6,066 matches
-
da ceva mai tîrziu aprobarea divină. Pentru a ajunge la o cunoaștere autentică a modelelor antice, umaniștii se consacră studiului operelor Antichității și al Scrierilor Sfinte, așa cum făcuseră Petrarca și Boccacio în secolul al XIV-lea. Aceste cercetări presupun cunoașterea latinei, purificată de deformările Evului Mediu, a limbii grecești și ebraice. Acestea permit redescoperirea filosofici antice, mai ales cea a lui Platon și a neoplatonicienilor, a cărei succes pune la îndoială autoritatea lui Aristotel, dar și scoaterea la lumină a geografilor
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
pretențiile romanilor la supremația intelectuală în Republica Literelor. În afară de aceste certuri între școli diferite, coeziunea umanismului european este amenințată de constituirea statelor naționale: afirmarea particularităților amenință elementele unității, pe care umanismul s-a străduit să le scoată în evidență. Astfel, latina începe să decadă în favoarea limbilor vulgare: Ronsard și du Bellay publică în 1549, împotriva dominației limbii latine, lucrarea Défense et illustration de la langue française*. În spatele reacției culturale împotriva hegemoniei limbilor străine se profilează afirmarea sentimentului național. Umaniștii se grăbesc să
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Pirinei (1659). De acum înainte este deschisă calea unei preponderențe franco-suedeze asupra Europei. Încercarea lui Carol Quintul de reinstaurare a puterii imperiale se termină cu un eșec și anunță sfîrșitul mitului unității creștine. Încetarea unității religioase, triumful limbilor naționale asupra latinei, dominația specificităților naționale în artă și cultură, cît și fărîmițarea politică atestă că Europa trăiește de acum înainte epoca statelor naționale. Dacă aceste particularisme nu împiedică apariția unei civilizații comune pe continentul european, în schimb, națiunea triumfa definitiv asupra concepției
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
o slăvească. Și reușește atît de bine încît Europa din această jumătate a secolului al XVII-lea apare drept o "Europă franceză". Limba franceză, prin claritatea și precizia ei, cucerește întreaga elită europeană. Limbă a diplomaților, ea tinde să eclipseze latina, limbai filosofilor, a savanților și, în general, a mediilor cultivate ale îuropei. Cu ea, stilul francez cucerește întreg continentul și impme o adevărată "francomanie". Scriitorii francezi apar ca niște modele și operele lor sînt traduse, citite și imitate în Italia
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
independente și prea ambițioase, Bonaparte creează licee supuse unei discipline militare care trebuie să dezvolte la elevii lor dragostea pentru ordine, simțul datoriei și respectul față de autoritate. Studiile, bazate pe orare stricte fixate de Guvern, se bazează aproape exclusiv pe latină și matematică. Serviciile deosebite sînt recompensate printr-un ordin nou, care le amintește pe cele din vechiul regim și care are rolul de a pune bazele unei "nobilimi democratice", Legiunea de Onoare. Reorganizînd Franța, rezolvînd unele din problemele pe care
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
dezirabile pentru toți oamenii, iar moda și marketingul au desăvârșit mondializarea modului similar de a ne îmbrăca, de a ne hrăni și de a "ne potoli setea". Intensificarea schimburilor culturale, începând cu importul de "bucătării" asiatice și terminând cu dansuri latino, uniformizează gusturile și criteriile de evaluare estetică ale oamenilor. Am început explicitarea revoluționării culturilor locale cu divertismentul, nu neapărat datorită valorii real adăugate culturii, în sens generic, ci pentru că la fel ca și calul troian, a facilitat mult victoria celorlalte
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
catolic: cinstit, corect, conștiincios, disponibil, echilibrat, și întotdeauna în armonie cu Biserica. Față de alte opinii era deschis și binevoitor, ca orice om de dialog autentic. A murit cu demnitate, neclintit de torturile și înjosirile bestiale ale călăilor săi, mărturisind în latină că este Episcop Catolic și rugându-se, până în ultima clipă. Acest spirit de tărie și fidelitate l-a transmis și elevilor săi; „Dragul meu episcop, eu te urmez pe tine. Unde ești tu acolo trebuie să fie și elevul tău
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Jew), franceză (Juif sau juif), spaniolă (judio), ladino (djudio), arabă (yahud) sau idiș (Id sau Yid). Varianta iudeu (astăzi preponderentă în limbaj liturgic creștin și în textele despre evreii antici) are aceeași origine, dar a intrat în limba română prin intermediul latinei și elinei. Denumirea evreu care a intrat în uz în limba română modernă e asemănătoare cu denumirea folosită astăzi în limbile italiană (ebreo), rusă (yevrey), sârbă, bulgară și greacă (evréos). Denumirea israelian desemnează pe cetățenii statului evreiesc modern Israel, majoritatea
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
