5,826 matches
-
componente obișnuite ale mediului? Cine putea ști? „Și marinarul, Își aduse el brusc aminte. Să nu uităm marinarul.“ De unde venise? Era cumva o altă manifestare a lui Jerry? Putea oare Jerry, după bunul său plac, să-și „producă“ prietenii de joacă? În cazul ăsta, n-avea de ce să-i pese dacă-i ucidea pe toți. „Așadar, cred că e limpede“, Își continuă Norman raționamentul. „Jerry vrea doar să se joace, nu-și cunoaște puterea și deci nu-i pasă dacă ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Cată spre mine prin ochiul de nor Îmi așterne pe tavă viață Și răcoarea tandră mângâie dor Salut tăcută doi fulgi prinși în zbor Și uit pentr-o clipă vis și firesc Mă prind în hora celestă ușor În tainica joacă simt că trăiesc Poartă amiaza pe umerii grei Raze de soare zâmbind obosit, Mângâie-n treacăt cu palmele ei Bruma de-argint care-abia s-a trezit Spre-apus seara coboară discretă Vis solemn, peste frunte și pleoape Flutură-n mantii fast
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83254_a_84579]
-
o fereastră deschisă undeva, sus, sau ștreangul de la jaluzea. La rîndul lor, oamenii îmi vorbesc dar eu nu înțeleg nimic. Cuvintele lor n-au nici o valoare. Nici rugăminți, nici amenințări. Sînt într-un spațiu grav în care nu mai contează joaca asta de-a viața. Îmi pare că sînt și eu o pasăre legată de pămînt, visînd zborul. Dar poarta spre cer e prea mică și nu-mi încap aripile. De parcă ar vorbi cu mine, Doctorul nițel încărunțit care privește monitoarele
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ei, ai Divinității. Îi invidiez. Căci eu, V. tînăr, sînt alungat de toți, mai izolat decît Robinson care pe o insulă își pierde ochii în neclintirea mării, sperînd să descopere o corabie. Mare blestem. Cînd începi să gîndești, tovarășii de joacă dispar, prieteniile îngheață, iubitele îmbătrînesc subit și se comportă ca văduvele și fiecare gest cu care te gratulează e numai o pomană de sufletul celui care ai fost. V. din spital îl compătimesc pe V. tînăr. Are clipe cînd chiar
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
văzând că zăbovesc atât de mult în fața ecranului, mi-a explicat că este dăunător lucrul acesta și mi-a făcut program: o oră pe zi. Da! Ca să-mi protejez ochii, să-mi fac lecțiile la timp și să ies la joacă în aer liber cât mai mult. În clasa a doua, m-au învățat să caut povești. Am învățat să citesc mai bine pentru că eram curios și părinții nu aveau timp să stea mereu lângă mine. Apoi am căutat basme, legende
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ziua în casă, Recunosc ca n-am să pot. Pun patinele-n picioare Ori alerg spre derdeluș, Cad, mă scol și nu mă doare Când mă-ntrec la săniuș. În zăpada troienită Ne jucăm cu bulgări moi Și adeseori, din joacă, Trecem aprig la război. Mai ferit, în curtea mare, Fac și omul de zăpadă. Îi așez pe cap căldare Și tăciuni, drept ochi, să vadă. Noaptea dorm, visând ninsoare, Admirând fulgii în zbor Și mă rog la mândrul soare Să
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
văzu pe Ionuț cum clatină din cap neștiutor. Da, copii! interveni mama Mariei în discuție răsucindu-se greu pe scaun, din cauza centurii de siguranță. Este necesar să studiezi fiecare instrument, să știi cum se folosește și când. Nu este de joacă cu treaba asta. Părul este un material sensibil și nu-l poți aranja oricum. Nai voie să pui în pericol viața acelei fetițe ori acelei femei pe care o coafezi... Bine, dar să știi, Ionuț, Maria nu s-a hotărât
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
mare și au descoperit, cu multă bucurie, că mai erau familii cu copii în apropierea lor. Au alergat, mai întâi, apropiindu-se de locul în care se jucau câteva fete și câțiva băieți. Foarte curând, aceștia s-au oprit din joacă și s-au întins pe iarbă. Mare a fost bucuria și surpriza săi descopere pe Cornel și pe Anca, alți doi colegi și prieteni buni din grupa lor de la grădi. Și-au dat mâna entuziasmați și tare greu mai puteai
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
-l scăpa din ochi. Aproape că-i călca pe urmele pașilor prin iarbă. Mami, tata se mai joacă acum cu animalele? a întrebat-o el pe Mia fără vreo introducere. Ha, ha! Ce întrebare! Tatăl tău nu are timp de joacă, Ionuț... Știi bine că pe șantier nici nu sunt animale și nici nu se poate juca el... Tatăl meu se joacă, să știți! a vorbit micuța fetiță care-l urmase pe Ionuț. Au privit-o nedumeriți. N-o cunoșteau. Ilinca
