6,016 matches
-
Comitele Andrássy aderă la propunerea franceză. Lordul Beaconsfield zice că dă o complectă adeziune în numele guvernului englez la propunerea franceză. Excelența-Sa nu poate presupune un minut ca Congresul să recunoască independența României fără să-i impună această condițiune. Plenipotențiarii italieni fac aceeași declarație. Principele Gorciacoff, referindu-se la expresiunile prin cari s-a motivat propunerea franceză și cari dau cea mai mare extensiune libertății religioase, se unește pe deplin cu această propunere. Comitele Șuvaloff adaogă că adeziunea Rusiei la independința
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
o țară agricolă cu caracter pastoral". Producția sa industrială, comerțul exterior, creșteau din lună în lună. Grevele, sabotarea națiunii erau necunoscute. Vrăjitorul politicii, Konrad Adenauer, și vrăjitorul economiei, Ludwing Erhard erau făuritorii miracolului german. Francezul Robert Schuman, de acord cu italianul Alcide de Gasperi, luase inițiativa de a crea "la communauté européenne de défense", idee grandioasă. Germania de vest ratificase acest tratat. Belgia și Olanda la fel. Generalul de Gaulle, însă, care pusese gaulismul în vacanță, dizolvase R. P. F., spunea
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
de om care-și făceau cruce, care-și botezau copiii și care participau la sfintele slujbe bisericești, mai degrabă ar fi trebuit să scrie acolo, sus, la intrarea în acest lagăr al morții, în loc de "Munca te face liber", cuvintele nemuritorului italian: "Lasciate ogni speranza voi che entrate" "Lăsați orice speranță voi care intrați". Fără alegere, fără milă, fără odihnă, crematoriile transformau în cenușă copii, femei și bărbați. Cuptoarele de șamotă înfierbântate la incandescență nu mai făceau față puhoiului mereu crescând al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
marilor zilei. Victoria a venit și că urmare a muncii dezinteresate a unui traducător excepțional, Eugen D. Popin, care și-a dorit singur să realizeze traducerea unor sonete scrise de mine și nu a fost sfătuit sau îndemnat de cineva. Italienii sunt cei care au luat decizia de a-mi oferi cel mai mare premiu al primei ediții a Târgului Internațional de Carte de la Milano, după o monitorizare proprie, fără să apeleze la recomandări din țară și fără să țină cont
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în transă"), recunoștea indirect funcția menționatului magnetism: "Le premier vers vous est donné pour rien; le reste je l'ai achevé à table". Vechiul melos bizantin pornea de la un impuls fonetic, de o melodie, după care tot el scria versurile. Italianul Tartini se trezise din somn entuziasmat de o melodie, însă Trilul diavolului notat imediat îi apărea sub nivelul celui din vis. Linia melodică din Bolero de Ravel, obsedată, reia, evident, o frază din starea pre-componistică. O muzică interioară premerge la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 7 PREFAȚĂ Descoperirea continentului american la 12 octombrie 1492 de către italianul genovez, navigator, Cristofor Columb, sub pavilion portughez, prin debarcarea pe insula Watling, astăzi San Salvador, a fost receptată ca un eveniment crucial În evoluția economică și socială a omenirii Întregi de pe planeta Pământ. Dar atunci, crezând că au ajuns În
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
mai vorbești de „național“ și „nenațional“ în clipa în care ai intrat în Uniunea Europeană, pentru că în Uniunea Europeană ai libertatea de circulație a capitalurilor, a mărfurilor, ești pe o piață comună. V.A. : Îmi amintesc că înainte de 1989, de exemplu, erau italienii care își încurajau cetățenii să cumpere mașini italienești, deși erau în Uniunea Europeană. Foarte bine a făcut și Traian BĂsescu când i-a îndemnat pe românii să cumpere produse agroalimentare românești, ca și autoturismul Dacia. Cred că nu intri în conflict
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
profite încă de inerția faptului că această schimbare nu se va realiza în următorul ciclu bugetar. Deci mai avem încă în față cinci-șase ani în care trebuie să obținem ce au obținut spaniolii, ce au obținut portughezii, ce au obținut italienii și ce au obținut țările din Europa Centrală. Pentru că, așa cum am văzut eu satul Cârța, credeți-mă, în Republica Cehă, în Slovacia sau în Ungaria vezi în mult mai multe locuri, care au fost transformate integral cu bani europeni. Oamenii
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
