5,195 matches
-
se afla câte o valiză deschisă, iar pe podea erau pungi goale de la câteva magazine cunoscute, printre care C & A, Grunfeld’s, Gerson’s și Tietz. M-am uitat prin valize. În prima erau haine de femeie și m-a izbit faptul că toate erau, sau cel puțin păreau, nou-nouțe. Unele dintre articole mai aveau Încă etichetele, și până și tălpile de la pantofi arătau că nu fuseseră purtați. Din contră, În cealaltă valiză, care presupuneam că Îi aparținea, mai mult ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și fotografiilor de familie, mirosul de fructe putrezite urcând din apa fluviului, păsările cu pene prăfoase, șoimii îngrămădiți pe acoperișuri, cimitirul pe porticul căruia scria cu litere negre "Liniște ", trotuarele înnegrite noaptea de gândaci, care acopereau și scările hotelului, se izbeau de lampă, de ziduri și cădeau, pentru ca în locul lor să vină alții, cei morți fiind devorați de furnici, un dentist pripășit aici în circumstanțe încurcate, plîngîndu-se de căldură și de muște, căruia englezul trebuia să-i explice mereu că vroia
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ploile de felul celei de azi-noapte. Aud că în peninsula Yucatan nu există decât arbori plantați. Iată lucrul cel mai neașteptat pe care-l puteam afla venind la Uxmal. Obișnuit, în zilele precedente, să asociez tropicele cu luxul vegetal, mă izbește priveliștea aproape ascetică din jurul meu. La Palenque, vântul împrăștie singur semințele, ploile hrănesc vegetația și o revarsă împotriva piramidelor. Aici, pământul stâncos, lipsit total de apă de suprafață, cere celui care vrea să planteze un copac adevărat să sape la
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
stă în genunchi, cu bustul ridicat, ținută de bărbatul din spatele ei cu o mână pe sânul drept, iar cu cealaltă petrecută peste pântec și ajungând cu vârful degetelor pe șoldul din partea opusă. El, cu pielea mai roșcată decât ea, o izbește cu toată puterea. Ea ține capul pe spate, astfel că pielea gâtului este întinsă la maximum, are mușchii obrajilor contractați și vârful limbii i se plimbă rapid între dinții dezgoliți. Bărbatul iese din ea, o întoarce și-o trântește pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din vremea când, în copilărie, am petrecut câțiva ani într-un sanatoriu construit în pădure. IDR-ul îmi ieșea în acea vreme pe mână atât de mare și de inflamat, încît la școală colegii mă luaseră la ochi și mă izbeau peste brațul dureros fără milă. Până la urmă am fost trimis la Voila, unde m-au îndopat cu hidrazidă și cortizon, dar din acea vreme nu mi-au rămas în amintire nici chiuvetele mizere de faianță, nici infirmeriile supraîncălzite, unde noapte
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
incredibil în monstruozitatea lui: pentru că, între pulpele pline și delicate, nimfa avea un sex de bărbat, de satir gata de-mperechere. Am simțit brusc o greață cum numai în vis poți simți și am luat-o la fugă spre conac, izbindu-mă din răsputeri peste față ca să mă trezesc. Am trecut de poarta ferecată și m-am repezit pe scări în sus, sărind câte două trepte și simțindu-mi tot părul de pe corp zbârlit și-nghețat de groază. Treptele de lemn, stacojii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
șuviță caldă de parfum, rămasă undeva, într-o cameră minusculă a minții, alături de râsul răsfățat al fetei costumate în paj și de o arietă la fel de vagă și evanescentă ca și parfumul. (Și - drace, acum îmi dau seama! parcă m-a izbit amintirea, ca o subită rafală de vânt - pe fata cu trăsături de băiat melancolic o chema Lulu! O strigase cineva din adâncul 127 sălii de bal încărcate de serpentine și confetti multicolore, o voce care acum câteva clipe mi-a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
că, dacă s-ar fi deschis deodată ușa, mi-ar fi explodat în aceeași clipă creierul, inima și sexul, tot aș fi intrat. Și iată că de șaptesprezece ani stau în prag, disperat și cu pumnii strânși, implorând și amenințând, izbind în ușa stacojie cu umerii, cu palmele și cu fruntea, îngenunchind în fața ei și trîntindu-mă chircit, năclăit de lacrimi, pe linoleumul înghețat 158 al culoarului. în acea primă noapte de explorare a adâncurilor minții mele m-am smuls, cu un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