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
este pădurarul... Tatăl meu este pădurar. Am vrut să-i spun, dar nu mă bagă-n seamă... Tata are un arici și un iepuraș. N-au mamă... I-a găsit micuți pe aici. Îi hrănește acasă și lor le place joaca... Și eu mă joc cu ei... Bravo, Alesia! Mă bucur că ai venit să ne povestești, a întrerupt-o Ilinca. Ție îți plac prăjiturelele? Vrei să-ți dau? Nu vreau, mulțumesc! Cred că sunt de la cofetărie. Mama le face acasă
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Ce ai văzut acolo? Acolo? Era o cameră mare, mare de tot. Fiecare om avea o mașină de cusut. Țăcăneau acolo aproape toate. Lucrau. Erau și două femei. Croitorese. Să știți că i-a reparat foarte repede. Erau pantaloni de joacă... Aproape nu se cunoștea unde i-a reparat.... Avea un instrument așa, lung și îngust, ca o curea. Erau centimetri cu liniuțe desenate... Măsura cu el și făcea semne cu ceva alb, ca o cretă...E grozav să știi să
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
că pleacă ceilalți. S-a îndreptat spre locul unde erau părinții lui Cornel și ai Ancăi, dar și acolo se strângeau lucrurile. Se pregăteau de plecare. Toți copiii erau triști și fericiți în același timp. Se bucurau de întâlnire, de joacă și de tot ce văzuseră, dar se întristau că ziua a fost prea scurtă, după părerea lor. Pe bancheta din spate, până să pună Mia mașina în mișcare, Maria și Ionuț au șușotit puțin și apoi, au dat câte un
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
de zor) și refuză să se mai ocupe de gospodărie. E ca și cum întregul sat ar fi afectat de sindromul premenstrual, iar stocurile de ulei de primule și de vitamina B6 ar fi foarte reduse în anul respectiv. Nebunia mistralului era joacă de copil față de ceea ce se întâmpla în acea sâmbătă după-amiaza. Am citit odată undeva că shoppingul are un efect extraordinar asupra nivelului de adrenalină din corpul omului. Tensiunea crește, persoana respectivă se hiperventilează, ochii îi ies din orbite și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vine să credeți așa ceva?! Tipul îți aruncă un rânjet lateral, după care începe să scoată niște sunete menite să te incite. — Cred că George se trezește. Un nou zâmbet incitant, plin de subînțelesuri. — Cred că George vrea să iasă la joacă. Se uită la tine cu o privire incitantă și o expresie plină de speranță. —George vrea să se joace de-a v-ați ascunselea. Urmează un rânjet înțepenit și umed. Uăă! Păi, George poate să se ducă și să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe stradă ce părere are despre acești tineri inediți ca la un sondaj irsop, un dja vu ca orice univers, Downey Întruchipează mass media oripilantă ce-a omorît-o și pe Lady Diana, lipsa de scrupule, jocul cu mărgelele de sînge, joaca, Într-un cuvînt, cum tot joacă sînt și filmul Însuși, viața dinăuntrul și dinafara lui, travelingul și mai ales montajul, unul dintre cele mai senzaționale din istoria cinematografului, cu trimiteri la toate filmele posibile și personajele lor, la Bonnie Faye
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acești tineri inediți ca la un sondaj irsop, un dja vu ca orice univers, Downey Întruchipează mass media oripilantă ce-a omorît-o și pe Lady Diana, lipsa de scrupule, jocul cu mărgelele de sînge, joaca, Într-un cuvînt, cum tot joacă sînt și filmul Însuși, viața dinăuntrul și dinafara lui, travelingul și mai ales montajul, unul dintre cele mai senzaționale din istoria cinematografului, cu trimiteri la toate filmele posibile și personajele lor, la Bonnie Faye Dunaway de pildă, mai atrăgătoare decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fi lăsat viața Întru primejdii prin balcoane luminate ca la Operă. Homer a scornit că la Începutul tuturor lucrurilor e ocheanul. Adecă aparatul de-i zice „Actualități”, unde-l zidește-n imagine pe Fiul Jiului, care-a stricat aproape-n joacă un guvern Într-o toamnă, și În celebrul iunie s-a preumblat cu megavocea prin București ca un papagal poetic. Iată deci prim-planuri onctuoase cu un infractor alfabetizat