rațiuni temeinice. Menționez numele câtorva: Alfonso di Nola, Vittorio Lanternari, Dario Sabbatucci, Jonathan Smith și, pentru a ajunge la cei mai tineri și la atacurile cele mai recente, Bruce Lincoln, Cristiano Grottanelli, Ivan Strenski și atâția alții (în general, francezi, italieni și americani). În paginile care urmează ni se înfățișează corespondența dintre Eliade și Wikander (de aproape aceeași vârstă) întreținută între 1948 și 1977, când se întrerupe din motivele pe care le-am subliniat mai sus. Ce aveau să-și spună
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
recomandărilor din partea lui Eliade. 2.4. „Influența iraniană”. Istorism și morfologie istorico-religioasătc "2.4. „Influența iraniană”. Istorism Și morfologie istorico‑religioasă" Cu ocazia colocviului „Mircea Eliade e le religioni asiatiche”, organizat la vechiul institut fondat de Giuseppe Tucci, redutabilul iranist italian Gherardo Gnoli remarca elogios ambitusul larg al utilizării surselor iraniene de către Eliade și pertinența integrării lor hermeneutice: „Mircea Eliade nu a fost un iranist de profesie. Dar contribuția pe care a adus-o la istoria religioasă a Iranului antic este
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
vorbi înainte de dvs.)3 La Alpbach, mediu atrăgător; din păcate, vremea nu a fost nemaipomenită. Austriecii au organizat acest „Colegiu European” într-un sat tirolez, la 1000 de metri altitudine, pentru a păstra o fereastră deschisă către Occidentul non-germanic. Câțiva italieni (între alții, Antoni, profesor de filosofie la Universitatea din Roma), părintele Paul Henri (editorul marii ediții Plotin) etc. Kerényi și cu mine am condus împreună Seminarul de Istoria Religiilor. Am fost destulde mulțumit de rezultate. Mai puțin Kerényi; este dificil
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Malaga, dar aproape toate satele, pe coastă și în munți, sunt încântătoare. E cald, dar fără umiditate, ceea ce este un avantaj față de majoritatea vilegiaturilor italiene, un vânt proaspăt dinspre Atlantic amestecându-se cu blândețile mediteraneene. Oamenii sunt mai simpatici decât italienii și francezii, amabili și ospitalieri, dar în același timp mândri și rezervați. Ne-am decis deja să ne petrecem acolo timpul când vom fi pensionari și care, vai!, se apropie. Înainte de venirea lui Gunnel, am lucrat în bibliotecile din Madrid
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în care Lucian Blaga a fost propus pentru premiul Nobel și împrejurările în care, cu numai două voturi, l-a pierdut. Tradus în italiană de Rosa del Conte, profesoară la Universitatea din Roma, Blaga a fost extrem de favorabil receptat de italieni și, drept urmare, un grup de scriitori din peninsulă îl vor propune pentru cea mai înaltă distincție literară. Rosa del Conte l-a cunoscut pe poet în anii 1948-1950, cînd era titulară la catedra de limbă și literatură italiană de la Universitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cel care lupta pentru desființarea proprietății individuale, contra Bisericii de orice fel, contra individului liber de a gândi, de a se exprima, de a călători și de a se asocia, În numele, se’nțelege, unor „idealuri” făurite de diverși visători sociali, Italieni, Francezi, Nemți sau Ruși. O victorie „amară” pentru nu puțini „visători” ai omenirii și poate, ca și „Sfânta Alianță”, a acelei Viene patronate de balurile aristocrației și de un insolent Metternich, ministrul de Interne, o falsă victorie!... Da, dar... În numele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o dată actuală problemă, temă de discuții și aprinse controverse - aceea a identității naționale. Temă, rană adâncă pe care, cum o spuneam mai sus, noi, Românii o Împărțim cu Nemții; problemă pe care o ignoră Francezii, de exemplu, dar pe care Italienii, fără a fi atât de aprinși de ea ca și noi, o „vizitează” din când În când, iar unirea lor târzie Într-un stat amplu, unitar, precum și diferențele abrupte economice și psihologice Între Nord și Sud o explică cumva. 3
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
câțiva, puțini, care au un reflex pe dos: În loc să se supună cererii, ofertelor și gusturilor, ei propun, oarecum arbitrar, propriul lor gust, riscând, evident, cu unele colecții, eșecul publicitar sau financiar. Așa procedează un Christian Lacroix sau Yves Saint-Laurent. Sau italianul Versace, martir el Însuși al unei lumi enorme, În continuă ebuliție, ce-și are deja dictatorii și nebunii ei, ce a pătruns În marea cinematografie hollywoodiană prin manechinele ce tind a Înlocui vechile vedete etc. etc. Dacă În lumea „artei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vreme, au nevoie de fraze absolute, de un ideal sau altul, și atunci, „Îl” iau de unde e posibil, orice numai nu cumințenia și previzibilitatea, torsul molcom și adormitor al vieții bătrânilor și adulților „lași”. Sau, cum o decretau tinerii fasciști italieni cu o vorbă rămasă celebră, vivere pericolosamente!; să negi „drumurile și firea, prudența burgheză, așezată”, să provoci, chiar În timpuri de pace, un război sau altul, să „răstorni” acea ordine și așezare pe care ai găsit-o În societate când
