9,120 matches
-
primăvară din 2003, ponderea parlamentară a PD se redusese la 6,43%, respectiv 7,83%. Printre parlamentarii care au părăsit PD în 2003 s-au numărat Bogdan Niculescu-Duvăz și Alexandru Sassu, recuperați imediat de PSD. 59 În schimb, ca o ironie a sorții, au contribuit la înlăturarea lui Valeriu Stoica de la șefia PNL vezi supra, subcap. "PNL de la miraj la realitate". 60 Am văzut deja că amenințarea lui Alexandru Sassu a devenit realitate, el părăsind partidul alături de un alt parlamentar democrat
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
creațiile literare, nu totdeauna bucurându-se de aprecieri măgulitoare. Voltaire definea tratamentul medical ca fiind "arta de a administra un remediu despre care nu se cunoaște nimic unui pacient care este cunoscut și mai puțin". Pe aceeași linie se situează ironiile și neîncrederea la adresa medicilor observate în opera literară a unor mari scriitori precum G. B. Shaw, Tolstoi. Aversiunea lui Tolstoi mergea până acolo încât l-a determinat să afirme că medicina l-a împiedicat pe Cehov să fie un scriitor
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
nu există o istorie a lui Socrate. El este cunoscut prin mărturiile contemporanilor săi, uneori discordante. Socrate a existat istoric, dar persoana sa este înconjurată de legendă, conturată de opiniile contemporanilor formulate în etape diferite. Această imagine este compusă din ironia, pseudoignoranța și arta dialecticii, care-l caracterizau. Imaginea lui Socrate a fost permanent prezentă în decursul istoriei. Deci, existența sa istorică nu este pusă la îndoială (cu excepții). Ea este dublată de mitul socratic. O imagine unitară nu poate fi
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
un formator și un terapeut al sufletelor, fapt nemaivăzut până atunci. El avea calități pentru a realiza aceste scopuri: era o fire plăcută, antrenantă, comunicativ, sociabil, amabil, jovial, răbdător, simplu și capabil să se autocontroleze. Socrate era histrionic și ironic. Ironia sa nu venea din orgoliu, era un tip de critică ce urmărea să asigure protecția față de convingerile neverificate. I se atribuiau și unele trăsături "negative", precum variațiile în dispoziția afectivă și preocuparea excesivă pentru bătrânețe și moarte. Privind cu atenție
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
să retracteze ceea ce îi supărase pe judecători. După condamnarea lui Socrate, Platon a părăsit Atena. "Apărarea" a fost scrisă după ce s-a întors (396). Tonul "Apărării" lui Platon este calm, făcut în scopul căutării adevărului, explicarea este intuitivă și răbdătoare, ironia blândă, ideile au o elevație crescândă. "Apărarea" lui Xenofon era construită cu vorbe aspre și arogante, amestecate cu profeții amenințătoare. După moarte, atenienii s-au văzut acuzați de a-l fi ucis pe cel mai bun dintre ei. Adevărul este
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
este că nu știu nimic" (principiu preluat de Descartes), devenit principiul îndoielii metodice (A. Dumitriu); "Cunoaște-te pe tine însuți" arată că certitudinea are sursele ei în interiorul nostru, în sufletul și în intelectul nostru. Procedeul metodologic socratic avea două etape: Ironia, arta de a pune întrebări, de a constrânge prin întrebări, de a enumera cazurile cunoscute (discursul inductiv); Maieutica, generalizarea inductivă (dintr-un număr limitat de cazuri se inducea valabilitatea adevărului pentru alte cazuri posibile). În ciuda faptului că așezase la loc
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
de tavernă, epicurieni îndrăgostiți, autori satirici care au scris cântece reunite sub titlul "Carmina Burana". Încă din 1511, în "Elogiul nebuniei" Erasmus precizează particularitățile creștinismului său epicurian. Afirmând că un creștinism autentic ține de o nebunie înțeleaptă, filosoful recurge la ironie, la umor și la paradox. Filosoful elogiază nebunia: ea asigură perpetuarea speciei umane și fericirea vieții, prelungește copilăria și întârzie venirea bătrâneții, este necesară prieteniei, dă naștere artelor. Astfel încât e mai bine să dorești să fi nebun decât înțelept (M.
