4,160 matches
-
în securitate absolută înseamnă pentru toate celelalte insecuritate absolută [...] Diplomația, arta de a restrînge exercițiul puterii, nu poate funcționa într-un asemenea mediu [...] Și pentru că în situații revoluționare sistemele rivale sînt preocupate nu atît de ajustarea diferențelor, cît de răsturnarea loialităților, locul diplomației este luat fie de război, fie de o cursă a înarmărilor." (Kissinger 1957: 2-3) Cu alte cuvinte, sentimentul insecurității și al amenințării este inevitabil numai în anumite situații, cum ar fi, de exemplu, cea creată de relațiile dintre
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
politicii externe sovietice. În al treilea rînd, diplomația sovietică era doar un mijloc subordonat acestui scop. Grupul de la Riga era total împotriva tîrguielilor pragmatice cu un astfel de stat. Politica întemeiată pe încredere pe termen lung și pe relații de loialitate era o iluzie. Manevrele diplomatice tradiționale deveneau inutile, dacă nu chiar periculoase. Axiomele de la Riga ajung să predomine: cele trei faze Apogeul diplomației lui Roosevelt a fost Yalta. În timpul acestei conferințe, Roosevelt a determinat URSS să accepte Organizația Națiunilor Unite
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
mergea mînă în mînă cu o crescîndă naționalizare a politicii. La nivel intern, monopolurile capitaliste nu prea puteau să se bazeze pe o strategie de genul "dezbină și stăpînește", din cauza contra-reacției sindicatelor. Însă la nivel internațional, ele puteau să mobilizeze loialitatea naționalistă contra altor state capitalist-monopoliste. Aceasta ne conduce la punctul final, și anume explicarea războiului. Într-o scriere din 1916, Lenin extindea viziunea antagonistă a relațiilor dintre state, propusă anterior de Hilferding și Bukharin, asupra fenomenului războiului. Scrierile lui Lenin
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
dezvoltarea tehnologiei, producția a fost și ea globalizată. Pe la mijlocul anilor '80, producția obținută de actorii economici internaționali a fost, pentru prima oară, mai mare decît volumul comerțului internațional. Multe firme sînt nu doar multinaționale, ci într-adevăr globale. Naționalitatea și loialitatea față de stat contează în mică măsură. Domeniul gîndirii, planificării și acțiunii este global. Aceasta a creat o interdependență a firmelor, care își pot deplasa activitatea și își pot ascunde baza impozabilă, așa încît guvernele își fac griji pentru ocuparea forței
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
impună cu bună știință un rol limitat: unificare pentru Germania, colonii pentru alții. Însă naționalismul a reușit în cele din urmă să se descotorosească de el. Acum, această imagine este mai complicată. Asigurarea bunăstării a înlocuit treptat alte baze ale loialității (naționale), în timp ce ideologiile semnificative și-au pierdut puterea de a aduna suflete și trupuri pentru a le direcționa spre un țel comun (Habermas 1976, 1985). Această soluție materialistă la criza latentă de legitimitate a societăților secularizate n-ar trebui să
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
înlocuindu-le cu 83 de departamente. Hotarele acestor departamente coincideau în mare cu fostele provincii. Aceste departamente erau cele mai importante și mai semnificative instituții create de Revoluție, și unul dintre scopurile principale ale înființării lor, a fost să anihileze loialitatea poporului francez față de provinciile istorice, chiar dacă mai exista un fel de continuitate prin faptul că noile hotare erau trasate pe vechile hotare provinciale. Din acest motiv, noilor departamente li s-au atribuit nume ale munților sau râurilor din zonă, cum
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
când s-a realizat că majoritatea soldaților de rând din armata franceză nu se puteau înțelege între ei, dar nici pe superiorii acestora care vorbeau franceza standard. Războiul a avut numeroase consecințe asupra regiunilor franceze. În primul rând, a cimentat loialitatea majorității populației regionale față de statul francez sacrificiul "sângelui" a fost pentru patrie. În al doilea rând, i-a făcut pe politicienii aflați la guvernarea statului să-și dea seama că asimilarea culturală a acestor populații era încă incompletă și era
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
necesară apariția unei legislații drastice (Sarbanes-Oxley) care să le ceară directorilor generali să garanteze personal toate operațiunile financiare pentru a-i ademeni pe investitori Înapoi pe piață. Impactul asupra angajaților a Însemnat o creștere a cinismului și o scădere a loialității. Ă Progresele tehnologice și reducerea costurilor au schimbat radical maniera În care interacționăm. PDA-urile, laptopurile și tehnologia wireless au redefinit parametrii de mod, timp și loc ai comunicării În afaceri. Angajații au Început să aibă un sentiment de detașare
