4,572 matches
-
băiat va ajunge la vârsta adultă: viitorul rege Alfonso al XII-lea, a cărui paternitate este atribuită, după zvonuri, căpitanului Enrique Puig Moltó. Regina Isabela a domnit din 1843 până în 1868 iar acea perioadă a fost o lungă succesiune de intrigi, conspirații și "pronunciamientos" militare, dirijate de interesele partidelor politice. Moderații au guvernat între 1846 și 1854, Progresiștii între 1854 și 1856, iar Uniunea Liberală între 1856 și 1863; dominația și succesiunea rapidă a moderaților și unioniștilor liberali, în detrimentul progresiștilor, aveau
Isabela a II–a a Spaniei () [Corola-website/Science/300855_a_302184]
-
divorțase de soțul ei în luna martie a anului precedent, și a continuat să locuiască în Franța și în urma restaurării din 1874. Cu ocazia unei vizite la Madrid, în timpul domniei lui Alfonso al XII-lea, a început o serie de intrigi cu unii dintre politicienii din capitală, și i s-a cerut oficial să plece din nou peste graniță. A locuit la Paris pentru restul vieții, călătorind foarte rar în alte țări, de regulă în Spania nativă. În timpul exilului s-a
Isabela a II–a a Spaniei () [Corola-website/Science/300855_a_302184]
-
și așezat drept în bătaia tunurilor suedeze; pământul e mlăștinos. Înălțând orașul Sankt-Petersburg, sfidează natura și în același timp, trecutul Rusiei. Petru urăște vechea cetate a țarilor, Moscova, cu clima ei continentală, cu tradițiile ei de veacuri, cu superstițiile și intrigile de curte, cu spiritul oriental, înapoiat și răzvrătit totodată. Vecinătatea mării îl amețește. Aici se simte la el acasă. Noul oraș va oglindi dorința de înnoire a unui țar care se leapadă de moștenirea străbunilor. Mai întâi este clădită o
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
19 d.Hr., soția sa Agrippina, s-a întors la Romă, împreună cu cei șase copii, unde au fost prinși într-un conflict amar cu Tiberius. Acest conflict a dus la distrugerea familiei sale, cu Caligula că singurul supraviețuitor. Neatins de intrigile mortale, Caligula a acceptat invitația de a locui la curtea împăratului pe insula Capri, în 31 d.Hr., unde Tiberius se retrăsese cinci ani. La moartea lui Tiberius în 37 d.Hr., Caligula l-a succedat pe bunicul și stră-unchiul
Caligula () [Corola-website/Science/298631_a_299960]
-
al capitalismului”". În acest stadiu de dezvoltare, capitalul financiar-monopolist devine dominant, forțând imperiile să intre în competiție unul cu altul prin sporirea controlului selor de materii prime și al piețelor de desfacere pe plan mondial. Controlul se poate manifesta ca intrigi geopolitice, aventuri militare și alte manevre politice. Caracteristica esențială a teoriilor marxiste și a celor înrudite (de exemplu teoria dependenței) este concentrarea mai mult pe relațiile economice dintre țări decât pe cele politice. Imperialismul nu este văzut ca un control
Imperialism () [Corola-website/Science/298685_a_300014]
-
la "„Război și pace”" timp de șase ani: din 1863 până în 1869, pornind de la diverse fragmente pe care le avea de câțiva ani, astfel dezvoltând povestea și personajul eroului principal, un tânăr decembrist. Păstrând doar frânturi din ideile inițiale despre intrigă și schimbând cadrul narativ la războaiele napoleoniene, a început să contureze o operă de ficțiune istorică. Compozițional, imensa varietate de figuri (peste 550) și episoade este arhitecturată sub formă de cronică a vieții, în principal a câtorva familii din înalta
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
Angliei, adversarele Franței, ajunge prin concursul acestora pe tronul Moldovei (1799). Nu se poate menține mult timp, tocmai din cauza prea accentuatului său rusofilism și este destituit (1801). Reîntors la Constantinopol, continuă cu uneltirile și casa sa ajunge cuibul agenților și intrigilor moscovite, care căutau să-și reîntroneze omul lor. Convenția ruso-turcă din 1802, a dat drept rușilor să se amestece în numirea, menținerea și destituirea domnilor, prevăzându-se tot în interes moscovit și fixarea domniilor pe o perioadă de 7 ani
Constantin Ipsilanti () [Corola-website/Science/299760_a_301089]
-
Banat. În martie 1772, Ruset, pleacă din Banat prin Mehadia și Vidin la Nicopole, unde a stat până la încheierea păcii. Deși nu mai era domn, a continut să elibereze acte până în 1774. A plecat apoi la Constantinopol, unde a făcut intrigi împotriva domnilor din Moldova și Țara Românească, ceea ce a dus la exilarea sa în 1776 la Naxos, de unde nu a mai fost rechemat decât în 1781. La 18 mai 1788 este numit de turci domn în Moldova și însărcinat ca
Manole Giani Ruset () [Corola-website/Science/299758_a_301087]
-
Când fiul ei, Mihnea al II-lea, inca minor, a fost înscăunat Domn în Țară Românească de către sultanul Murat al III-lea, ea a condus țara, în calitate de regenta, timp de șapte ani (între 1577-1583). Era o perioadă grea, plină de intrigi și pretendenți la tron, țara aflându-se sub suzeranitate otomană și domnitorii fiind la bunul plac al Porții Otomane, după cum reiese dintr-o scrisoare trimisă în 24 februarie 1578 de către Doamna Ecaterina surorii sale, Maria Fabrizio, încercând să o convingă
Ecaterina Salvaresso () [Corola-website/Science/299777_a_301106]
-
care s-a călugărit sub numele de Maria și care a murit la 4 noiembrie 1465, fiind înmormântată la Mănăstirea Probota din județul Suceava. Bogdan al II-lea a ocupat tronul Moldovei prin alungarea lui Alexandru al II-lea. În urma intrigilor lui Petru Aron, Bogdan al II-lea este ucis la Reuseni. Aici, între anii 1503-1504, fiul său, Ștefan cel Mare, a ridicat o biserică.