sunt adaptate cu grijă acestei meniri viitoare de soție și mamă. Disciplinele care au în centru reflecția, precum filozofia, sunt considerate inutile, chiar periculoase: doar nu era de dorit ca femeile să ajungă să despice firul în patru! La fel, latina și greaca, obligatorii pentru a putea participa la prestigiosul bacalaureat, lipsesc și ele, ca dintr-o pură întâmplare, din programele de studiu. În ciuda a toate, mișcarea fusese declanșată. Mai instruite, mai cultivate, tinerele femei își formează de asemenea o minte
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
libertate comunităților locale de credincioși catolici din toate colțurile lumii să-și aleagă limba în care să fie celebrată mesa, adică slujba în biserică. Cu alte cuvinte, slujba poate fi oficiată în limba națională ca până acum -, dar și în latină, ca pe vremuri, sau în ambele. Și atunci, de ce s-au supărat evreii? Și ce treabă au ei cu limba în care se oficiază messa catolică? Povestea este foarte lungă și trebuie rezumată. Multe secole la rând slujba în bisericile
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
limba latină. Deși încă din primele secole ale Evului Mediu enoriașii franci, germani, polonezi, cehi și chiar italieni nu mai înțelegeau nimic din ce cânta sau spunea preotul în biserică, Vaticanul n-a vrut cu niciun chip să renunțe la latină ca limbă sacră a Bisericii. Să ne amintim că și noi, românii, am avut până în secolul al XIX-lea aceeași experiență cu limba slavonă. La catolici, primii s-au răsculat cei ce vor fi numiți mai târziu protestanți sau, în
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
limba națională în biserică, au tradus Biblia (ca Luther, de exemplu) și au contribuit hotărâtor la dezvoltarea limbilor și literaturilor naționale. În bisericile catolice supuse, toate, canonic Vaticanului, mesa s-a oficiat, în continuare, în limba latină; solicitările, însă, ca latina să fie înlocuită cu limbile naționale au crescut de la un secol la altul. Vaticanul n-a putut rezista la nesfârșit, și în 1964 Conciliul Vatican II a permis oficierea slujbei în limbile locale fără a abroga oficial "Mesa Sfântului Pius
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
a putut rezista la nesfârșit, și în 1964 Conciliul Vatican II a permis oficierea slujbei în limbile locale fără a abroga oficial "Mesa Sfântului Pius al V-lea" stabilită la Conciliul de la Trent (1543-1563), care, ca reacție la protestantism, reconfirma latina ca unică limbă a Bisericii catolice. În 1970 Papa Paul al VI-lea a promulgat noua Constituție Liturgică (Sacrosanctum Concilium) pentru a fi rostită în limbile locale, iar de atunci toate slujbele din bisericile catolice se oficiază în limba fiecărei
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
1970. Mesa "modernă", cea oficiată în limbile naționale, nu mai conține asemenea referiri. Vreau să mai subliniez un fapt important: cercuri catolice tradiționaliste puternice normale într-o instituție veche de 1.900 de ani n-au acceptat niciodată renunțarea la latină și la "mesa tridentină", iar presiunea lor l-a făcut pe Papa Benedict să accepte, acum, revenirea opțională și la vechea mesă. Evreii au și ei, însă, dreptatea lor. Din memoria lor colectivă nu s-au șters încă urmele suferințelor
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
fel ca atunci cand acolo stăteau doi ochi căprui, un zâmbet poznaș și un ciuf de culoarea castanelor. Și-mi Închipui că ești acolo, ascunzând În buzunarul hainei de licean, În dreptul inimii, un sărut trimis din prima bancă, În timpul orei de latină. Chiar, Îți mai amintești ziua aceea când am luat amândoi câte un 4 la latină pentru că făcusem extemporalele la fel si vorbisem toată oră? Și totuși locul e gol. Visele mele, oglindite În cristalele plutitoare ale zăpezii nu te aduc
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
culoarea castanelor. Și-mi Închipui că ești acolo, ascunzând În buzunarul hainei de licean, În dreptul inimii, un sărut trimis din prima bancă, În timpul orei de latină. Chiar, Îți mai amintești ziua aceea când am luat amândoi câte un 4 la latină pentru că făcusem extemporalele la fel si vorbisem toată oră? Și totuși locul e gol. Visele mele, oglindite În cristalele plutitoare ale zăpezii nu te aduc Înapoi. Malin a murit. Hai, curaj Maline, spune-mi că mint. Spune-mi ceva frumos
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Primordialele date și informații documentare despre existența și funcționarea instituției școlare în spațiul românesc amintesc despre existența unor școli de grămătici, ce pregăteau știutorii de carte folosiți în cancelariile domnești. Limba de predare în astfel de școli era slavona sau latina. Tot în această perioadă se plasează începuturile tiparului, atunci când călugărul Macarie scria în limba slavonă Liturghierul (1508), Octoihul (1510), Tetraevanghelierul (1512). Acestea par a fi primele scrieri tipărite. Din a doua jumătate a secolului XV sunt amintite documentar primele școli
