4,922 matches
-
Proză mai dau Petre Cazacu, N. F. Costenco, Elena Vasiliu Hasnaș, B. Jordan, Sergiu Matei Nica. Secțiunea de critică și publicistică literară este asigurată de Ștefan Ciobanu (Din istoria mișcării naționale în Basarabia. Ziarul „Basarabia”), Sergiu Matei Nica („Dumnezeu” în lirica națională), C. Stere (Limba și graiul național), Vasile Țepordei (Alexei Mateevici), P. V. Ștefănucă, Boris Baidan, Vladimir Cavarnali, N. F. Costenco, Emil Gane, Pan Halippa, Vasile Harea, Bogdan Istru, Vasile Luțcan, R. Marent, Liviu Marian, George Meniuc. Au mai colaborat
VIAŢA BASARABIEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290517_a_291846]
-
două sute de culegători din aproximativ două sute cincizeci de localități, mai bine reprezentate fiind comunele Cergău Mic, Micăsasa și Bazna. Culegerea, comparabilă cu aceea realizată de Ioan Micu Moldovan între 1863 și 1878, se remarcă prin diversitatea tematică și stilistică a liricii antologate. Culegeri: Colinde din Ardeal. Datini de Crăciun și credințe poporane, București, 1914; Etnografice, Blaj, 1929; Flori de câmp (Doine, strigături, bocete, balade), îngr. și introd. Romulus Todoran și Ion Taloș, Cluj-Napoca, 1976. Antologii: Legendariu românesc, Blaj, 1884. Repere bibliografice
VICIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290545_a_291874]
-
obicei cu pseudonime: Gamma, Scarabaeus, Micromegas, I. Delamunte ș.a.), conferințe transmise la radio (Muzica din Banat de Tiberiu Brediceanu, Scriitori și reviste ardelene de azi de Ion Focșeneanu, Spiritul autohton de Nichifor Crainic ș.a.). Numeroase sunt și traducerile, fie din lirica, fie din proza universală, semnate de Lucian Jurchescu (din Horațiu și Heinrich Heine, precum și multe fragmente din romanul Castelul cu fantome de Antonio Fogazzaro), Al. T. Stamatiad (Catrenele lui Omar Khayyam, Charles Baudelaire, Răscumpărarea, Maurice Maeterlinck, Necunoscuta), Jacques Byck (din
VESTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290509_a_291838]
-
Georg Trakl, Rainer Maria Rilke și Stefan George și văzut adesea ca un poet afin prin tonalitate cu Ion Barbu, el se face remarcat încă de la publicarea primei cărți, Echinox în odăjdii, pentru concentrarea imagistică și tendința spre ermetism. Dar lirica lui se va apropia, așa cum sugerează chiar titlul, „și de imnurile liturgice, și de rostirea oraculară și ritualică, îmbibată de gravitate și solemnitate sacră” (Eugen Simion). Trăirea filosofică și religioasă începe să se întemeieze în versuri precum cele din Certitudine
VESPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290504_a_291833]
-
volum, T. S. Eliot: An Author for All Seasons (1984, revizuit în 2002), V. tratează principalele direcții ale activității acestuia, dezvăluie evoluția statutului său poetic de la respingerea critică a poemului The Waste Land (1922) la elogiul postbelic unanim, comentându-i lirica din punctul de vedere al coerenței, și nu a fragmentarismului, ca majoritatea exegeților; expune principiile sale de poetică, toate cu o îndelungată carieră literară; descifrează simbolurile din teatrul său, demonstrând cum tendința de evadare din lirism a condus la eșec
VIANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290511_a_291840]
-
și sentimentul istoriei (2000). A debutat cu proză la „Luceafărul” în 1966, iar editorial cu placheta Panatenee. 1964-1966, apărută în 1969. Mai colaborează la „Ramuri”, „România literară”, „Steaua”, „Ateneu”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Mele” (Hawaï), „Diffusion” (Elveția). O masivă antologie din lirica sa a fost publicată la Skopje în 1990. Panatenee a fost urmată în ritm susținut de alte cărți de versuri: Deplasarea spre roșu sau Moartea termică a planetei (1974), Ca un meteor îndrăgostit de pământ (1975), Aniversarea unui crin (1976
VIJEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290573_a_291902]
