concentrație a crescut semnificativ, revin la valorile normale în circa 10 minute, pe când echilibrul raportului insulină / glucagon revine la o concentrație plasmatică normală în câteva minute. Cinetica refacerii hormonului de creștere, care în timpul exercițiului scurt și intens
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
Sistemul hormonal este solicitat printr-o creștere a hormonilor catecolaminergici (andrenalină și norandrenalină) șa a glucagonului, cu o diminuare parțială a insulinei. Catecolaminele a căror concentrație a crescut semnificativ, revin la valorile normale în circa 10 minute, pe când echilibrul raportului insulină / glucagon revine la o concentrație plasmatică normală în câteva minute. Cinetica refacerii hormonului de creștere, care în timpul exercițiului scurt și intens atinge o concentrație mărită, se desfășoară astfel: după 48 de ore de la încetarea exercițiului, acest hormon prezintă un vârf
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
în 3 zile, iar testosteronul în 12-24 de ore. Într-un exercițiu lung (< 1h) și de intensitate redusă, mobilizarea rezervelor adipocitare pentru a furniza glucoza indispensabilă continuării exercițiului de lungă durată este dependentă de creșterea concentrației catecolaminelor și de reducerea insulinei. (Essen, 1977) După acest tip de exercițiu, revenirea la o concentrație normală a catecolaminelor este lentă și necesită până la 72 de ore. Hipoinsulemia de efort este compensată la oprirea activității fizice, de un fenomen numit hiperinsulemie, având o semnificație funcțională
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
mușchilor activi, tendința concentrației de potasiu intracelular este de a scădea cu aproximativ 5-20% față de concentrația inițială. De asemenea, la nivelul eritrocitului, exercițiul fizic provoacă o reducere semnificativă a concentrației de potasiu. În timpul procesului de refacere, normalizarea acidozei și creșterea insulinei tind să reintroducă potasiul în celule, la câteva zeci de minute după terminarea exercițiului fizic. Pierderea de potasiu, chiar și modestă, din timpul competiției, fie prin urină sau prin transpirație, trebuie suplinită în perioada de refacere deoarece, în caz contrar
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
comparativ la subiecți diabetici și nediabetici. Am efectuat în primul rând evaluarea rolului genelor dovedite până în prezent ca fiind asociate DZ tip 1 la caucazieni. Este vorba de genele HLA clasa a II-a DR și DQ (IDDM1), alelele genei insulinei INS-VNTR (IDDM2) și gena CTLA4 (IDDM12). Într-o a doua etapă, am ales tehnica studiului genelor candidate pentru a testa implicarea în predispoziția pentru DZ tip 1 a unui mare număr de gene care codifică diferite proteine, cu rol posibil
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
și alte 40 de polimorfisme de tip SNP din 19 gene. Genotiparea propriu-zisă a fost făcută cu ajutorul tehnicii SSP-PCR care ne-a permis să tipăm un mare număr de alele HLA clasa I și a II-a, alele ale genei insulinei și ale tuturor genelor candidate alese folosind aceleași condiții și parametri de amplificare PCR. Tehnica folosită a fost foarte simplă, rapidă și cost eficientă, necesitând doar extracția ADN, amplificarea PCR și apoi electroforeza produșilor PCR pe gel de agaroză. Rezultatele
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
că frecvența în populația generală din România a celor mai diabetogene alele HLA DQ (DQ2 și DQ8) este mult mai mică comparativ cu alte țări, existând un paralelism între frecvența acestora și incidența DZ tip 1. 10.2. IDDM2 - GENA INSULINEI, CROMOZOMUL 11p15 Pentru lotul studiat din populația românească am ales să tipăm două polimorfisme de tip SNP (Single Nucleotide Polymorphism) ale genei insulinei de pe cromozomul 11p15. Este vorba de substituțiile -23 HphI A/T și +1127 PstI C/T care
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
alte țări, existând un paralelism între frecvența acestora și incidența DZ tip 1. 10.2. IDDM2 - GENA INSULINEI, CROMOZOMUL 11p15 Pentru lotul studiat din populația românească am ales să tipăm două polimorfisme de tip SNP (Single Nucleotide Polymorphism) ale genei insulinei de pe cromozomul 11p15. Este vorba de substituțiile -23 HphI A/T și +1127 PstI C/T care s-au dovedit a fi markei fideli ai locusului INS-VNTR, considerat a fi adevăratul locus de susceptibilitate IDDM2. Astfel, alelele -23 HphI A
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
gene ce rămân a fi identificate (Guja et al., 2004b). De asemenea, este posibil ca unii factori de mediu particulari să fi determinat creșterea penetranței alelelor de clasa III INS VNTR cu efect protector. În concluzie, am confirmat contribuția genei insulinei la predispoziția genetică pentru DZ tip 1 în populația românească, cu particularitatea asocierii surprinzător de puternice prin comparație cu alte populații. 10.3. GENA ICAM-1, CROMOZOMUL 19p13 Dintre toate genele candidate testate de noi pe lotul de 204 familii din
