5,277 matches
-
care instrumentul mai mult vorbește decât sună.BUDDY BOLDEN 1877-1931 ESTE CONSIDERAT PRIMUL MUZICIAN CARE CREEAZA ASA ZISUL JAZZ Către anul 1910 au apărut și formații de muzicieni albi, cum a fost orchestra lui "Papa" Jack Laine sau ""Original Dixieland Jazz Band"", care executau o muzică mai lină, mai puțin expresivă, în schimb tehnic mai versată. Aceast fel de interpretare al muzicienilor albi a fost numit stil "Dixieland", spre deosebire de stilul "New Orleans" al muzicienilor de culoare, cu toate că în realitate granițele între
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
New Orleans" al muzicienilor de culoare, cu toate că în realitate granițele între cele două stiluri nu sunt nici pe departe așa de stricte, mai ales că după un timp s-au format și orchestre mixte, ""New Orleans Rhythm Kings"" și ""Creole Jazz Band"", sub conducerea cornetistului King Oliver. Acestui grup aparținea ca trompetist secund Louis Armstrong, care avea să joace un rol determinant în dezvoltarea jazzului. În timpul primului război mondial, centrul muzicii de jazz a devenit orașul Chicago de pe lacul Michigan, unde
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
că după un timp s-au format și orchestre mixte, ""New Orleans Rhythm Kings"" și ""Creole Jazz Band"", sub conducerea cornetistului King Oliver. Acestui grup aparținea ca trompetist secund Louis Armstrong, care avea să joace un rol determinant în dezvoltarea jazzului. În timpul primului război mondial, centrul muzicii de jazz a devenit orașul Chicago de pe lacul Michigan, unde veniseră mulți muzicanți din New Orleans, alungați de condițiile nefavorabile ale unui port militar, printre aceștia King Oliver, Louis "Satchmo" Armstrong cu formațiile "Hot
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
orchestre mixte, ""New Orleans Rhythm Kings"" și ""Creole Jazz Band"", sub conducerea cornetistului King Oliver. Acestui grup aparținea ca trompetist secund Louis Armstrong, care avea să joace un rol determinant în dezvoltarea jazzului. În timpul primului război mondial, centrul muzicii de jazz a devenit orașul Chicago de pe lacul Michigan, unde veniseră mulți muzicanți din New Orleans, alungați de condițiile nefavorabile ale unui port militar, printre aceștia King Oliver, Louis "Satchmo" Armstrong cu formațiile "Hot Five" și "Hot Seven", Johnny Dodds cu "New
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
New Orleans, alungați de condițiile nefavorabile ale unui port militar, printre aceștia King Oliver, Louis "Satchmo" Armstrong cu formațiile "Hot Five" și "Hot Seven", Johnny Dodds cu "New Orleans Wanderers". Ceea ce se înțelege astăzi ca "Stil New Orleans" nu este jazzul arhaic de la început, când nu existau înregistrări pe discuri, ci muzica executată în Chicago în jurul anului 1920 de către muzicanții proveniți din New Orleans. Aici se dezvoltă în mod deosebit stilul "Blues", reprezentat de renumita cântăreață Bessie Smith. În "Stilul Chicago
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
în Chicago. În formațiile lui Louis Armstrong componenții improvizau în același timp, dintre aceștia se detașa însă sunetul trompetei lui "Satchmo", capabil să creeze variații infinite pornind de la aceeași temă. Armstrong a exercitat o influență considerabilă și asupra cântăreților de jazz, nu atât prin felul cum interpreta textele melodiilor, cât prin forma denumită "Scat", o succesiune de vocale și silabe care imitau sunetul unui instrument. Alți muzicanți importanți din această perioadă sunt Jack Teagarden (trombon), Eddie Condon (banjo), Gene Krupa (baterie
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
