4,886 matches
-
mesager al timpului istoric, întotdeauna impenetrabil outsiderilor. Implicită, ironia lui Gog condiționează satira proiectată de Papini sub forma unui jurnal ficțional în ramă. Dorințelor monstruoase le răspund, în interioritatea a acestui antierou, explozii paranoice vizând, într-o simetrie și ea ironică, apocalipsa - o fortăreață construită pe o insulă îl poate pune la adăpost de o catastrofă. Întâmplările prin care trece Gog sunt fără excepție esențiale pentru înțelegerea biografiei și a viziunii sale despre lume. Geniali sau mizerabili, în prăvălia lui Ben-Chusai
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a editurii Humanitas, fiind deopotrivă o apariție-eveniment și prilejul unei revelații. În această ultimă relatare despre sine, poetul și traducătorul Mircea Ivănescu apare ca un personaj cu totul extraordinar: dramatic prin destinul său straniu, însă fidel până la capăt unui mod ironic de înțelege lumea, prezent în istorie și inevitabil marcat de ea, dar convins de incapacitatea sa de a înțelege realitatea și de a o locui, pur și simplu. Dialogul, desfășurat de-a lungul a cinci întâlniri în aprilie-mai 2011, poate
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
demonic - religios deoarece nu are acces la zona în care o religie autentică își găsește ecoul. Anima - animal, perpetuu vânată și asediată, este de fapt identitatea scriitoarei, centrul dinamic al unui conflict absurd, fără sfârșit. Tonalitatea narațiunii, rece și adesea ironică, disecă circumstanțe banale, evidențiind prin sensuri liminare adevăruri de fond. Durerile de șale ale mamei și durerile de rinichi ale căpitanului Piele sunt invocate în timpi preciși, ca semnale distincte ale unor dureri despre care nu se putea vorbi. În
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și se completează cu fast, este excelenta contribuție a lui Etienne Delessert. Ilustrațiile rezonează cu textele în armonii suprarealiste, într-o suprapunere fabuloasă a esteticii pop-art cu expresivitatea joculară a imaginilor comice din imaginarul infantil. Artistul oferă și o perspectivă ironică, o meta-reprezentare a temelor din teatrul lui Ionesco în imagini vibrante, conturate în culori psihedelice - multe dintre ilustrații sunt cu și despre rinoceri, într-una niște picioare adunate în grup susțin, în loc de trupuri, un singur ochi gigantic, măcelarul e o
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
le propune împotriva comunicării tautiste sînt bunu-simț și interpretarea. Bunul simț vine din reflexivitatea asupra vieții cotidiene și din conversația obișnuită cu bîiguielile, hiatusurile și lapsusurile sale care este un dușman "natural" al limbajului artificial. O formă a bunului-simț este ironică "sau, și mai mult, derîderea colectivă, cînd practicile unei societăți răstoarnă schemele mașiniste". Interpretarea, la rîndul ei, este o soluție viabilă în măsura în care operează cu sensurile comune, sedimentate de-a lungul vremii, înrădăcinate în solul tradiției. Ideea autorului este că semnele
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
a ajunge la diagnosticul cel "bun". Sistemul funcționează deci ca un sistem-expert și singura diferență este că unul, DSM III, este "manual", în timp ce celălalt (sistemul-expert), este informatic. Mai puțin amuzant decît Eliza, despre care am putea crede că era repetarea ironică a discursului psihanalitic, arborele de decizie al DSM IIIR conduce la o zăpăceală numerică atunci cînd ajungi la o concluzie, dînd iluzia unei "adevărate" decizii, adică a unei decizii "obiective", obținută cum se cuvine, prin explorarea minuțioasă a tuturor posibilităților
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
umane și a comportamentelor sociale pe care le induce prezența ordinatorului. VI. Republica ordinatică Vom prezenta aici succesiv cura ordinatică (1) și comunicarea, ca un criteriu al regimurilor politice (2). 1. Cura ordinatică Transferul Frankenstein Împrumut formula transferului de la lucrarea ironică a lui Sherry Turkle, The Second Self 142. Autorul, sociolog la MIT, a făcut o anchetă în rîndul copiilor și adulților pentru a determina efectele practice ale ordinatorului asupra comportamentului uman, pentru a stabili ce imagine ne facem despre mașină
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
joc cu multiple măști, „reprezentând” un fel de ligă „În spirit” a tinerilor de pe Întreg continentul, dincolo de națiuni și clișeele sau reflexele acestora -, azi, când „a Învins”, Își mai poate revendica acest statut? Nu s-a academizat cumva, spre satisfacția ironică a „domnilor burghezi”, intrarea În Academia Franceză a lui Ionesco, unul dintre „revoluționari”, maestru al „absurdului”, o victorie sau un semn al „sfârșitului revoltei”, un ultim ecou al acelui râset genial și extrem de truculent, ce a răsunat pe toate coridoarele