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
sunt puse în legătură cu o procesare inadecvată a factorului de creștere proinsulinic (proIGF-II) în factorul insulinic de creștere II (IGF II). Creșterea concentrației de IGF II liber stă la baza hipoglicemiei [36, 58]. În ambele tipuri de hipoglicemie nivelul seric al insulinei, C-peptidului și proinsulinei este suprimat, iar cortizolul seric este crescut, față de hipoglicemia din insulinom, în care manifestările sunt inverse [38]. Măsurile terapeutice constau în administrarea de hidrați de carbon în cantități adecvate, inclusiv intravenos, corticosteroizi, glucagon sau analogi de somatostatină
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92128_a_92623]
-
tumorile sunt în majoritatea cazurilor solitare și sunt moderat diferențiate histologic; la aproape 90% dintre cazuri este prezent cel puțin un criteriu de definire al sindromului metabolic, iar la trei sferturi dintre ei două sau mai multe criterii;rezistența la insulină reprezintă un factor important de risc pentru dezvoltarea CHC pe FGNA; la cei mai mulți pacienți modificările testelor funcționale hepatice și/sau trăsăturile sindromului metabolic preced cu mai mulți ani dezvoltarea CHC; creșterea nivelului seric al AFP este prezentă la aproximativ o
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92128_a_92623]
-
mai mici de 0,5 cm, cunoscute ca „tumorlets” [4]. ETIOPATOGENIE Tumorile carcinoide aparțin categoriei tumorilor neuroendocrine APUD ce provin din celulele Kultchitsky de la nivelul arborelui traheo-bronșic. Sistemul APUD conține hormoni și substanțe biologic active (serotonina, ACTH, bradikinina, histamina, somatostatina, insulina, glucagonul, VIP, GH, PG, prolactina, secretina, substanța P, encefalina, gastrina, bombesina, MSH etc.) care pot fi identificate și în cancerul bronhopulmonar microcelular, astfel încât nu au valoare în stabilirea diagnosticului diferențial dintre cele două tipuri de tumori cu origine neuroendocrină comună
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, NATALIA MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92107_a_92602]
-
mai cunoscute este reprezentată de gena NEUROD 1 (Tamimi et al., 1996). NEUROD 1 este un component al ligandului pentru IPF-1/PDX-1, un important factor nuclear de transcripție cu rol major în dezvoltarea pancreasului endocrin și în modularea expresiei genelor insulinei și somatostatinului (McKinnon et al., 2001). Ca urmare, proteina NEUROD 1 este necesară pentru dezvoltarea normală a insulelor pancreatice ca și pentru activarea transcripției genei insulinei. Mutații ale genei NEUROD 1 au fost incriminate în apariția formei de diabet de
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
de transcripție cu rol major în dezvoltarea pancreasului endocrin și în modularea expresiei genelor insulinei și somatostatinului (McKinnon et al., 2001). Ca urmare, proteina NEUROD 1 este necesară pentru dezvoltarea normală a insulelor pancreatice ca și pentru activarea transcripției genei insulinei. Mutații ale genei NEUROD 1 au fost incriminate în apariția formei de diabet de tip MODY 6 (Fajans et al., 2001). În 1997, Owerbach și colaboratorii descriu un polimorfism la nivelul exonului 2 al genei NEUROD 1 care constă în
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
cuprinde markerii D2S72-CTLA4-D2S116 (Nistico et al., 1996). Genele candidate cele mai importante pentru această regiune sunt reprezentate de CD28, CTLA-4 (Cytotoxic T lymphocyte Antigen 4, cunoscut și drept CD152) și ICOS. Gena CTLA4 este prima (după genele HLA și a insulinei) care a fost confirmată indubitabil ca având rol în predispoziția genetică pentru DZ tip 1. Mai multe detalii despre ea vor fi prezentate în capitolul respectiv. 5.12. IDDM13 A fost localizat pe cromozomul 2q34 (Morahan et al. 1996), regiunea
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
reducerea consumului de ouă, carne grasă, slănină, untură, lapte integral, icre, viscere, crustacee (13). 52.2.3. Glucidele Trebuie să reprezinte 55-60% din rația calorică zilnică. Sunt preferate glucidele cu index glicemic scăzut (cereale, leguminoase), deoarece acestea cresc sensibilitatea la insulină și scad colesterolul total și LDL-colesterolul; cele cu index glicemic crescut (zaharurile rafinate, dulciurile concentrate) cresc trigliceridele și scad HDL-colesterolul, având rol aterogen (26). Ca urmare, zahărul și produsele zaharoase nu trebuie să reprezinte mai mult de 5% din glucide
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
atribuite obezității (44). Mecanismele prin care obezitatea determină creșterea TA sunt multiple, cele mai importante fiind: hipervolemia, creșterea debitului cardiac fără o reducere corespunzătoare a rezistenței periferice, creșterea activității sistemului nervos simpatic, afectarea funcției renale și rezistența crescută la acțiunea insulinei (45). Scăderea în greutate este unul dintre cele mai eficiente tratamente non-farmacologice de reducere a TA. La pacienții sub medicație antihipertensivă, scăderea ponderală poate duce la reducerea dozei sau chiar la întreruperea tratamentului medicamentos. 52.3.2. Scăderea rezistenței la