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
înclinații. Primordial, procesul instructiv-educativ al elevilor urma să înceapă cu însușirea cuvintelor, iar pe această bază se putea percepe și cunoaște lucrurile din proximitate. În optica lui Erasmus, un rol deosebit de important în procesul instructiv revenea studiului limbilor clasice, prioritar latina, care asigurau o bună cunoaștere a antichității și bunelor moravuri. Admirația și prețuirea față de natura și măreția omului în general și față de copil în special, se manifesta prin atenția deosebită pe care o acorda cunoașterii de către educator a particularităților de
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
învățământ și a unei programe școlare, ambele instrumente pedagogice trebuind să fie stabilite anticipat. Astfel de îndemnuri/sfaturi pe care tatăl le oferă fiului său sunt adevărate direcții care jalonează pregătirea pentru viață a fiecărui tânăr: cunoașterea limbilor străine (greaca, latina, araba, ebraica); cunoașterea naturii; studierea medicinii, astronomiei, științelor politice și a muzicii; cunoașterea aprofundată a omului. În două dintre capitolele acestei cărți, Rabelais se referă și la modalitățile de realizare a instruirii și educației, cât și la mijloacele ce trebuie
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
schola vernacula (școala elementară, populară), în care procesul de învățământ urmează să se susțină în limba maternă pe o durată de șase ani, respectiv de la șase la 12 ani, urmând să fie un învățământ general pentru toți copiii; c. schola latina (gimnaziul), numită astfel deoarece această etapă debuta cu studiul latinei. Astfel de școală funcționa doar în mediul urban, cuprinzând elevii de la 12 la 18 ani, în care se predau patru limbi și cunoștințe cu caracter enciclopedic din domeniul științelor particulare
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
urmează să se susțină în limba maternă pe o durată de șase ani, respectiv de la șase la 12 ani, urmând să fie un învățământ general pentru toți copiii; c. schola latina (gimnaziul), numită astfel deoarece această etapă debuta cu studiul latinei. Astfel de școală funcționa doar în mediul urban, cuprinzând elevii de la 12 la 18 ani, în care se predau patru limbi și cunoștințe cu caracter enciclopedic din domeniul științelor particulare și artelor, dar și studiul istoriei; d. academia, aceasta însemna
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
în conformitate cu natura proprie a acestuia. Cunoștințele științifice aveau impact asupra educației numai în măsura în care îl pregăteau pe elev pentru viața practică, îl îndrumau spre dobândirea virtuții. Primordial, copilul trebuia să învețe scris-cititul, apoi să studieze desenul, limba maternă, o limbă clasică (latina sau greaca), precum și limba franceză. În afara acestor discipline umaniste, instrucția elevului urma să parcurgă elemente de matematică, contabilitate și geometria euclidiană, iar în partea finală a educației, tânărul trebuia să stăpânească informații din dreptul civil, istorie, logică, retorică și drept
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
eficient de educație și instrucție a adulților, în special cele care au funcționat pe lângă episcopii, mitropolii și case parohiale. În cadrul școlilor de grămătici, care funcționau în toate provinciile istorice românești, conținutul învățământului era direcționat spre cunoașterea scrierii, mai ales în latină și slavonă, limbi oficiale la acea dată în cancelariile domnești și imperiale. Ucenicii laolaltă cu slujbașii din vămi, dar și negustorii, trebuiau să-și însușească cele patru operații aritmetice. Odată cu trecerea timpului sunt create școli de rang mai înalt, în
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Odată cu anul 1814, Vodă Caragea decidea ca evaluarea cunoștințelor să se facă prin câte două examene pe an, respectiv la 1 decembrie și la 1 aprilie. Procesul instructiv-educativ se derula zilnic după un anumit orar. Astfel, la Schola graeca e latina de la Târgoviște, lecțiile teoretice se predau dimineața, iar după amiezile erau destinate pentru efectuarea temelor, lucrări scrise, exerciții aplicative etc. În spațiul ardelean, școlile funcționau prin aplicarea orarului stabilit de Comenius în lucrarea sa Legile unei școli bine organizate (1653
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
XVIII avute în discuție marchează un proces de amplificare și diversificare a școlilor și preocupărilor pedagogice în cele trei mari provincii istorice românești. Astfel, în Țara Românească și Moldova apar numeroase școli elementare, în care limbile de predare predominante erau latina și elina. Limba elină devine aproape exclusivă începând cu secolul XVIII, când în cele două state se instalează domniile fanariote. Câțiva dintre domnii fanarioți - Nicolae și Constantin Mavrocordat, Grigore al II-lea Ghica, Ioan Callimachi, Grigore Alexandru Ghica, Alexandru Ipsilanti
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]