silabe care imitau sunetul unui instrument. Alți muzicanți importanți din această perioadă sunt Jack Teagarden (trombon), Eddie Condon (banjo), Gene Krupa (baterie). Mulți s-au mutat mai târziu la New York, care în anii succesivi avea să devină centrul muzicii de jazz. Cuvântul ""swing"" este folosit în două sensuri. Pe de o parte indică un element ritmic, din care se obține o tensiune caracteristică jazzului, pe de altă parte desemnează stilul de jazz al anilor treizeci, cu apariția marilor orchestre ("Big Bands
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
s-au mutat mai târziu la New York, care în anii succesivi avea să devină centrul muzicii de jazz. Cuvântul ""swing"" este folosit în două sensuri. Pe de o parte indică un element ritmic, din care se obține o tensiune caracteristică jazzului, pe de altă parte desemnează stilul de jazz al anilor treizeci, cu apariția marilor orchestre ("Big Bands"), în frunte cu cea a clarinetistului Benny Goodman, ""The King of Jazz"". Benny Goodman a inclus în orchestra sa și muzicanți de culoare
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
în anii succesivi avea să devină centrul muzicii de jazz. Cuvântul ""swing"" este folosit în două sensuri. Pe de o parte indică un element ritmic, din care se obține o tensiune caracteristică jazzului, pe de altă parte desemnează stilul de jazz al anilor treizeci, cu apariția marilor orchestre ("Big Bands"), în frunte cu cea a clarinetistului Benny Goodman, ""The King of Jazz"". Benny Goodman a inclus în orchestra sa și muzicanți de culoare, ca pianistul Teddy Wilson, vibrafonistul Lionel Hampton, chitaristul
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
indică un element ritmic, din care se obține o tensiune caracteristică jazzului, pe de altă parte desemnează stilul de jazz al anilor treizeci, cu apariția marilor orchestre ("Big Bands"), în frunte cu cea a clarinetistului Benny Goodman, ""The King of Jazz"". Benny Goodman a inclus în orchestra sa și muzicanți de culoare, ca pianistul Teddy Wilson, vibrafonistul Lionel Hampton, chitaristul Charlie Christian, împotriva principiilor segregației rasiale. Altă mare orchestră era aceea a lui Fletcher Henderson, care reunea acordurile orchestrei cu strălucirea
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
cu improvizările libere ale soliștilor, ca saxofonistul tenor Lester Young.Anii treizeci au reprezentat în același timp epoca marilor soliști, saxofoniștii Coleman Hawkins și Johnny Horges, bateristul Gene Krupa, trompetistul Rex Stewart, pianistul Teddy Wilson și mulți alții. Cântărețe de jazz vestite din această epocă au fost Ivie Anderson, Billie Holiday și Ella Fitzgerald. În anii patruzeci, numeroși muzicieni din orchestrele de jazz au început să se elibereze de cadrul conservator al orchestrei și de stilul "swing" și, reuniți în grupuri
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
Hawkins și Johnny Horges, bateristul Gene Krupa, trompetistul Rex Stewart, pianistul Teddy Wilson și mulți alții. Cântărețe de jazz vestite din această epocă au fost Ivie Anderson, Billie Holiday și Ella Fitzgerald. În anii patruzeci, numeroși muzicieni din orchestrele de jazz au început să se elibereze de cadrul conservator al orchestrei și de stilul "swing" și, reuniți în grupuri mici, lăsau frâu liber virtuozității pe ritmuri foarte susținute. Așa s-a născut stilul ""Bebop"", care marchează o evoluție importantă axată pe
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
care marchează o evoluție importantă axată pe abilitatea tehnică a interpreților și pe complexitatea ritmică și armonică, datorat în primul rând pianistului Thelonius Monk, saxofonistului Charlie "Bird" Parker și trompetistului Dizzy Gillespie. Acest stil a însemnat o schimbare radicală în jazz: din muzică "dancing" a devenit o artă intelectuală de prim rang, fără concesii făcute marelui public. Alte personalități ale stilului "Bebop" au fost trompetistul Fats Navarro și cântăreața Sarah Vaughan. Unul din experimentele făcute cu muzica de jazz de inspirație
