5,376 matches
-
o sinteză de spiritualitate străveche românească, ea respectă neabătut datina moștenită din vechime, manifestată în viața cotidiană, sau la evenimente cruciale (nunti, botezuri, înmormantări). Toate acțiunile ei poartă pecetea ceremonialului, au un caracter solemn, sacru: Vitoria își lasă fata la mânăstire, se mărturisește preotului, ia sfânta împărtășanie, “sfințește” baltagul pentru feciorul ei. Înțelepciunea, inteligența și luciditatea îi dirijează comportamentul: cere bani marunti negustorului, să-i aibă “la îndemână”, îi leagă într-un colț de năframă. Cuvintele cheie în jurul cărora se concentrează
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
iarna În pod, că acolo erau sârmele... Și am văzut că erau niște geamuri mari, și-apăi, după ce-ntindeam rufele, ne uitam, și de jur-Împrejur erau dealuri, munți cu sonde de petrol... Era tare-tare frumos acolo. Închisoarea era Împărțită În vechea mânăstire, cu chiliile foștilor monahi, și clădirea nouă, da’ tot atașată de aialaltă. În asta nouă, Înainte de-a veni comunismul și-n primii ani de după, fusese directoare o profesoară de psihologie..., un fel de..., cum Îs acuma psihiatrii ăștia... Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aprilie 18 ani, da’ până s-a judecat am trecut vârsta și nu m-au mai lăsat la minori. Și la Gherla m-a luat popa Ion cu el... El fusese la Vladimirești și Îl cunoștea oamenii care fuseseră la mânăstire... Ăsta a fost mare sfânt, și acum este... Preotul Ion... așa-i zice. Care era programul de la Gherla? Acolo era armată: seara la 10 era stingerea, dimineața la 5 deșteptarea, ca la armată... Da’ te obișnuiai... Auzeai că bate toaca
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Închisoare pe care i-ați făcut ați Întâlnit personalități? Da, erau preoți... La Galați erau 36 de preoți Într-o camera numa’ a lor, de-n toate părțile aduși acolo... I-a arestat pentru că ziceau că le-a fărâmat biserica, mânăstirea, dar se perindau treburile... Îi lua pe aiștia, Îi ducea În altă parte, făcea modificări... Asta era politica lor, adică du-te Încolo, vino Încoace... Am avut din ăștia cu școală, da’ Îi țineau separat, nu-i băga cu noi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Fier 341 Potău 247, 268 Premenari 304 Prundu Bârgăului 201 Pucioasa 217 Pui 146 R Racovița 129 Rahova 112 Râmnicu Vâlcea 299-301, 303-308, 321, 324-327, 329, 331, 340, 343 Râpa Robilor (Aiud) 244 Rașca 28 Răstoaca 366 Războieni 79 Recea (mânăstire) 363 Reghin 199, 242 Reșița 35, 336 Roma 22 Rona de Jos 179, 182 Roșășani (Cernăuți) 148 Roșcani 145 Roșiori 64 Roșiorii de Vede 118 Roznov 189 Rubla 85, 105 Runcu Salvei 292 Rușcova 164 S Salcia 15, 18-19, 24
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Bacalbașa descrie principalele clădiri de pe strada Academiei, pornind pe partea dreaptă, dinspre strada Doamnei către Piața Revoluției. 169. Acolo unde se află astăzi Universitatea bucureșteană (clădită între anii 1857 și 1869) și grădina din fața ei se găseau clădirile și biserica mânăstirii Sf. Sava, ctitorie din 1709 a voievodului Constantin Brâncoveanu; în incinta mânăstirii funcționase și Academia Domnească întemeiată de Șerban Cantacuzino. După demolarea în 1873 a bisericii Sf. Sava, ultimul vestigiu al vechii mânăstiri, existentă chiar pe locul unde a fost
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
strada Doamnei către Piața Revoluției. 169. Acolo unde se află astăzi Universitatea bucureșteană (clădită între anii 1857 și 1869) și grădina din fața ei se găseau clădirile și biserica mânăstirii Sf. Sava, ctitorie din 1709 a voievodului Constantin Brâncoveanu; în incinta mânăstirii funcționase și Academia Domnească întemeiată de Șerban Cantacuzino. După demolarea în 1873 a bisericii Sf. Sava, ultimul vestigiu al vechii mânăstiri, existentă chiar pe locul unde a fost așezată în 1874 statuia lui Mihai Viteazul, aici a fost amenajată grădina
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
din fața ei se găseau clădirile și biserica mânăstirii Sf. Sava, ctitorie din 1709 a voievodului Constantin Brâncoveanu; în incinta mânăstirii funcționase și Academia Domnească întemeiată de Șerban Cantacuzino. După demolarea în 1873 a bisericii Sf. Sava, ultimul vestigiu al vechii mânăstiri, existentă chiar pe locul unde a fost așezată în 1874 statuia lui Mihai Viteazul, aici a fost amenajată grădina Academiei (sau a Univer sității), care se întindea până către palatul Suțu (azi Muzeul Municipiului București). Prin 1872, când Bacalbașa sosește