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
exprimat mult mai multe. În loc să Înlăture grijile cumpărătorilor, scoțându-și echipa În evidență, el a ales să-și dea importanță de unul singur. În acel moment de egoism, a pierdut un contract important. Așa cum, probabil, a pierdut și respectul și loialitatea personalului său. Îmi amintesc o situație asemănătoare În care aceeași Întrebare i-a fost adresată unui alt președinte de companie. Acesta s-a amuzat. „Nădăjduiesc doar”, a spus el râzând pe Înfundate, „că cineva Îmi va observa lipsa!”. După care
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
traversând Alaska, tocmai atunci când se pornește iarnă grea. Călătoria lor este istovitoare, o luptă crâncenă cu zăpada orbitoare și frigul pătrunzător. London scrie cum câinele Își urma stăpânul „cu Îndârjire”, simțind din plin gerul cumplit. Dar Îl urmează nu din loialitate, ci din Încrederea că omul Îi va oferi căldură. Acesta nu numai că avea chibrituri, ci putea să și facă focul. Întreținerea focului din cămin Acum câțiva ani, mă implicasem În punerea pe picioare a unei fabrici În Cumbernauld, Scoția
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
a făcut rău nimănui). Ați fost mai convingător atunci când v-ați prezentat valorile, dar iată, În principiu, cam ce ați crezut că aveți de oferit: Ă Cunoștințe Ă Devotament Ă Educație Ă Timp Ă Instruire Ă Integritate Ă Experiență Ă Loialitate Ă Atitudine Ă Entuziasm Cam după o oră de examinare a „produsului”, potențialul dumneavoastră șef simte că știe destul de bine care vă este valoarea. De fapt, este chiar entuziasmat de posibilitatea de a vă include În echipa sa! Acum, el
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
vă include În echipa sa! Acum, el se uită peste propria listă, pentru a vedea care sunt valorile companiei sale. Iată ce are aceasta de oferit: Ă Salariu Ă Un loc de muncă stabil Ă Beneficii Ă Laude/recunoaștere Ă Loialitate Ă Muncă plină de sens Ă Devotament Ă O reputație bună Ă Program educațional Ă Ore de lucru flexibile Ă Perfecționare Ă Servicii de supraveghere a copiilor Dacă beneficiile companiei ar fi puse În balanță cu cele ale candidatului, ați
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
gen, scrisă de un coordonator din departamentul de relații cu clienții la una dintre ședințele noastre de instruire. Declarație de principii personalătc "Declarație de principii personală" Să le ofer clienților servicii de Înaltă calitate care să dea rezultate remarcabile, precum loialitatea sporită a clientului (afaceri repetate), și, În același timp, să ajung la un sentimentde mulțumire și Împlinire personală. Voi realiza cele propuse prin: Ă Abilitatea mea de a gestiona resursele temporale și de a stabili prioritățile. Ă Abilitatea mea de
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
dezvoltarea carierei dumneavoastră. Nu o luați ca pe un afront personal, este doar realitatea afacerilor. Căutați modalități de a vă dezvolta „afacerea” (cariera) sporindu-vă valoarea personală prin educație, deprinderi noi și experiență. 3. Nu este un act lipsit de loialitate să vă gândiți mai Întâi la propria persoană. Acest lucru nu implică faptul că deciziile pe care le veți lua vor fi În detrimentul angajatorului dumneavoastră. Dimpotrivă. Motivul existenței dumneavoastră ca afacere este să oferiți valoare și să vă satisfaceți clientul
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
sunt deseori nesigure de felul În care i-ar putea privi instanța pe angajați, care fac parte dintr-o clasă socială protejată. Cea mai bună apărare față de un astfel de scenariu poate fi exprimată Într-un singur cuvânt: documentare. Factorul „loialitate”. Mulți manageri nu-l pot sancționa pe angajatul mediocru din cauza unei loialități oarbe. Poate tocmai ei au fost cei care l-au angajat sau poate că Îi „leagă” ceva. Nepăsător, un asemenea manager refuză să aibă de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
pe angajați, care fac parte dintr-o clasă socială protejată. Cea mai bună apărare față de un astfel de scenariu poate fi exprimată Într-un singur cuvânt: documentare. Factorul „loialitate”. Mulți manageri nu-l pot sancționa pe angajatul mediocru din cauza unei loialități oarbe. Poate tocmai ei au fost cei care l-au angajat sau poate că Îi „leagă” ceva. Nepăsător, un asemenea manager refuză să aibă de-a face cu mediocrul de teamă că ar putea fi considerat un trădător. Totuși, o
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