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și inteligentul pedagog răspundea Întrebărilor și problemelor noastre. Având probabil mâncărime la limbă sau voind să mă arăt interesant, cum li se Întâmplă unor puberi nesiguri de sine sau arătând precoce semne ale vanității, m-am „auzit” Întrebându-l pe ironicul Petrașcu, care nu scăpa vreodată ocazia să-și exerseze sarcasmul sau spiritul În defavoarea „subordonaților” săi, școleri fără disciplină: - Domnule profesor, vreau să vă pun o Întrebare: ce e, la urma-urmelor, acest eu care mi-a apărut de la o vreme și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cele două sisteme dominante politic ale secolului XX - cel „roșu” și cel „negru”, comuniștii și naziștii. Nietzsche, profund incomod, iconoclast, devine Încă o dată profet: noi, Într-o jumătate de secol „roșie”, a trebuit să acceptăm „noua etică” - unii, În Occidentul ironic, au și crezut, cu un entuziasm ciudat pentru o țară atât de sceptică cum este Franța! - „binele” Își pierdea orice coloratură și substanță umană, binele era ceea ce „clasa”, care avea puterea, decidea că este. Un bine care nu Întârzia să
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
satul 2 Mai, a poposit prin luna iulie, ’72, grupa veselă onirică, În frunte cu mentorul ei. D. Țepeneag, poetul serafic Daniel Turcea și un tinerel care Încă nu publicase mare lucru, Înalt, frumos, degajat, purtându-și cu relaxare masca ironică ce-i apăra bine, probabil, adânca timiditate - Virgil Tănase. Spre uimirea mea, acest tinerel, cu care nu apucasem să mă Împrietenesc În țară, m-a căutat la Paris, unde poposisem, cum spuneam, iritat, stupefiat de intelighenția vest-germană, și... mi-a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
viziuni a autorului nostru, atât de dificil, de „contorsionat”, de surprinzător aproape la fiecare paragraf și atât de „insultător” față de comodele noastre jilțuri ale gândirii, față de, mai ales, atât de necesarele noastre cârje ale judecății, numite și prejudecăți de către spiritele ironice, dar fără de care nu am putea viețui În lumea care ne acceptă și ne onorează... Față de scepticismul lui, ce curge, e drept, din cel schopenhauerian, dar și din radicalitatea nietzscheniană, adesea insuportabilă, scepticism agravat printr-o amărăciune și un inconfort
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
gramofon" etc. De simbolism și implicit de reverberațiile poematice se îndepărtează prin ironie și tentația parodicului. Convenția lirică se atenuează tot mai mult în Impresii de roman, prin apariția unor nuclee epice și, mai ales, prin aceeași infiltrare a efectelor ironice. "Viața Românească", nr. 8-9, august-septembrie 2003 Mircea DINUTZ O carte de referință "Complexul Bacovia" E uimitoare, dar temeinic motivată, amploarea pe care a luat-o exegeza bacoviană a ultimului deceniu. Opt volume și câteva sute de articole. Între aceste contribuții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
libertate. / Stilul e hyperionic, maniera miticistă. / Cititul fără creație se numește consumatorism. / Sinuciderea lui Sadoveanu "Mitrea Cocor." / Hârtia albă oglinda. Penița e raza. Cuvântul chipul tău de dincolo. Unele dintre aforisme apar sub forma de butadă, spiritul lor polemic și ironic dând forța de penetrație și îngroșând observația cu trimiteri precise: Paradoxal, la moderni, cultul față de cuvânt a devenit o lipsă de responsabilitate față de cuvânt. / Ce teribilă forță zace în Doina eminesciană, dacă un întreg imperiu a ținut-o zăvorâtă jumătate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
e posibil ceva nou în simulacre. În individualismul postmodernist, tendința este dispariția persoanei, pe când în antropologia creștină, omul este unic, cu o identitate inconfundabilă. Transmodernismul regăsește identitatea arheală. Rescrierea modernității profesată de Lyotard ce poate fi altceva decât parodierea, imitarea ironică, adică reprezentarea-joc? Schimbările istorice sunt schimbări de măști, resortul obscur rămânând același egoismul. "Respingând erezia manieristă a simulacrelor, Lyotard nu mai crede necesară ipoteza morții lui D-zeu, ceea ce deschide o fereastră spre transmodernism" (idem, p. 80). În era globalizării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o margine de existență) pare o foarte derutantă amestecătură de scriituri, de la versul clasic și de la poemul în proză până la versul liber, împănat cu textualism, nelipsind aforismul sau eseul. Prozaismul se îmbină cu lirismul inefabil, cu delirul verbal mânios sau ironic, cu observația banală abundând în "sofisme", străluminate, în câteva valuri, de observații profunde și de înaltă filozofare. Simți însă că amalgamul acesta e doar aparent, căci se coagulează într-o inefabilă unitate de viziune stilistică. Încerci să-i dai de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a unor judecați de valoare * Diferențiere - Acordare de ajutor, îndrumare diferențiată - Diferențierea instruirii pe grupe structurate, nestructurate - Individualizarea instruirii - Alternarea activității frontale, pe grupe independente * Evaluarea - Aprobarea comportamentului elevilor (stereotipa, specifică, diferențiată, repeta răspunsul elevilor etc.) - Dezaprobarea atitudinii elevilor (stereotipa, ironică, acuzatoare, specifică, diferențiată) �� - Încurajează autoaprecierea și aprecierea reciprocă a elevilor - Solicită motivarea aprecierii - Raportează aprecierea la obiective - Raportează aprecierea la posibilitățile fiecărui elev și la rezultatele anterioare - Raportează aprecierea la rezultatele celorlalți elevi * Crearea climatului afectiv-emotional - Stimulează interesul pentru cunoaștere
