4,397 matches
-
nu-i vor ieși pete pe față. Dimineață, se pune pe la casă verdeață, ca semn de primăvară. Sf. Ilie: În această zi, Sf Ilie umblă prin cer și-l caută pe diavol să-l trăsnească, pentru a scăpa lumea de ispită. Să nu lucreze femeile la aceste sărbători de vară, fiind rău de foc, trăsnet, boli grele. Dacă trăsnește și fulgeră la Sf Ilie, să nu stai lângă mâță ori câine,deoarece diavolul se ascunde în părul lor și poate ca să
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
2.4.3. În restul capitolelor ce configurează macro-cadrul bizantin (X-XV), discursul romanesc revine la textemele biblice care îndeamnă la cumpătare și pocăință. Emblematică în acest sens este o replică a episcopului Platon ("[20] Lumea a fost dintotdeauna așa, supusă ispitelor și răutății. De aceea spiritul își caută ostroavele. Într-adevăr, această trecătoare viață e plină de dureri și de mâhnire", p. 95), care dezvoltă una dintre cugetările lui Solomon: Ca umbra de trecătoare este viața noastră și sfârșitul ei este
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ETHOS-ului nu este el, ci Filaret, care, împărțindu-și toată agoniseala săracilor, ajunge să repete de bunăvoie destinul lui Iov (model la care naratorul trimite în mod explicit la p. 53 și 62). Filaret e omul care rezistă oricărei ispite, îndeosebi dorințelor de îmbogățire și de mărire (v. textemele [15], [24] și [25]); chiar și ca bunic al împărătiței Maria, el își păstrează cumpătarea și curățenia sufletească: "Sufletul meu întru nimic nu s-a schimbat; iar acestui trup nu-i
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
imaginată nici în visele cele mai fanteziste"86. Cert rămâne faptul - plin de învățăminte - că această soluție enunțată de Bárdossy (care, la vremea aceea, nu dispunea încă de responsabilitate politică) ținea, în esența ei, prea puțin de orientarea de dreapta - ispită de care Bethlen István n-a scăpat, cel puțin conform memoriilor lăsate de Rónai András (un colaborator apropiat al lui Teleki). Se pare că fostul premier, în toamna lui 1940, a fost adeptul evacuării tuturor românilor din Transilvania de Nord
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
că, astfel de spații dezvoltă o componentă fantastică specifică fiecărei părți a populației, indiferent de statutul social. În anumite condiții se dezvoltă o componentă pozitivă a imaginarului ca putere (astfel este cazul pustnicilor), dar și una negativă ca a sursă ispitei (Jacques Le Goff, Imaginarul medieval, Editura Meridiane, București, 1991, pp. 96-117). 12 Jacques Le Goff, Imaginarul medieval, Editura Meridiane, București, 1991, p. 158. 13 Ibidem, p.156. 14 Jean Delumeau, Grădina desfătărilor. Oistorie a paradisului, Editura Humanitas, București, 1997, pp.
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
echilibrul comunității. O asemenea critică nu este niciodată excesivă, fiind una care constată abaterile în vederea îndreptării lor. În schimb, cealaltă critică teologică axată pe dimensiunea spiritului critic, nihilist nu este numai una exagerată, ci chiar periculoasă pentru orice așezare religioasă. Ispita politicului nu a ocolit o parte a clerului ortodox care își manifesta dorința de a intra în arena publică, demonstrând o dată în plus că "în sufletul chiriarhilor români hălăduiește duhul papistaș al puterii pentru putere"6. Pătrunderea oamenilor Bisericii pe
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
chiar de la propunerea unui partid clerical la adoptarea unei moțiuni care a circulat prin presa vremii, al cărei punct viza participarea preoțimii la întreaga viață politică a țării, în cadrele legii 9. Viața Bisericii Ortodoxe nu era ferită nici de ispitele cezaropapismului, manifestări destul de grave pentru buna funcționare a așezării religioase, ce aveau să fie amendate de elita intelectuală interbelică. Ortodoxia nu se fundează pe autoritatea individuală, ci pe cea sobornicească, colectivă, care provine din adunarea episcopilor. Această autoritate sobornicească a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Ortodoxiei (2 vol., Iași, Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Editura Doxologia, 2009) constituie o premieră ce merită toată atenția, mai ales că este vorba de un tratat consacrat problematicii esteticii teologice. Desigur, autorul pătrunde pe un teren relativ nou, supus multor ispite și capcane, un teren ce se cere a fi atent exploatat, cu atât mai mult cu cât se încearcă fundamentarea unui nou domeniu: estetica teologică, à rebours, prin demontarea unor false prejudecăți referitoare la autonomia unei discipline, precum estetica sau
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