Bogdan al II-lea () [Corola-website/Science/299135_a_300464]
-
a dat pe mâna dușmanilor. Aceștia l-au ucis pe loc, iar fiilor săi, duși în Moldova, Rareș le-a pregătit aceeași soartă. Turcii nu se puteau răzbuna acum, fiind ocupați în Persia, și astfel Petru putea să-și continue intrigile între Ferdinand și Zápolya. Polonezii au încercat zadarnic să-l înlocuiască în 1538 și au cerut sultanului să îl pedepsescă. În 1538 a început campania otomană împotriva lui Petru Rareș, denumită oficial în documentele turcești "Gazây-i Kara Boğdan" („războiul sfânt
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
timpul scrierii. Romanele de anticipație Relatarea anticipează timpul scrierii fără să facă din tehnologie un subiect primordial ("1984" de George Orwell). Noul roman Acest termen regrupează opere publicate începând din anii 1950, care au în comun refuzul genului romanesc clasic: intriga și psihologiile personajelor trec în plan secund. fostul contract cu cititorul devine mai degraba: romanul este scriere, întâmplarea nu are atâta importanță pe câtă o are forma. este aventura scrierii așternute pe hârtie. O extraordinară diversificare a suferit romanul, câteva
Tipuri de romane () [Corola-website/Science/299179_a_300508]
-
guvernului și a dus la adoptarea unor reforme economice și politice. În aceeași perioadă, grupurile antireformiste și de interese și-au lărgir influența asupra politicii regimului. În ceea ce privește politica externă, Rusia a devenit tot mai implicată în afacerile balcanice și în intrigile politice dintre marile puteri europene. Ca o consecință a politicii sale externe, Rusia a fost târâtă în primul război mondial, în condițiile în care, în interior, imperiul nu era pregătit pentru o asemenea conflagrație. Slăbită în interior de mișcările contestatare
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
oprească sângerările fiului cupluluii imperial, țareviciul Alexei, care suferea de [[hemofolie]]. Alexandra și Rasputin au deteriorat în mod incontestabil prestigiul și credibilitatea regimului, deși este discutabilă cât de mare a fost influența faptelor lor. În vreme ce guvernul central era încurcat în intrigi de curte, greutătile războiului au început să provoace revolte populare. În 1916, prețul ridicat al alimentelor și lipsa carburanților a provocat greve în mai multe orașe. Muncitorii, care câștigaseră dreptul de reprezentare în Comitetele Industriilor de Război, au folosit aceste
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
Un roman (din franceză "nouvelle", adică "nou") este o scriere narativă, în proză. În secolul 18 cuvântul se referă, în mod specific, la scurte ficțiuni despre dragoste și intrigi, opuse "romanțelor"; lucrări epice mai lungi despre dragoste și aventuri. Devenind una dintre cele mai importante specii literare din ultimii 200 de ani, romanul este astăzi subiectul unor discuții aprinse ce au în vedere meritele artistice, un stil literar specific
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
bazau pe o părere acceptată despre ceea ce merită a fi numit stil elevat. Totuși, preferințele față de învățăturile morale și poezie s-au schimbat și povestirile romantice s-au demodat rapid. Poveștile despre înșelăciuni și pozne, despre aventurile clandestine și despre intrigile ingenioase, în care erau ridiculizate anumite profesii respectate sau cetățeni ai unui alt oraș, nu erau, pe de altă parte, justificabile nici moral, nici poetic. Ele își găseau justificarea în afară. Povestitorul obișnuia să prezinte în câteva cuvinte de ce credea
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
care a spus-o și a gustului lui sau al ei - și acea justificare rămânea stabilă de-a lungul poveștii. Dacă creațiile elevate deveneau plictisitoare - așa cum s-a întâmplat în secolele al XIV-lea și al XV-lea cu vechile intrigi care nu duceau niciodată la altele noi - colecțiile de povești și romanele facilitau criticarea creațiilor mărețe și scăderea statutului acestora: unul dintre grupurile de naratori (creat de autorul real) putea începe o poveste romantică doar pentru a fi întreruptă de
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