tocmai ei au fost cei care l-au angajat sau poate că Îi „leagă” ceva. Nepăsător, un asemenea manager refuză să aibă de-a face cu mediocrul de teamă că ar putea fi considerat un trădător. Totuși, o astfel de loialitate este acordată cui nu trebuie, deoarece a fost deja compromisă de un efort insignifiant din partea muncitorului slab. Factorul „cultură”. Faptul de a tolera mediocritatea este deseori rezultatul unei culturi organizaționale care nu vrea mai mult. Standardul de excelență al unei
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
interne sau externe Ă care i se ivesc În cale. Companiile care generează niveluri ridicate de dezvoltare organică au manageri care se pricep la identificarea și Înlăturarea unor astfel de bariere. Limitările externe tipice pot ține de clienți (solicitări uriașe, loialități nestatornice), de piață (tendințe tehnologice, cicluri scurte de viață ale produselor) sau de concurență (externalizare tot mai mare, prețuri impuse de firme „de pradă”). Deși abilitatea managerului de a influența rezolvarea unor astfel de probleme poate fi limitată de responsabilitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
beneficii de genul: Ă Angajați care se simt prețuiți și apreciați. Ă Puține animozități și conflicte. Ă Respect de sine crescut al angajaților (și o productivitate sporită). Ă Spirit de echipă, sentimentul de a face parte dintr-un Întreg. Ă Loialitate mai mare din partea clienților. „Periați” limbajul Cei care au lucrat pentru mine de-a lungul anilor știu că sunt foarte Înverșunat, așa cum era și George Washington, Împotriva limbajului vulgar la birou. Atunci când angajez pe cineva, Întotdeauna Îmi rezerv câteva minute
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Tezeu cu Hercule, Ovidiu adaugă: "Eu nu-ți cer să-i îmblânzești cu buzduganul pe dușmanii care au pus stăpânire pe Istm, ci trebuie să mă iubești, lucru ușor, numai să vrei. Cât de dificil poate fi să-ți păstrezi loialitatea intactă? Se înțelege că tu, care persiști în a-mi rămâne fidel, nu trebuie să iei cuvintele mele ca pe un reproș în ceea ce te privește" (v. 79-84). S-ar putea crede că invitația (prin praeteritio) la "abaterea dușmanilor care
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
eliminat din ultima eglogă din Georgicele; dar el îndrăznește chiar să insinueze că Gallus nu era vinovat și că fusese acuzat pe nedrept (Amores, III, IX, 64, ed. Munari). O considerație se impune: dacă Vergiliu, care numai de lipsă de loialitate față de Augustus nu poate fi acuzat, a fost totuși constrâns să-și retracteze elogiul pe care i-l adusese lui Gallus în încheierea Georgicelor, ne putem imagina, pe bună dreptate, ce efect, mult mai neplăcut și mai iritant, trebuie să
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cum este denumită într-o inscripție din Paphos. Rezultă, așadar, că Paulus Fabius Maximus 336 era împărțit între sentimentele de prietenie față de Ovidiu, amplificate de înrudirea prin a treia soție a Sulmonezului, Fabia, între sentimentele datorate înrudirii cu Augustus și loialitatea cerută de îndatoririle politice care i-au fost încredințate cu generozitate de împărat. De obicei se citează 337 ca adeziune sinceră a lui Paulus Fabius Maximus la regimul lui Augustus reforma calendarului pe care el, ca proconsul al provinciei Asia
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
9 î.H.), a realizat-o stabilind ca anul oficial și intrarea în serviciu a funcționarilor publici să înceapă în ziua de naștere a lui Augustus (23 august). Așa cum ne demonstrează și Ovidiu, nouă ni se pare că o asemenea loialitate nu trebuie să fie supraevaluată: sinceritatea putea fi îndoielnică în acele timpuri, când adularea era așa de obișnuită în societatea augustană 338. Suntem tentați să scoatem și mai mult în evidență anumite acte de independență ale lui Paulus față de împărat
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a mea], aș crede că lebedele au culoarea lui Memnon" (v. 95-96). Nu, acest lucru este imposibil, pentru că Paulus și a sa gens nu se pot dezminți. "Neamul tău este demn de sufletul tău; pentru că tu ai inimă nobilă și loialitatea lui Hercule...". Mintea ta sublimă se ridică deasupra familiei tale, și nici numele tău de Maximus nu este mai mare decât geniul tău (v. 99-104). Cum se observă, sunt elogiile pe care le știm deja din scrisorile precedente și din
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
prefăcut, de aceea, că ignoră vinovăția lui Paulus, mai ales când aceasta nu era evidentă, iar el trebuie să fi furnizat suficiente lămuriri asupra comportamentului lui Ovidiu (poet lasciv, fără niciun fel de religie, frivol, inept...) și să fi contestat loialitatea acestuia față de împărat. Și cu îndoială în suflet și amărăciune în inimă, Augustus prefera să se lase amăgit de asigurările de fidelitate ale "prietenului" său. De aceea, atunci când Paulus a auzit edictul de exilare al poetului, s-a arătat furios
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]