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
a servit pe cei care au proiectat-o. Ci pe cei care au știut să se integreze mai bine cerințelor noului proces și, astfel, să-l pună la lucru, să-l folosească în beneficiu propriu. Să fie la mijloc o ironie sau chiar o viclenie a procesului de care ne ocupăm? Lucian Blaga făcea o mărturisire în legătură cu ideea de viclenie a rațiunii universale, lansată de către Hegel: "Hegel considera că istoria s-ar realiza prin mase și indivizi excepționali. Ideea aceasta n-
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
țări. O asemenea poziție nu se proclamă, ci se recunoaște. Evoluția din ultimii ani a globalizării este și o invitație la realism, la emanciparea de miturile și utopiile inițiale. Putem identifica și aici un gen de viclenie, sau măcar de ironie. În primii ani a predominat dimensiunea utopică sau măcar edulcorată a procesului. Astăzi, credem că se poate vorbi de o adevărată somație de a coborî cu picioarele pe pământ. Că granițele, cel puțin din punct de vedere comercial, vor avea
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
Numai că ea se manifestă pe cealaltă parte. Nu pe stânga, ci pe dreapta. Nu în domeniul proprietății comune, ci al celei private. Nu în reglementare, ci în dereglementare. Dar substanța atitudinii este tot de factură ideologică. Să fie o ironie a istoriei, un gen de blestem pervers al puterii învinse? III. Delocalizarea puterii americane 1. Bogăția ghidată de câștig vs. sărăcia ghidată de viziune Mai întâi două exemple, care fixează două repere esențiale ale discuției despre outsourcing. Compania americană General
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
creează șomaj". Thomas L. Friedman prezintă chiar o situație ilustrativă. Statul Indiana a organizat o licitație privind optimizarea procesării sistemelor de șomaj din statul respectiv. Licitația a fost câștigată de către o firmă de consultanță din India: Tata Consultancy Services. "Ce ironie!" exclamă autorul american. Șomajul în statul respectiv crescuse ca urmare a externalizării diverselor activități economice, iar acum procesarea sistemelor de șomaj, deci o măsură care urmărea gestionarea exactă a procesului respectiv, era și ea externalizată. Probabil sesizându-se ridicolul situației
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
în care se testează și se perfecționează un sistem de inovare construit pe patru piloni stat, firme locale, multinaționale și institute de cercetare -, având drept miză maturizarea tehnologică a imensei piețe chineze și apoi cucerirea acesteia. Ca un fel de ironie, acest "Silicon Valley" chinez are o filială în Silicon Valley-ul original din SUA. 7. Cursa chino-indiană pentru atragerea centrelor de cercetare Această cursă a fost declanșată în 1984, când Texas Instruments a deschis primul centru de cercetare-dezvoltare în Bangalore, inițiind
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
2008 Sursa: BP, Statistical Review of World Energy 2008. După cum se poate observa, peste 75 la sută din rezervele de gaz ale lumii se află în Orientul Mijlociu și Eurasia, iar în cadrul primei regiuni Iranul și Quatar dețin partea leului. Ca ironia să fie completă, la 2.000 de kilometri nord de Golf se află o altă zonă bogată în petrol, reprezentată de către Marea Caspică și țările din jur: Kazahstan, Rusia, Azerbaijan, Iran și Turkmenistan. Bogățiile de petrol și gaze din această
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
Imperiului Roman de Răsărit, cade sub cucerirea otomană. Peste 230 de ani (1683), Imperiul Otoman aflat în ascensiune dă asaltul asupra altei capitale, asupra Vienei. Asediul nu este încununat de succes, pentru că intervine regele polonez Sobiețki (istoria cuprinde și multe ironii: acum, Polonia salvează Austria, dar peste un secol această țară participă la împărțirea Poloniei, în urma căreia statul polonez dispare pentru mai bine de un secol din istorie). Mai înainte, bătălia navală de la Lepanto (1571), deși nu a fost o victorie
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
le este respectarea unor reguli de participare, autoimpuse, așa cum ar fi: respect reciproc, atitudine pozitivă, toleranță, sinceritate, discreție și confidențialitate, ascultare până la capăt a celui care vorbește fără a interveni sau Întrerupe, abținere de a monopoliza discuția, punctualitate, interzicere a ironiilor și jignirilor, folosire a unui limbaj adecvat, analiză a faptelor, nu a persoanelor, drept de a nu participa etc. (Danciu, 2003). Toate aceste metode acționează, așadar, În limitele unei permisivități interrelaționale. Cercetări efectuate de Workie (1974), Brown și Wade (1987
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
tocmai că explicația genetică se întemeiază pe ideea generării indivizilor, și tocmai degenerarea interioară a acestora ca urmare a expansiunii trupului antrenează schimbarea constituției; tocmai că strict asupra alterării omului dreptății se referă explicația „numerologică” a lui Platon, și oricâtă ironie s-ar aduna în acest adjectiv și comentariu, nu va fi poate destulă pentru a egala ignoranța cu care autoarea trece peste faptul că, de pildă, Aristotel pare a lua destul de în serios argumentul „numerologic” atunci când îi face o critică