ORDIN nr. 3.770 din 19 mai 1998 privind aprobarea Metodologiei formării continue a personalului didactic din învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121298_a_122627]
-
minte figura lui și îl țin minte din ședințe. Un tip paradoxal, așa. Și cu spirit de glumă, chiar când raporta îndeplinirea unor sarcini de partid, se simțea că vrea să bage glumițe și comentarii personale. S. B.: Un tip ironic. D. T.: Știa să joace bine și rolul de secretar de partid, dar îl țin minte și cu mult umor. Figură, în orice caz, uneori stângist. S. B.: Pe Acatrinei Mihai cum ni-l prezentați? D. T.: El e un
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
de 10-12% și la ponderea PCR-ASC. Adică, în ASC să fie măcar 12% membri PCR. S.B.: Asta era de fapt problema. Și ați îndeplinit planul? D.T.: Da. Când am ieșit, era îndeplinit. Eu așa știu. Bine, acum într-un registru ironic al analizei istorice, pare o forțare: "Studenții ăștia-s fomiști de a intra în partid? Asta înseamnă obediență față de partid, asta înseamnă dorință de a intra în structuri". Se poate discuta și așa, dar eu văd altfel. S.B.: Important este
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
arbora postura granitului etic, fără să te expui vreunei consecințe inconfortabile. Sub regimurile autoritare, eticul „se amână“ sau devine apanajul unei minorități. 2. Relativismul moral. E la antipodul gesticulației. Posturii monumentale a moralității „de scenă“, relativistul îi răspunde cu cearcănul ironic al caragialescului: „A se slă bi!“ Să nu ne luăm prea în serios! Ne mișcăm într-o zonă în care lucrurile nu se pot cântări farmaceutic. Uneori, „Fair is Foul and Foul is Fair“. Nu o dată, cutare nătăfleț cumsecade capătă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
închipuia pe acea umbră argintie cu fața albă și păr de aur căci toate idealele sânt blonde [...], și parcă i se topea sufletul, ființa, viața, privin d-o... vecinic privind-o234. Adesea revin crâmpeie de auroportret tușate în unde melancolice sau ironice: Existența ideală a acestor reflecțiuni avea de izvor de emanațiune un cap cu plete de o sălbăticită neregularitate, înfundat într-o căciulă de miel. Sau: Uh! Ce frig... îmi văd suflarea și căciula cea de oaie/ Pe urechi am tras
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
potop, cu atât mai vârtos că aveau turetci care îngropau în ele pantalonii individului conținut îndată ce timpul devenea problematic 239, ironie care aduce aminte de o altă proză scrisă în acest registru Părintele Iermolachie Chisăliță, unde poetul realizează un autoportret ironic cu influențe din Creangă. Adesea sunt surprinse și descrise mișcări și obiceiuri proprii: Cu coatele așezate pe masă și cu capul în mâini, Dionis descifra textul obscur c-un interes deosebit, până ce căpețelul de lumină începu a agoniza fumegând. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ei plin de mister, pe când discutăm despre Medeea sau despre ritualul lui Zalmoxis, imediat mă înfurii la culme. Îmi pun mii de întrebări despre cauza spontană a acelui surâs. Fac o infinitate de presupuneri despre natura secretă a atitudinii ei ironice. Îmi pierd calmul pentru toată ziua, în timp ce văd că ea, în schimb, se complace în ambiguitate, lăsându-mă singur în prada îndoielii. După ce stăm la masă, Aia mă strânge de braț, făcându-mi cu ochiul complice. Numai în momentele acelea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ca să-și exorcizeze frământările lor. Spaima abstractă de sine. Medicamenta Azi m-am lovit rău la un picior, umblând desculț pe malul mării. A fost din cauza unei cochilii tăioase. Încă sângeram când m-am întors acasă. Aia, cu un surâs ironic, s-a apucat să mă oblojească. Sigur, metodele ei sunt diferite de cele ce se folosesc la Roma. Întâi și-ntâi m-a dus în curte unde se scaldă găinile în praf și m-a pus să stau pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să spună aceste agresiuni. Câțiva ani mai târziu, investirea mea sindicală m-a făcut din nou să măsor amploarea obstacolelor legate de participarea femeilor în instanțe de conducere aproape exclusiv compuse din bărbați, precum și dificultatea de a face față surâsurilor ironice (și, adesea, animozității) colegilor convinși că locul tău este în altă parte. Scena se petrecea în Elveția, la începutul anilor 1970. Era vorba de direcțiunea VPOD, sindicat al funcției publice care, în această țară, adună în structuri comune pe toți
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]