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
enorme, catastrofale, vezi cele două „revoluții” ale secolului trecut - cea fascistă și nazistă și cea leninistă. Iar libertatea a servit și ea ca apanaj acestor uriașe convulsii sociale și ideatice, dar ea nu era o libertate „pentru toți”, visul utopicilor italieni, francezi sau ruși, ci, mereu, numai „pentru unii” și, În acest fel, prin excluderea „celorlalți”, numeroși și dintre care mulți aveau unica vină de a se fi născut, ea, libertatea, era decapitată În formele cele mai arbitrare și insolente. Poate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a-mi fi impregnat maniera de a scrie, de a povesti, și spun „provincial” făcând aluzie la finul dispreț cu care ne privesc pe noi, ardelenii, spiritele subțiri ale „vechiului regat”, șlefuite de Grecii culți sau de călătorii franțuji și italieni care au vizitat Bucureștii. E adevărat, noi suntem greoi, limba noastră este cumva rudimentară dacă o comparăm cu cea a „istețului” Anton Pann sau cu cea a pervertitului În magia Orientului care a fost Ion Barbu; nemaivorbind de titanul Arghezi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
scris primele romane pe malul Timișului, casa În care ele au fost scrise a fost dărâmată, iar ele, aceste cărți, au fost primite acolo cu o certă indiferență. Lugojul este „orașul meseriașilor”, iar marele său „protector”, În prezent, este miliardarul italian Drăgan, fiul unui tăbăcar local, pe care Tatăl meu, tânăr preot refugiat cu familia În mândrul oraș, l-a cunoscut. El, orașul, este mai ales cunoscut prin corurile sale, compozitorii săi „populari”, un Ion Vidu mai ales, sau prin tânărul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de un străin. Dintre toate limbile, cea mai apropiată de română este italiana. Aș spune că, paradoxal, româna seamănă mai bine cu italiana decât italiana cu româna! Un român Înțelege câte ceva când aude vorbindu-se italienește (totuși, strămoșii romani!); un italian Înțelege mult mai puțin românește, derutat de vorbele slave și orientale, ca și de pronunție. În tot cazul, un italian nu va vorbi niciodată perfect românește. În schimb, mulți bulgari deprind româna foarte bine și o vorbesc fără accent (tocmai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
bine cu italiana decât italiana cu româna! Un român Înțelege câte ceva când aude vorbindu-se italienește (totuși, strămoșii romani!); un italian Înțelege mult mai puțin românește, derutat de vorbele slave și orientale, ca și de pronunție. În tot cazul, un italian nu va vorbi niciodată perfect românește. În schimb, mulți bulgari deprind româna foarte bine și o vorbesc fără accent (tocmai fiindcă „tonul“ general al celor două limbi este asemănător). Să fie românii mai apropiați de italieni sau de bulgari? Cine
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În tot cazul, un italian nu va vorbi niciodată perfect românește. În schimb, mulți bulgari deprind româna foarte bine și o vorbesc fără accent (tocmai fiindcă „tonul“ general al celor două limbi este asemănător). Să fie românii mai apropiați de italieni sau de bulgari? Cine ar putea spune? De italieni, desigur, prin rădăcinile latine, ca și prin voința unei elite, În epoca modernă, de a privi spre Occident. Dar și de bulgari, ca și de alte popoare balcanice, prin substratul trac
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
perfect românește. În schimb, mulți bulgari deprind româna foarte bine și o vorbesc fără accent (tocmai fiindcă „tonul“ general al celor două limbi este asemănător). Să fie românii mai apropiați de italieni sau de bulgari? Cine ar putea spune? De italieni, desigur, prin rădăcinile latine, ca și prin voința unei elite, În epoca modernă, de a privi spre Occident. Dar și de bulgari, ca și de alte popoare balcanice, prin substratul trac, prin componenta slavă, prin religia ortodoxă, prin influența orientală
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Regret, că n-am avut plăcerea să vă cunosc personal; dar am temeritatea să vă spun că vă cunosc sufletește destul de bine (...). Și acum să trec la plăcuta Dv., misivă. Când am deschis scrisoarea și a căzut din ea fotografia italianului lui Șoldănescu, am rămas foarte surprins. Același tablou Îl am și eu, cu foarte puține variații. E În ulei și are 38/29 cm., același cap de expresie În profil doar că mustața la al meu e mai subțire și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]