așezăminte despre Sfintele Paști, stabilite și hotărâte de cei 318 Sfinți Părinți ai Sfântului Întâi Sobor Ecumenic din Niceea, care cu cea mai mare sfințenie se respectă de toți creștinii din întreaga lume ca niște așezăminte neatinse, astăzi devine cauza ispitelor... Cel ce nu urmează tradițiilor și obiceiurilor Bisericii și celora, cum au poruncit cele șapte Soboare Ecumenice despre Sfintele Paști, legiund toate bine, ca să-i urmăm, și voiește a da Pashaliei grigoriane și calendarului papist, acela ca și ateii astronomi
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Logos. Revue internationale de synthèse chrétienne orthodoxe; traducător, autor de lucrări teologice, dintre care amintim: Jertfă de seară (1927); Problema religioasă în țara noastră (1933); Simbolurile euharistice în frescele din catacombe (1937); Orientări creștine (1937); Sufletul preotului în luptă cu ispitele (1943); Icoana Maicii Domnului (1944) etc. 14 N. N. Glubokovsky (1863-1937), o figură de prim rang a teologiei ortodoxe, plecat în 1921 de la Petersburg la Universitatea din Belgrad, în 1923 la Universitatea din Sofia, pentru ca ulterior să ajungă la Institutul Saint-Serge
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
care se voia mai presus de Dumnezeu. Va fi alungat din cer împreună cu îngerii care i-au fost alături formînd apoi ceata demonilor. Primul păcat săvîrșit de om este cel al lui Adam și al Evei, care au căzut în ispita diavolului și n-au ascultat porunca lui Dumnezeu, înfruptîndu-se din Pomul cunoașterii. Este supranumit și păcatul strămoșesc. Păcatele de moarte sînt de neiertat și cuprind pe cele săvîrșite în contra lui Dumnezeu Însuși și a dreptei credințe: contestarea divinității, nerecunoașterea lui
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
activitatea ziariștilor lipsiți de simțul răspunderii, al cărei efect este de multe ori de-a dreptul înspăimîntător. Nimeni nu va crede că, de fapt, discreția unui ziarist de calitate este în genere superioară discreției altor oameni. Și totuși, așa este. Ispitele incomparabil mai mari ce apar în exercitarea acestei meserii, alături de condițiile în care se practică activitatea jurnalistică modernă au făcut ca publicul să se obișnuiască să privească presa cu un amestec de dispreț și deplorabilă lașitate". Ziaristul, atunci și acum
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
chiar dacă nu li se spune în față acest lucru. Cine se simte lipsit de apărare în fața unor asemenea situații, cine nu știe să-și dea sieși răspunsul corect - ar face mai bine să evite aceste căi, care, oricum, pe lîngă ispite penibile, nu-i pot oferi altceva decît neîncetate decepții" (M.W.). Și totuși există și posibile satisfacții pentru cei care au chemarea și aleg cariera politică: "Ei bine, ceea ce oferă în primul rînd o asemenea carieră este sentimentul puterii. Chiar
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
greșeli , ne recunoaștem aceste greșeli făcute din neștiință, dar încercăm să ne îndreptăm ). ,,- Precum și noi iertăm greșiților noștri “ (recunoscîndu-ne propriile greșeli față de alții, devenim mai toleranți și cu greșelile altora față de noi ). ,,- Și nu ne duce pe noi în ispită “ (recunoașterea faptului că sîntem la o școală în care elevul poate cădea în capcanele întinse de alții, dar profesorul trebuie să ajute elevul să învețe ). ,,- Și ne izbăvește de cel rău “ (ajută-ne să scăpăm de propriile noastre gînduri rele
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
conștientizarea stării de păcat este primul pas spre reînvierea spiritual; - hotărârea de a nu mai păcătui trebuie să fie temeinică, astfel că, de la o mărturisire la alta, să se constate Îndreptarea acestuia și să se vadă stăruința de a Înfrânge ispita; cu siguranță, greșeala este omenească, Însă a persevera În săvârșirea păcatului reprezintă o gravitate; - să aibă convingerea că mila și bunătatea lui Dumnezeu sunt atât de mari, Încât ele pot ierta orice păcate, dacă cel ce le-a săvârșit arată
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Veronica Ionela Catană () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92292]
-
special dacă ele au o anumită greutate, cu urmări individuale sau sociale În cazul În care acestea se repetă. Scopul principal al mărturisirii este reprezentat de refacerea puterilor morale ale omului, duhovnicul explicându-i metode prin care se poate birui ispita repetării păcatelor mărturisite. Creștinul merge Înaintea scaunului de spovedanie din dorința de a restabili comuniunea cu Dumnezeu. Pe tot parcursul acestui demers ascetic, importanța duhovnicului este inexplicabilă, Însă În timpul prezent există categorii de oameni care se Întreabă de ce este
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Ana-Maria Bodai () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92293]
-
provinciei. Dar, dacă pentru cei care visează doar la evadare, provincia e numai un provizorat, pentru ceilalți - provincialii resemnați - capitala adună un mănunchi bogat de tare și stereotipii: Pentru ei, Capitala e un loc de nebunie, de neomenie, de necurmate ispite zadarnice. Acești provinciali consideră pe oaspeții lor bucureșteni un fel de personagii senzaționale și frivole, asemeni eroilor de la cinematograf. Îi privesc pe sub ochi și-i scrutează fără entusiasm. Complexul de inferioritate din sufletul provincialului de acest fel se vădește în