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
radicală în jazz: din muzică "dancing" a devenit o artă intelectuală de prim rang, fără concesii făcute marelui public. Alte personalități ale stilului "Bebop" au fost trompetistul Fats Navarro și cântăreața Sarah Vaughan. Unul din experimentele făcute cu muzica de jazz de inspirație clasică, făcute către sfârșitul anilor patruzeci, îl constituie înregistrările făcute de o grupă de instrumentiști în frunte cu trompetistul Miles Davis, care făcuse parte din grupul din jurul lui Charlie Parker. Se caută o revenire la o muzică mai
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
mai liniștită și mai accesibilă, totuși destul de complexă. Este ceea ce s-a numit ""Cool Jazz"", caracterizat prin arcuri melodice relaxate, cu mai puțin "vibrato" și rol redus al percuției. Acest stil se extinde și pe coasta de vest ("West Coast Jazz") a Americii. Datorită saxofonistului Stan Getz, pătrunde influența muzicii sudamericane în stilul "Cool". Un alt interpret de seamă în acest stil este saxofonistul bariton Gerry Mulligan. O parte a muzicienilor de pe coasta de est, în special în New York, reuniți în jurul
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
Coltrane și alți instrumentiști formează un quintet, ale cărui performanțe sunt caracterizate printr-un stil colorat, bogat în expresie și sensibilitate, cu tempo variat și diversitate a ideilor melodice. Împreună înregistrează albumul "Kind of Blue", o etapă importantă în evoluția jazzului. La acest grup se asociază și pianistul Bill Evans. Împreună compun o serie de bucăți într-o tonalitate unică, cu aceleași acorduri și modalități armonice (de unde denumirea de "Modal Jazz"), care dau soliștilor un deosebit grad de libertate în improvizație
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
înregistrează albumul "Kind of Blue", o etapă importantă în evoluția jazzului. La acest grup se asociază și pianistul Bill Evans. Împreună compun o serie de bucăți într-o tonalitate unică, cu aceleași acorduri și modalități armonice (de unde denumirea de "Modal Jazz"), care dau soliștilor un deosebit grad de libertate în improvizație. Cam în același timp, o dată cu dezvoltarea stilului de ""Free Jazz"", se rupe complet cu tradiția jazzului clasic. Deși legile armoniei, ale melodiei și ritmului își pierd semnificația inițială și fiecare
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
într-o tonalitate unică, cu aceleași acorduri și modalități armonice (de unde denumirea de "Modal Jazz"), care dau soliștilor un deosebit grad de libertate în improvizație. Cam în același timp, o dată cu dezvoltarea stilului de ""Free Jazz"", se rupe complet cu tradiția jazzului clasic. Deși legile armoniei, ale melodiei și ritmului își pierd semnificația inițială și fiecare mod al legăturilor sonore este permis, rezultă o muzică surprinzător de logică și consecventă. Unul din reprezentanții cei mai importanți ai acestui stil este Ornette Coleman
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
la care se atașează și John Coltrane, a cărui muzică are trăsături religioase, de o frumusețe unică și o intensă forță de expresie până la orgie. Apariția "rock-and-roll"-lui, cu mare priză la tineret, nu a lăsat indiferenți nici pe reprezentanții jazzului. Același Miles Davis, deschis la orice inovație, inaugurează o formă hibridă intitulată ""jazz-rock fusion"" cu albumul său "Bitches Brew", în care se folosesc și instrumente electronice. Dintre cei mai cunoscuți reprezentanți ai stilului "fusion" sunt de menționat Herbie Hancock și