apoi martirizat și supt ca să atârne, coajă uscată, păpușă spânzurată, de un fir scânteietor, răsucindu-se în curentul din adâncurile minții mele; și Lulu, puștan vesel, în cămașă cu mânecă scurtă, mergând pe scara tramvaiului deși vagonul era aproape gol, izbindu-se de stâlpul stației și prăbușindu-se sub roțile de oțel... Săptămâni întregi, îmi povestise Michi mai târziu, veniseră la locul accidentului un bărbat și o femeie, îmbrăcați în negru, ca să lipească pe șinele de tramvai câte o luminare aprinsă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
am oprit în curtea liceului, de unde porniserăm cu o săptămână în urmă. Nu mi-am luat rămas bun de la nimeni. Am plecat singur spre casă prin asfințitul galben sclipitor, tîrîndu-mi valiza cu greutate. Pe drum, o imagine stranie m-a izbit și mi-a rămas apoi gravată adânc în suflet: era o fundătură cu case vechi, în ruină. La etaj geamurile erau sparte, obloanele albastre atârnau putrede într-o singură balama, prin ferestrele goale se vedeau pereții zugrăviți vulgar, cu spații
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
rupt umerii, am strigat de neputință până n-am mai avut voce. Eram golit interior, de parcă aș fi știut că dincolo de lemnul care se zgâlțâia la fiecare lovitură cineva drag ar fi suferit torturi de 178 neînchipuit. Nu știu cât timp am izbit în poarta aceea sumbră, dar într-un târziu lacătul a cedat pe neașteptate, cu verigile rupte, și am putut privi în interior prin ușa larg deschisă. încet, am pășit peste prag, înglobat deodată în lumina sepia gălbuie, pâlpâitoare, ca într-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dar El nu avea nici un interes să mi se arate mie, băteau clopotele vecerniei și eu am pornit-o pe jos, într-o direcție oarecare, pe-o cărare pe care o țineam cu încăpățânare, am tot umblat până m-a izbit aerul sărat al mării și-am auzit valul lovindu-se de stânci, soarele stătea de-acum să apună incandescent în oglinda mării, am coborât să mă așez pe o stâncă rotunjită de vânturi, privirea mi-era țintuită pe discul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ar putea fi citite dacă aș cunoaște înțelesul lor, neputința mea mă înfurie și încep să lovesc ca un nebun cu cilindrul de sticlă în soclul statuii, cilindrul nu se sparge, lovesc tot mai tare sub privirile calme ale statuii, izbesc cu furie neputincioasă și totul începe în jurul meu să se prăvale, statuia, pietrele mari, coloanele, bolta, totul și cilindrul se sticlă nu se sparge, mă trezesc îngrozit în zgomotul valurilor tot mai înalte ale mării, 20 iulie, din nou la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe alocuri cu legile perspectivei, fără ostentație însă, meșterul îmi spune că perspectiva nu e indicată la pictura religioasă, dar un început de perspectivă mai scapă ochiului și creează o viziune plăcută, culorile sunt tari, vii, de nicăieri nu mă izbește însă nici un fior metafizic, Să vezi că a venit într-o zi preoteasa, povestește meșterul, și-ncepe să se amuze împreună cu ceilalți meșteri, eu aștept nerăbdător povestea, a venit cu fundu’ ei mare că abia dacă a intrat pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spart pe toate cu furie, înșelați în așteptările lor de a găsi băutură și unul dintre ei, n-am să-i uit chipul stăpânit de diavol niciodată, a luat un ulcior cu vopsele ce mai rămăsese întreg și l-a izbit cu forță de perete și-mi amintesc cu claritate și astăzi cum pe peretele acela fusese pictată Răstignirea, din vasul spart de zidul de piatră se prelingea vopseaua roșie pregătită pentru mantia arhanghelului Mihail și lacrimi mi-au curs pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mă mai ascunde, ea se îndreaptă spre biserica veche și eu o urmez cu evlavie, De ce nu-mi spune nimeni dacă Florița, Floarea din Drăgosteni e mama mea? acum părintele fiind pe moarte, Doamne, iartă-mă, întunericul și frigul mă izbesc dintr-o dată pătrunzând pe ușa deschisă în biserica goală, încă n-a bătut clopotul de vecernie, prăvălită în fața altarului, la icoana Maicii Domnului de pe ușile împărătești, Florița plânge în hohote, înnegrită de fumul lumânărilor și a timpului imaginea ștearsă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