-
genurilor abordate ce creează impresia unui întreg programatic. Dacă în poezie V. este un livresc sau, mai corect spus, „un poet al livrescului” (Laurențiu Ulici), în schimb notele de călătorie (Miazăzi-Miazănoapte) sunt adevărate „memoriale de sentimente”. Afiliat de unii critici liricii ardelene, în descendența lui Lucian Blaga sau a lui Radu Stanca, catalogat de alții drept un „tradiționalist emancipat” (Marin Mincu), V. este mai de grabă „un suflet romanțios și cavaleresc, elegiac și ironic în același timp, cu finețuri caligrafice” (Nicolae
VIJEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290573_a_291902]
-
mult niște eboșe, Jurnalul unei fete de pension (1914), Iubire pentru iubire (1920), Pe alături de viață (1925), Ochii boschetelor (1930). Târziu, în 1973, revine cu o nouă carte de poezie, Suprema undă, dar nimic din ceea ce conferea o notă personală liricii sale nu se mai păstrează în aceste autopastișe sufocate de circumstanțial. Utilizând ediția engleză din 1859 alcătuită de Edward Fitzgerald, a transpus în limba română Rubaiyatele lui Omar Khayyam. A folosit pseudonimele Alex. Valin și Sandu Val. V. compune la
VIŢIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290589_a_291918]
-
Ștefan Ion Ghilimescu), situându-i poezia cumva în răspăr cu „poetica optzecistă tensionată de turnura ludico-ironică “ (Nicolae Oprea). „Urme” ale acesteia, insuficient sublimate, există totuși în poemele lui V.F., după cum sunt detectabile, în pofida prezenței discrete, sugestii lexicale, sintactice, metaforice din lirica lui Nichita Stănescu sau din versul lui Daniel Turcea, precum și ecouri biblice. Este evidentă însă transcrierea în cheie proprie, încercarea, deseori izbutită, de a sublima lecțiile modelatoare „într-o simplitate a cântecului” (Romulus Bucur). Versurile dobândesc astfel o eleganță ceremonioasă
VINTILA FINTIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
al Fundației pentru Literatură și Arte Vizuale Contrapunct. Neîndoios un poet inclasabil generaționist și estetic (nici optzecist, nici nouăzecist, nici modernist propriu-zis, cu atât mai puțin postmodernist), V. se distinge printr-o viziune și o rostire demne de luare-aminte. Retorica lirică fiind una minimală, arsenalul figurativ, ornamentul și emfaza sunt practic absente, hotărâtoare devenind cadrajul, decupajul, succesiunea secvențelor - procedee mai degrabă proprii exprimării vizuale, cinematografice -, lucru firesc în condițiile menținerii expresiei, sub aspect semantic și sintactic, pe coordonatele limpidității depline. Poezia
VIERU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290556_a_291885]
-
vânatul. Povestiri de atmosferă, Nicirică, Barlon, Bujavercă, Două cruci, Ispășire aparțin unui scriitor stăpân pe mijloacele sale, creator al unei lumi de amintiri pe care le ridică din melancolie în efigie. Ca poet, V. e mai puțin interesant. Scrie o lirică a resemnării în fața vieții, cu accente tragice, consumate pe cont propriu. Versul se derulează în vocabularul vremii și este influențat de simbolismul teoretizat de Ov. Densusianu, atingând înălțimea modelelor numai atunci când poetul pastișează. Un antemergător este Tudor Arghezi, de la care
VIZIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290594_a_291923]
-
observatori ai fenomenului literar prin duritatea, sordidul sau dramatismul „referinței” și prin libertatea expresiei, de o impudoare afișată. Dar discursul poetei e „mânios din prea mare sete de puritate”, după cum a observat Octavian Soviany. Simplificând lucrurile, se poate spune că lirica ei se definește de la început printr-un inedit amestec de cinism și candoare, rostirea fiind „cântecul unei femei nefericite, care simte cu acuitate lumea în care trăiește” (Bogdan-Alexandru Stănescu). Sordidul existenței cotidiene e mobilizat pentru a produce, prin ricoșeu, evocarea
VLADAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290604_a_291933]
-
două secole din istoria Transilvaniei este În mod evident unul pozitiv, plin de realizări remarcabile. Dar austriecii nu au construit În Ardeal doar fabrici, poduri sau mine. Ei au marcat puternic și identitatea culturală a provinciei, profilul ei spiritual. Nici lirica robustă a lui Coșbuc XE "Coșbuc" , nici realismul moralizator al lui Slavici XE "Slavici" , nici metafizica profundă și expresionismul rilkeean al lui Blaga XE "Blaga" , nici măcar poezia lui Eminescu (pentru care Bucovina austriacă, Blajul sau Viena studenției sale au Însemnat
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de lume”, cu rădăcini În mentalitatea de tip medieval, se convertește Într-un interes modern, având o motivație ideologică herderiană. La rândul ei, poezia din paginile Foii literare deschide calea unor evoluții noi. Motivul inconstanței feminine, al „vicleniei” sentimentale, specific liricii romantice, dar și creației populare, prefigurează În mod grăitor tema galanteriei rurale din poezia lui Coșbuc XE "Coșbuc" . O ultimă surpriză plăcută ne furnizează identitatea etnică a acestui abia Întrezărit poet ardelean al Începutului de drum. George Em. Marica, monograful
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
era singular. O experiență similară a trăit, Începând cu anul 1694, pastorul sas Johann Kelp XE "Kelp" , originar din scaunul Sighișoarei, fondator al unei secte puritane În colonia Pennsylvania și pionier al literaturii americane, printr-un jurnal de călătorie și lirica sa religioasă. Un alt exemplu celebru Îl oferă (de data aceasta chiar În perioada care ne interesează) cel mai ilustru peregrin ardelean prin America primei jumătăți a veacului al XIX-lea, Bölöni Farkas Sándor XE "Sándor" , un Alexis de Tocqueville
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
care creștea un măr ce rodea numai trei mere și Într-unul din acestea se afla Frumoasa-Pământului În basm, mărul e un simbol erotic; fata Își alege viitorul mire aruncându i mărul aurit pe care-l ține În mână. În lirică, mărul are același rol de mijlocitor al dragostei. Analizând un basm lituanian, Algirdas Julien Greimas desprinde câteva trăsături ale mărului: Dragostea, frumusețea și sănătatea (fără a mai vorbi de metamorfoza sexului care, aparținând aceluiași câmp semantic, constituie un caz aparte
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
-i decît o cioatà/ mi-e sîngele cu tine botezat..." (Ronsetul 45). Nu întîmplàtor, forma ronsetului gàzduiește texte de descîntec, invocații càtre o divinitate obosità, pentru a reașeza lumea; filonul expresionist, blagian chiar, pe care critica l-a citit în lirica lui Bàdescu încà de la primele volume, continuà sà țeasà, ascuns, metaforele: "Așazà, Doamne, lumea cum am vrut!/ Veacul se duce, vremea e tîrzie;/ la tine-n ceruri, cineva mai știe/ pàmînturile noastre peste Prut?/ .../ că sà màrturisim cà te-am
[Corola-publishinghouse/Science/85096_a_85883]
-
ar fi tratatele științifice, disertațiile filozofice, pamfletele politice, predicile. (b) Dar natura literaturii iese la iveală în modul cel mai clar dacă analizăm lumea la care se referă ea. Sâmburele artei literare se află, evident, în genurile tradiționale, adică în lirică, epică și dramă, în toate acestea conținutul se referă la o lume fictivă, imaginară. Aserțiunile dintr-un roman, dintr-o poezie 50 sau dintr-o dramă nu sunt adevărate în sensul strict al cuvântului; ele nu reprezintă construcții logice. Există
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
relatare făcută într-un roman, fie chiar într-un roman istoric sau într-un roman de Balzac, care pare să ne dea "informații" despre întâmplări reale, și aceleași informații conținute într-o carte de istorie sau sociologie. Chiar și în lirica subiectivă, "eu"-ul poetului este un "eu fictiv, dramatic. Un personaj de roman se deosebește de o figură istorică sau de o persoană din viața reală. El este făcut numai din propozițiile care-l descriu sau i-au fost puse