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
Hancock și Chick Corea. Apar și se impun pianiști extraordinari cum ar fi Keith Jarrett, Paul Bley, Andrew Hill sau Brad Mehldau. Diversitatea stilistică nu a scăzut, noi curente se dezvoltă, recunoscându-se și o tendință de reîntoarcere la tradițiile jazzului clasic sub forma ""Neoclasicismului"", cu saxofonistul David Murray și trompetistul Lester Bowie sau ""Clasicismului"" în jurul trompetistului Wynton Marsalis. Dimpotrivă, ceea ce s-a numit ""Groove Jazz"", ""Acid Jazz"" sau ""Nu-Jazz"" a îmbinat funk-ul, soul-ul sau muzicile etnice (indeosebi "bossa nova", dar
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
noi curente se dezvoltă, recunoscându-se și o tendință de reîntoarcere la tradițiile jazzului clasic sub forma ""Neoclasicismului"", cu saxofonistul David Murray și trompetistul Lester Bowie sau ""Clasicismului"" în jurul trompetistului Wynton Marsalis. Dimpotrivă, ceea ce s-a numit ""Groove Jazz"", ""Acid Jazz"" sau ""Nu-Jazz"" a îmbinat funk-ul, soul-ul sau muzicile etnice (indeosebi "bossa nova", dar si "hip-hop"-ul) cu tehnicile si efectele electronice cele mai recente ("sampling", "loops", "beats", "remix"). Reprezentativi pentru aceasta direcție, care a readus jazz-ul pe ringul de
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
numit ""Groove Jazz"", ""Acid Jazz"" sau ""Nu-Jazz"" a îmbinat funk-ul, soul-ul sau muzicile etnice (indeosebi "bossa nova", dar si "hip-hop"-ul) cu tehnicile si efectele electronice cele mai recente ("sampling", "loops", "beats", "remix"). Reprezentativi pentru aceasta direcție, care a readus jazz-ul pe ringul de dans si în cluburi sunt: Brand New Heavies, Gilles Peterson, Ronny Jordan, Jazzanova sau Jamiriquai. Alte denumiri ale unor formule noi in jazz sunt: ""World Jazz"", ""Acid Swing"", ""No Wave"", ""Free Funk"", ""Punk Jazz"" sau ""Jazz
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
mai recente ("sampling", "loops", "beats", "remix"). Reprezentativi pentru aceasta direcție, care a readus jazz-ul pe ringul de dans si în cluburi sunt: Brand New Heavies, Gilles Peterson, Ronny Jordan, Jazzanova sau Jamiriquai. Alte denumiri ale unor formule noi in jazz sunt: ""World Jazz"", ""Acid Swing"", ""No Wave"", ""Free Funk"", ""Punk Jazz"" sau ""Jazz Rap"". Începând cu deceniul patru al secolului trecut, jazzul suedez a început să ia forme proprii, nemaifiind ca până atunci o simplă copie a idolilor americani. Până
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
jazz-ul pe ringul de dans si în cluburi sunt: Brand New Heavies, Gilles Peterson, Ronny Jordan, Jazzanova sau Jamiriquai. Alte denumiri ale unor formule noi in jazz sunt: ""World Jazz"", ""Acid Swing"", ""No Wave"", ""Free Funk"", ""Punk Jazz"" sau ""Jazz Rap"". Începând cu deceniul patru al secolului trecut, jazzul suedez a început să ia forme proprii, nemaifiind ca până atunci o simplă copie a idolilor americani. Până spre sfârșitul anilor 1940, cei doi care au dezvoltat jazzul suedez într-o
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
sunt: Brand New Heavies, Gilles Peterson, Ronny Jordan, Jazzanova sau Jamiriquai. Alte denumiri ale unor formule noi in jazz sunt: ""World Jazz"", ""Acid Swing"", ""No Wave"", ""Free Funk"", ""Punk Jazz"" sau ""Jazz Rap"". Începând cu deceniul patru al secolului trecut, jazzul suedez a început să ia forme proprii, nemaifiind ca până atunci o simplă copie a idolilor americani. Până spre sfârșitul anilor 1940, cei doi care au dezvoltat jazzul suedez într-o direcție proprie au fost trompetistul și compozitorul Gösta Törner
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]