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
pasaje din Scriptură, spune el, sînt de necrezut datorită imposibilității fizice - de așa natură sînt cele care vorbesc despre diminea- ță și seară înainte de crearea soarelui, povestea căderii și urcarea Mîntuitorului de către diavol pe un munte foarte înalt în momentul ispitei. Altele presupun imposi- bilități morale, și sigur că datorită acestor idei, lucrarea lui a fost distrusă. Metoda alegoriei practicată de Filon în interpretarea Scripturii a fost preluată de Clement și Origene pe care au introdus-o în tradiția creștină considerînd
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
porți către Pămînt; una pe care scoborau pe pământ sufletele care se lăsau amăgite de formele și farmecele materiei; a doua este aceea pe unde sufletele se urcă la cer, lăcașul lor de început, după ce au încercat pe pământ toate ispitele vieții, transformările și chiar pedepsele ce aveau să le suporte din cauza greșelilor originare. Parcă prea aduce a iz creștin hoțomanilor, dar deloc a iudeo-creștinism pentru că în Tora și Talmud asemenea vorbe de duh nicicînd nu se aud! Povestioara este asemănătoare
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de cunoscut fără mod, spune Meister Eckhart. Or, atîta vreme cît o religie e înțeleasă ca mod vectorial spre această țintă fără mod, ea va putea fi intelectual integratoare, realizînd din ce în ce mai intens concordanța modurilor religioase autentice. Se va diminua atunci ispita expansiunii, credința că e de datoria unei religii să impună celorlalți propriul mod. în loc să să se manifeste ca expansiune a propriului mod, universalitatea unei religii se va putea exercita drept comprehensiune, ca înțelegere a Aceluiași descoperit în celelalte moduri religioase
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
de scenă unde se joacă viața spirituală în întregul ei. Orice societate tradițională sau religioasă poate fi pîndită de această ambiguitate. Faptul că o societate se gîndește pe sine ca o aplicație a legii divine e însoțit din umbră de ispita ca acea societate să se considere chiar realizarea deplină a ordinii cerești. Este societatea doar un mediu simbolic, doar o proiecție a principiilor în domeniul comunitar, doar un cadru care dă condiții persoanei pentru a-și realiza destinul integral? Sau
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ale lui Dumnezeu și să-i fie minate astfel profilul irepetabil, libertatea, responsabilitatea față de destinul ei. în modernitatea tîrzie, societățile liberale elimină definitiv, de la rădăcină, această ambiguitate. Nimic religios nu mai întemeiază viața publică. Ca atare, nu mai există nici ispita de a considera că destinul tău spiritual poate fi asigurat prin anexarea lui la vreo categorie colectivă, la un proiect de societate calificat religios, la mersul istoriei. E drept că societatea și-a pierdut totodată calitatea de oglindă a mișcărilor
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
bine instalată în ea însăși. Ne și ferește să privim religia doar ca pe un instrument de gestiune socioculturală, să o gîndim în termeni de putere și de lege, în loc să-i percepem potențialul eliberator. Bine folosită, laicitatea îndepărtează de la noi ispita de a îmburghezi spiritul, după expresia lui Berdiaev. Dacă am devenit aproape străini de strălucirea transcendenței, nu se poate oare îmbina critica acestei înstrăinări cu valorificarea ei, cu răsturnarea și convertirea ei spirituală? Mutînd accentul de pe îndepărtarea noastră de divin
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
sau ridicolă". Excesul lipsei de măsură și al negației, crede Cioran, nu erau altceva decît "răzbunarea unui spirit care nu a putut niciodată să se deprindă cu umilința de a muri"129. Nu doar inserția individului în țesutul timpului era ispita lui Cioran, cel ce medita 130 la o atare temă, ci și desprinderea aceluiași individ de timp. Paginile din urmă ale eseului din 1964 abordau, speculativ, tocmai această ipoteză incitantă: ce înseamnă "să cazi din timp"? Chiar Cioran se simțea
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
sentimentală, rafinată în bolgiile biologicului transfigurat, argumentat sau exacerbat, după cum e cazul, de o nestăpînită erezie subversivă. Viul, sau Viața, este cel ce domină. Prin vinele silogismelor sale pulsează, ca și prin spiritul autorului, globulele Asiei, și nu claritatea și ispita latină. Gînditorul însuși se simte, ne-o spune în Lettre à un ami de lointain, ca și cum ar fi un "ultim mongol, un suflet turanic însoțit de trufia și prestigiul jafului". Ceea ce justifică și spaima lui Cioran, ivită "nu dintr-o
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]