câteva casete audio, dulapul din colțul odăii, ligheanul cu apă rece în care mi-am înmuiat compresa, dezordinea din jurul meu, praful adunat sub masă pe podelele de lemn, nu s-a mai măturat, păianjeni în colțul din, musca ce se izbește cu forță de ochiurile de geam, e încă soare afară, sar din pat și dau perdeaua transparentă din ușă la o parte, nehotărât în prag, să mă duc să-i cer ceva de mâncare fratelui Rafael, am sărit peste masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Era atât de pregătită pentru o dezamăgire, încât credea că își imaginează. Stătea și se uita cum lumina se aprindea și se stingea. Cerculeț roșu, nici un cerculeț roșu... Chiar avea un mesaj. În timp ce apăsa butonul „play“, un gând oribil o izbi. Dacă ăsta este un mesaj de la Cormac, să îmi spună că aduce o încărcătură de arbuști miercuri, urlu. Dar mesajul nu era nici de la grădinarul misterios, nici de la Marcus Valentine. Era de la tatăl lui Ashling. Oh, Dumnezeule, ce s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
descoperit dintr-odată cât de interesante le erau vârfurile pantofilor. Nu puteau asista la această umilință. Era oribil. — Dar..., mai încercă Mercedes o dată. —Haide! Mercedes se uită o vreme fix la ea, după care apucă teancul de poze și le izbi de birou. În timp ce trecea pe lângă ea, Ashling a auzit-o rostind printre dinți cuvântul „târfă“. Ashling era de acord. Nu așa era Lisa de fapt? Atmosfera se încărcase din cauza tensiunii. Ashling a fost nevoită să deschidă o fereastră, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să o vadă pe Lisa. Și atunci s-a întâmplat. S-a întors să treacă prin zona de recepție către birou și, stând pe canapea era ultima persoană din lume pe care se aștepta să o vadă. Oliver. S-a izbit de un perete invizibil. Șocul o răscolea pe dinăuntru și urechile îi țiuiau în surzenie. Îl văzuse ultima dată de Revelion - și acum era 13 iulie. Tot timpul petrecut separți se condensase într-o secundă. —Hei, iubita! Ridicase privirea către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu ochii și pielea și părul scurse de orice urmă de viață. Și-a fixat ochii lui uimiți și răniți în ai ei și a anunțat astfel încât să audă toată lumea. —Clodagh mă înșală. Ashling a simțit cum această afirmație o izbește cu forță. Un gând s-a înfiripat în conștiința ei. Ce lucruri oribile le fac oamenii celor pe care îi iubesc. Era obligată să treacă prin etape. Nu putea să îi spună pur și simplu lui Dylan ceva de genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
arzând încă de furie. Următoarea oprire era Marcus. Cu o figură împietrită, mergea rapid, aproape alergând, îndreptându-se către biroul lui. Făcând slalom prin mulțimea de pe strada Leeson, un bărbat care mergea și el la fel de rapid în sens invers se izbi de ea, umărul lui lovindu-se de al ei cu putere. El a dispărut imediat, dar, parcă cu încetinitorul, Ashling a privit înapoi, simțind durerea pulsând în ea. Dintr-odată fragmentată, durerea ei s-a crăpat ca un glob de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
al ei cu putere. El a dispărut imediat, dar, parcă cu încetinitorul, Ashling a privit înapoi, simțind durerea pulsând în ea. Dintr-odată fragmentată, durerea ei s-a crăpat ca un glob de sticlă, redusă până la inexistență. Zgomotul orașului a izbit-o dintr-odată. Mașini care claxonau, fețe dure și egoiste. Brusc, părea să nu existe loc unde să se poată simți în siguranță. Corpul ei tremura în ritmul fricii, uitând de scandalul pe care urma să i-l facă lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se întâlnească cu Joy. Voia să împărtășească cu ea noile ei revelații. Sau, cel puțin, una dintre ele. Cealaltă va trebui să aștepte până când îi va de cap. În momentul în care Joy sosi în barul de pe Morrison, a fost izbită de debitul verbal al lui Ashling. —...chiar dacă Marcus nu ar fi întâlnit-o pe Clodagh, oricum ar fi călcat strâmb, mai devreme sau mai târziu. E prea nesigur și are prea multe nevoi și ar fi trebuit să văd semnalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fructe, dar le am spus că nu sunt mare fan. În acel moment, m au pus pe un scaun și m-au legat de el. După aceea, îmi băgau în gură tot felul de fructe. Deodată, o bombă acadea se izbi de perete, iar soldații din turtă dulce voiau să mă ia din nou că prizonier. Atunci mi-au cerut să spun cu voce tare că dulciurile și fructele sunt egale în bunătate și că nu le prefer pe unele mai
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]