În șuturi. Și totul pare firesc. Vorba lui Ion Stroie: „Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În scopuri caritabile”. Rău e să fii inteligent. Lucru confirmat și de Cristina Paț, la pagina 12, unde transcrie năduful unei vecine bosumflate pe motiv că Tatulici „descărca lăzile cu pui În curtea interioară a blocului, exact pe locul de joacă al copiilor”. Se pare că vecina, În ciuda privirilor languroase, n-a primit nici un pui. Ca să se joace și ea. A apărut un nou ziar: Strada curvelor. Iar senatorul Gh. Dumitrașcu acordă un interviu undeva. Zice: „SÎnt anticomunist de la 7-8 ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am dorit să am copii, nu mă imaginam mamă, poate pentru că eram eu însămi, în ochii mei și ai celor din jur, un fel de copil - dependent și neputincios și cu capul în nori și tot timpul cu gândul la joacă (joaca mea erau scrisul și cititul). Apoi, nu mă imaginam certând un copil sau pierzând vremea cu observații și lecții de morală și chestii din astea absolut străine de mine. Însă, după ce am împlinit 30 de ani, nu-mi doream
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
dorit să am copii, nu mă imaginam mamă, poate pentru că eram eu însămi, în ochii mei și ai celor din jur, un fel de copil - dependent și neputincios și cu capul în nori și tot timpul cu gândul la joacă (joaca mea erau scrisul și cititul). Apoi, nu mă imaginam certând un copil sau pierzând vremea cu observații și lecții de morală și chestii din astea absolut străine de mine. Însă, după ce am împlinit 30 de ani, nu-mi doream altceva
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
tot : „Important e că se iubesc”. Dicteu automat. Scoate tot felul de chestii „imcredibile“. A doua zi de Crăciun, în drum spre fam. Voicu : „Reclame se destramă în lumină“ etc. „De unde-ți vin toate astea ?“ „Mi le dă strada.“ Mare joacă cu D.D. pe care l-a arestat în camera ei. A doua zi îmi spune : „Îmi place de el că e alb, e urs, e coroană“. D.D. e tuciuriu. „Adică are pulovăr alb ?“ „Nu, e alb la față.“ Urare pentru
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
să-i săltăm. Exley spuse: — De acord. CAPITOLUL 74 Abe’s Noshery: toate mesele ocupate, Kikey T. la casă. White se lipi de vitrină. — Lee Vachss la o masă din dreapta. Ed duse mîna la tocul pistolului. Gol - de cînd cu joaca lui de-a sinuciderea. Tomberon deschise ușa. Clopoței. Kikey ridică privirea și duse mîna sub tejghea. Ed văzu că Vachss se prinsese și se prefăcea că Își netezește pantalonii. Luciu metalic la nivelul șoldului. Oamenii mîncau și discutau. Chelnerițele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
hainele. O ultimă cursă, În caz că EL se afla ACOLO: pastile luate În căușul palmei de la fund de tot. *** Climatizorul mașinii Îl mai Încălzi. Conduse pînă la școala lui Dieterling și sări gardul. Liniște - sîmbăta nu se țineau ore. Loc de joacă tipic, cu inele pentru baseball și romburi pentru softball. Peste tot, de la tabele de scor pînă la marcajele terenurilor de sport, Moochie Mouse. Ed merse pînă la gardul Împrejmuitor dinspre sud - traseul cel mai scurt pînă la casa lui Billy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Împrejmuitor dinspre sud - traseul cel mai scurt pînă la casa lui Billy Dieterling. Resturi de piele și cartilagii pe verigile lanțului - punctele de sprijin pentru saltul peste gard. Pe asfaltul decolorat, puncte Întunecate - sînge. Ușor de urmărit. Traversă locul de joacă, apoi coborî treptele spre ușa boilerului. SÎnge pe clanță, o lumină aprinsă Înăuntru. Scoase pistolul luat de la Bud White și intră. Într-un colț David Mertens tremura. În Încăpere era foarte cald - omul nădușea, năclăindu-și hainele pline de sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
eliberase de rușinea de a fi acceptat un aranjament. Era obosit, acum în sfârșit își simțea oboseala. Mai era încordare în el, însă ca o oglindă de ape numai ușoar încrețită de adiere sau un corset pus mai mult în joacă unui armăsar încă neîmblânzit, și aștepta să se scurgă cele zece zile sau două săptămâni, cu nerăbdare și încordare. Într-una din acele zile Rodica Dumitrescu, arătându-i-se din nou speriată, gata să-i spună ceva între patru ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]