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
mult în cât mai puține părți („Căci trebuie să divizăm întotdeauna în numărul cel mai restrâns cu putință.”) Din cele analizate anterior putem deduce că există trei feluri de diviziune: 1) cea prin multiplicități nedefinite, considerată greșită și care suscită ironii și glume; 2) dihotomia mediană, marcată de reguli provizorii, aleatorii și aproximative; 3) diviziunea naturală prin număr minim de părți definite. Aceasta din urmă pare a fi idealul lui Platon și se aplică, fără a mai fi contestată, în cea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
condiționeze transcendența de morală. Și într-un caz, și în celălalt este vorba de o fenomenologie a iubirii, de o homoerotică fenomenologică în care sunt descrise experiențe (una empirică la Alcibiade, alta metafizică la Diotima). Ajung astfel la ceea ce numesc „ironie erotică” de tip socratic. O lungă - prea lungă! - prejudecată ne tot vorbește despre ironia socratică și bunele ei lucrări, ca să nu mai spun de rezultate. E un tic profesoral greu de anulat. În Dicționarul său, A. Bailly pomenește în al
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
o fenomenologie a iubirii, de o homoerotică fenomenologică în care sunt descrise experiențe (una empirică la Alcibiade, alta metafizică la Diotima). Ajung astfel la ceea ce numesc „ironie erotică” de tip socratic. O lungă - prea lungă! - prejudecată ne tot vorbește despre ironia socratică și bunele ei lucrări, ca să nu mai spun de rezultate. E un tic profesoral greu de anulat. În Dicționarul său, A. Bailly pomenește în al doilea rând sensul inițial al termenului. Astfel eirōn, eirōneia, eirōneuomai însemna la început „prefăcătorie
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
eirōneuomai are legătură cu o fraudă și eirōn figurează într-un catalog de termeni injurioși. În Republica, Trasymachos acuză pe Socrate că minte și, după ce izbucnește într-un râs sardonic, se adresează lui Socrate: „O, Heracle - zise - iată și obișnuita «ironie» a lui Socrate! Știam asta și le-am spus băieților că n-ai să vrei să răspunzi, că vei tot simula neștiința și vei face orice mai degrabă decât să dai un răspuns, dacă cineva te întreabă ceva”. Textul acesta
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
zeflemea”. La Platon sensurile sunt utilizate în mod alternativ cel mai adesea, și cu Socrate începe un proces care va dura încă vreo trei secole: eirōneia își pierde conotațiile neplăcute, sensul secundar devine sens prim, încât eirōneia se transformă în „ironie” (în sensul lui Quintilian). Socrate nu teoretizează asupra ironiei; el instituie ironiei un nou sens, este serios când glumește și grav în zeflemeaua sa, e „un tip de personalitate necunoscut, neînchipuit până atunci, atât de frapant pentru contemporanii săi și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cel mai adesea, și cu Socrate începe un proces care va dura încă vreo trei secole: eirōneia își pierde conotațiile neplăcute, sensul secundar devine sens prim, încât eirōneia se transformă în „ironie” (în sensul lui Quintilian). Socrate nu teoretizează asupra ironiei; el instituie ironiei un nou sens, este serios când glumește și grav în zeflemeaua sa, e „un tip de personalitate necunoscut, neînchipuit până atunci, atât de frapant pentru contemporanii săi și atât de memorabil pentru posteritate, încât avea să vină
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și cu Socrate începe un proces care va dura încă vreo trei secole: eirōneia își pierde conotațiile neplăcute, sensul secundar devine sens prim, încât eirōneia se transformă în „ironie” (în sensul lui Quintilian). Socrate nu teoretizează asupra ironiei; el instituie ironiei un nou sens, este serios când glumește și grav în zeflemeaua sa, e „un tip de personalitate necunoscut, neînchipuit până atunci, atât de frapant pentru contemporanii săi și atât de memorabil pentru posteritate, încât avea să vină o vreme, la
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
tip de personalitate necunoscut, neînchipuit până atunci, atât de frapant pentru contemporanii săi și atât de memorabil pentru posteritate, încât avea să vină o vreme, la secole după moartea sa, când oamenii educați nu se vor mai putea gândi la ironie fără ca să le evoce amintirea sa”. Se înțelege că la Aristofan și Xenofon nu întâlnim un asemenea Socrate ironist. Mai ales la Aristofan care vede în Socrate un clevetitor! Locul în care vreau să ajung este marcat de prezența lui
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Alcibiade în contul lui? Că Socrate „își petrece viața făcând pe prostul și zeflemisindu-i pe oameni”, „își petrece viața eirōneumenos și glumind cu oamenii”. Ce înseamnă asta? Vlastos citează pe Quintilian (Institutio oratorica, IX, 2, 46) care observă că ironia poate caracteriza un text după cum poate caracteriza și o viață de om (vita universa), și singurul exemplu dat aici de Quintilian e cel al lui Socrate. Nu e vorba în acest loc de înșelăciune, de tragere pe sfoară sau prefăcătorie
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]