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
45). Scăderea în greutate este unul dintre cele mai eficiente tratamente non-farmacologice de reducere a TA. La pacienții sub medicație antihipertensivă, scăderea ponderală poate duce la reducerea dozei sau chiar la întreruperea tratamentului medicamentos. 52.3.2. Scăderea rezistenței la insulină După cum s-a arătat anterior, rezistența crescută la acțiunea insulinei este unul dintre factorii prin care obezitatea duce la creșterea TA. Rezistența la insulină se întâlnește însă și la 25-50% dintre hipertensivii non-obezi. Insulinorezistența se asociază cu tulburări de coagulare
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
tratamente non-farmacologice de reducere a TA. La pacienții sub medicație antihipertensivă, scăderea ponderală poate duce la reducerea dozei sau chiar la întreruperea tratamentului medicamentos. 52.3.2. Scăderea rezistenței la insulină După cum s-a arătat anterior, rezistența crescută la acțiunea insulinei este unul dintre factorii prin care obezitatea duce la creșterea TA. Rezistența la insulină se întâlnește însă și la 25-50% dintre hipertensivii non-obezi. Insulinorezistența se asociază cu tulburări de coagulare (cu risc crescut de tromboze) și cu creșterea sensibilității la
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
duce la reducerea dozei sau chiar la întreruperea tratamentului medicamentos. 52.3.2. Scăderea rezistenței la insulină După cum s-a arătat anterior, rezistența crescută la acțiunea insulinei este unul dintre factorii prin care obezitatea duce la creșterea TA. Rezistența la insulină se întâlnește însă și la 25-50% dintre hipertensivii non-obezi. Insulinorezistența se asociază cu tulburări de coagulare (cu risc crescut de tromboze) și cu creșterea sensibilității la sare (atât la normo-, cât și la hipertensivi). Există mai multe mecanisme prin care
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
non-obezi. Insulinorezistența se asociază cu tulburări de coagulare (cu risc crescut de tromboze) și cu creșterea sensibilității la sare (atât la normo-, cât și la hipertensivi). Există mai multe mecanisme prin care insulinorezistența poate determina creșterea TA: efectul antinatriuretic al insulinei, creșterea activității sistemului nervos simpatic, vasoconstricția mediată de noradrenalină și de angiotensină, afectarea vasodilatației dependente de endoteliu, stimularea de către insulină a proliferării celulelor musculare netede vasculare. Factorii nutriționali pot influența rezistența la insulină: cerealele integrale, fructele, legumele, produsele lactate degresate
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
la normo-, cât și la hipertensivi). Există mai multe mecanisme prin care insulinorezistența poate determina creșterea TA: efectul antinatriuretic al insulinei, creșterea activității sistemului nervos simpatic, vasoconstricția mediată de noradrenalină și de angiotensină, afectarea vasodilatației dependente de endoteliu, stimularea de către insulină a proliferării celulelor musculare netede vasculare. Factorii nutriționali pot influența rezistența la insulină: cerealele integrale, fructele, legumele, produsele lactate degresate, alimentele care conțin magneziu, calciu, fibre alimentare, acizi grași omega-3, precum și cele cu indice glicemic redus determină scăderea insulinorezistenței, în timp ce
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
poate determina creșterea TA: efectul antinatriuretic al insulinei, creșterea activității sistemului nervos simpatic, vasoconstricția mediată de noradrenalină și de angiotensină, afectarea vasodilatației dependente de endoteliu, stimularea de către insulină a proliferării celulelor musculare netede vasculare. Factorii nutriționali pot influența rezistența la insulină: cerealele integrale, fructele, legumele, produsele lactate degresate, alimentele care conțin magneziu, calciu, fibre alimentare, acizi grași omega-3, precum și cele cu indice glicemic redus determină scăderea insulinorezistenței, în timp ce grăsimile saturate, sarea sau alcoolul (> 30 g/zi) duc la creșterea rezistenței la
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
cerealele integrale, fructele, legumele, produsele lactate degresate, alimentele care conțin magneziu, calciu, fibre alimentare, acizi grași omega-3, precum și cele cu indice glicemic redus determină scăderea insulinorezistenței, în timp ce grăsimile saturate, sarea sau alcoolul (> 30 g/zi) duc la creșterea rezistenței la insulină. 52.3.3. Exercițiile fizice Mai ales cele de tip aerobic, ajută la scăderea TA atât prin efect direct, cât și prin scăderea ponderală pe care o determină. 52.3.4. Restricția aportului de sodiu Sodiul este adus în organism
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]