similare, amestecând aceste ilustrații fără nici un respect pentru stil. Se pot deschide cărți ieftine din secolul al XVIII-lea și se vor găsi ilustrații din anii de început ai tiparului, alături de unele mai moderne. Poveștile romantice au fost reduse la intrigi ieftine și abrupte semănând cu benzile desenate moderne. Primele colecții de romane nu erau neapărat proiecte considerabile. Ele au apărut într-o varietate enormă, de la povești populare cu vorbe de duh, până la poveștile spuse de Boccaccio sau Chaucer, acum autori
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
hrănit cu idealuri despre trecut, pe care nimeni nu le mai putea însufleți, după cum se plângeau critici. Autorii italieni, cum ar fi Machavelli, au fost printre cei care au adus romanul la un nou format: deși rămânea o poveste cu intrigă ce se termina într-un moment neașteptat, observațiile erau acum mult mai fine - Cum își țeseau protagoniștii intriga?, Cum își păstrau secretele?, Ce făceau când alții amenințau să le descopere? Toată problema romanelor și a poveștilor romantice a devenit critică
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
ar fi oferit exemple, ele erau exemple de acțiuni imorale. Adepții “romanului” (ai inovației) au răspuns că ele ofereau lecții atât prin exemple bune, cât și prin contraexemple. Cititorul putea să simtă compasiune și simpatie pentru victimele crimelor și ale intrigilor, dacă s-ar fi dat exemple rele. Alternativa la romanele “îndoielnice” și la romanele picarești era mai bună, respectiv poveștile romantice elevate; a venit astfel ca posibil răspuns o producție de “romanțe” scrise după modelul lui Heliodor, cu incursiuni în
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
cheie" ("roman a clef"), cel care, înțeles corect, făcea referire la personaje din lumea reală. Romanul "Argenis" al lui John Barclay (1625-26) a apărut ca și roman politic cu cheie. Romanele Madeleinei de Scudéry au câștigat o mare influență, cu intrigi situate în lumea antică și cu conținut luat din viață. Faimoasa autoare a spus povești despre prietenii săi din cercurile literare ale Parisului urmărindu-le existența de la un volum la altul al scrierilor ei în serie. Cititorii avizați cumpărau cărțile
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
cu cărțile franțuzești apărând acum mai ales în Olanda (unde cenzura era mai lejeră), reimportate după aceea clandestin în Franța. Aceeași operă ajungea pe piețele vecine din Germania și Marea Britanie, unde era binevenită atât pentru stilul francez, cât și pentru intrigile politice predominant anti-franceze. Romanul a prosperat pe această piață ca și cel mai bun gen care prezenta vești scandaloase. Autorii pretindeau că poveștile pe care aveau să le spună erau adevărate și că erau spuse nu de dragul scandalului, ci pentru
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
altă carte care se presupune că a fost scrisă tot de el. "La Guerre d’Espagne" (1707), povestea unui spion francez deziluzionat, care a pătruns în lumea politică franceză și în propriile-i afaceri sentimentale, el reușind întotdeauna cu mici intrigi să-și facă datoria. Realitatea și ficțiunea erauamestecate în toate aceste cărți până într-acolo încât nimeni nu mai putea spune unde a inventat autorul și unde a dezvăluit pur și simplu secrete. Începutul secolului al XVIII-lea a ajuns
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
părea foarte mult să aparțină “noii romanțe” cu care Fénelon tocmai devenise celebru. "Robinson Crusoe" al lui Daniel Defoe era orice în afară de roman, așa cum era termenul înțeles la acea dată. Nu era nici scurt, nici nu se concentra pe o intrigă, nici nu era spus de dragul unui punct culminant. "Robinsosn Crusoe" nu era nici un antierou dintr-un roman picaresc, deși vorbea la persoana I singular și se băga în tot felul de încurcături. Nu invita neapărat la râs (deși cititorii avizați
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
secol 18 era îndrăzneață și gata să-și protejeze reputația dacă era necesar pe când descendenta ei de la mijlocul secolului 18 era mult prea modestă și timidă pentru a face la fel. Eroinele timpurii ale secolului 18 aveau secretele lor, iubeau intrigile eficace și încercau orice considerau că este necesar pentru a-și atinge scopul.Eroinele mijlocului de secol 18 au dezvoltat un sentiment de modestie. Sufereau dacă trebuiau să păstreze secrete și simțeau nevoia de a se confesa. Ele căutau prieteni
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]