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
special literatura medievală engleză, care - poate cu excepția lui Chaucer - n-a fost aproape de loc studiată din punct de vedere estetic si critic. Aplicarea sensibilității moderne ar putea pune într-o nouă perspectivă o bună parte a poeziei anglo-saxone sau bogata lirică medievală tot așa cum, invers, cercetarea din punct de vedere istoric și o analiză sistematică a problemelor genetice ar putea să lumineze multe aspecte ale literaturii contemporane. Divorțul criticii literare de istoria literară a fost nefast pentru amândouă. 75 <titlu> 5
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
literatura orală. Pe de altă parte, trebuie să admitem originea populară a multor gemuri și teme literare de bază și avem nenumărate dovezi ale ascensiunii sociale a literaturii populare. Cu toate acestea, înglobarea în folclor a romanelor cavalerești și a liricii trubadurilor este un fapt incontestabil. Nu este însă mai puțin adevărat, deși o asemenea părere i-ar fi șocat pe romanticii care credeau în puterea de creație a poporului și în străvechimea artei populare, că baladele populare, basmele și legendele
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Pentru madrigalurile sale laice Palestrina s-a folosit adesea de versurile lui Petrarca. Cu o mare varietate de mijoace de expresie el știe să redea zbuciumul dragostei nefericite. În madrigalurile religioase care conțin multă viață și veridic, reflectă plastic trăsaăurile liricii de dragoste populare sau din “Cântarea cântărilor”. A uita că Eminescu, și Enescu, Arghezi și Sadoveanu, Luchian și Petrașcu, Ciucurencu și Irimescu, Blaga și Marin Preda au făcut cu putință receptivitatea noastră pentru literatură și arta ultimelor decenii, înseamnă a
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
niciodată fenomene line, fără abateri, nu au fost mișcări continue, fără articulații. Ele sunt mai degrabă supuse unui principiu organizator activ”. În teoria poeziei ritmul are o influență puternică asupra versului până la sfârșitul secolului al XIX-lea când, după apariția liricii non-prozodice, intervine criza versificației. Criza ritmului apare ca o consecință directă a promovării versului liber și favorizează eliberarea de convențiile prozodice, oferindu-i o importanță pe care inițiatorii, contestatarii și revoluționarii vechii metrici n-au anticipat o. Teoreticienii post-crizei se
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
idealism filo‑ sofic datorită căruia devotații ucenici puteau să‑l înalțe cât mai sus. 4.2.5. Capela Medici din biserica San Lorenzo din Florența Ca o pagină de antologie demnă de o figură printre cele mai desăvârșite piese ale liricii patriotice, este răspunsul dat de Michelangelo madrigalului unui literar contemporan ca Gianbattista Strozzi 21, care elogia în versuri per‑ fecțiunea sculpturii în opera Noaptea, realizată în capela Medici din biserica San Lorenzo din Florența. Madrigalul lui Strozzi se adresa celui
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
și Leibniz, reușind să fac niște legături pe linia preocupărilor comune și pentru logică și pentru cunoaștere, dar cea mai reușită mi s-a părut regândirea a ceea ce este structural nou în conceperea spațiului poetic la Eminescu, o regândire a liricii eminesciene din unghiul de vedere al teoriei funcțiilor posibile ale lui Leibniz, cu precizarea că totuși există o deosebire între lumile poetice care sunt instituiri, sunt în artă, deci sunt 35 obiective, ontologie, și lumile posibile care vin din direcția
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]