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
an. I, nr. 20, 12 august 1871, pp. 2-3), manifestație națională organizată la 15/27 august 1871 din inițiativa unui comitet din care făcea parte și Eminescu, prilejuită de împlinirea cu un an în urmă a patru secole de la întemeierea mânăstirii Putna. În această atmosferă de sinceră efervescență națională - folosită de liberali și în propriul lor interes politic - ideea congresului a fost preluată de Românul și Telegraful, acesta din urmă precizând clar în numărul din 22 august 1871, într-un editorial
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
acum, și în anii următori, el va fi deseori menționat, cu simpatie, în presa democratică românească. 2. „Apele de la Văcărești“ au fost descoperite în iulie 1871, în timpul lucrărilor de construire a fundațiilor pentru un pod peste Dâmbovița, în apropiere de mânăstirea Văcărești și abator; ele erau atermale, feruginoase, conțineau clor și puțin carbon; aveau un gust fad și erau recomandate de medici, printre altele, și ca leac împotriva sterilității feminine (v. „Les eaux minérales de Roumanie“, Le journal de Bucarest, an
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
teren ar fi fost transformat într-o piață de arme, strada Mihai-Vodă ar fi mers în linie dreaptă de la Podul Dâmboviței până în fața statuii, iar cotitura ce începe după strada Sfinții Apostoli ar fi fost evitată. anul 1873 215 20. Mânăstirea Mihai-Vodă (de pe strada Sapienței, în apropierea Dâmboviței) a fost ctitorită de Mihai Viteazul încă înainte de a ajunge domn al Țării Românești; ea a fost târnosită în anul 1591 și nu în 1598, cum menționează - greșit - documentul citat de Bacalbașa. 21
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
La Primărie!“ Și masa, puternică de câteva mii de oameni, pornește. Deodată vedem în capul manifestației pe Nicolae Fleva, având la braț pe d-na Ecaterina Fleva, întâia lui soție. 252 bucureștii de altădată ci de Văcărești“ - în incinta fostei mânăstiri fiind atunci principala închisoare a Bucureștilor (B. Florescu, „Domnule redactore“, TEL., an. V, 30 aprilie 1875, p. 3). Implicat în dezordinile care au avut loc cu prilejul alegerilor, el va ajunge totuși peste câteva zile la închisoarea Văcărești („Informațiunile noastre
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și cunoscut în toate cercurile era Ionică Cobzarul ce-și zicea el singur „Ionică Frumosul“! Ionică Frumosul era fiu de popă și cam idiot. Vara cutreiera grădinile-restaurante unde toată lumea făcea haz și cânta din cobză, iar iarna era internat la mânăstirea Viforâta unde erau internați demenții. Voga lui Ionică Frumosul i-o făceau două cântece: întâiul era un cuplet politic în versuri datorit lui N.T. Orășanu, cel de-al doilea un cunoscut cântec care era acesta: „Tu pleci, Marițo, te duci
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de muzică!” „și cel de latină!”, am adăugat eu. *Ani a scos-o pe „Bunica” din spital. Doctorița Țilea a prevenit-o: „Doamna C., vă așteaptă zile grele...” A. plînge zi și noapte. * Aflînd că „Bunicul” intenționează să meargă la Mînăstirea Cernica „pentru rugăciuni”, l-am întrebat: „Dar nu e același lucru dacă te rogi aci sau acolo? Nu sîntem sub același cer?” Mi-a răspuns că Dumnezeu lucrează prin oameni, iar acolo slujește un preot cu o putere neobișnuită a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
interesat. Nici viața sa sentimentală (bogată, încurcată, de „roman”), în afară de episodul cu folclorista S.M. Ionescu, pentru care într-un fel mă simt vinovat. (Doamna a părăsit orașul și postul de lector și s-a „călugărit”, acceptînd să lucreze la Muzeul Mînăstirii Neamț și la Casa Sadoveanu.) Pînă dăunăzi nu știam, de pildă, că a făcut ultimele două clase de liceu la seral (iar acum strîmbă din nas cînd aude de seraliști), că a fost logodit cu o rusoaică, văduvă de aviator
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
complicat, „descîntecul de ursită” are o desfășurare care i-ar putea face invidioși pe nuveliștii noștri amatori de pitoresc folcloric: „în afară de ulciorul cu apă neîncepută, nefericita trebuie să mai ducă vrăjitoarei: bani de aramă și de argint, tămîie de la o mînăstire, flori de sînziene, de trandafir, de busuioc, de crăițe, toate culese după o anume rînduială, o bucată de pînză din cămașa flăcăului, un smoc de păr din capul lui și o găină neagră cu buhul. Astfel pregătite, vrăjitoarea și fata
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mult bine din partea mea și rugați-l dacă m-ar putea găzdui În ziarul dânsului cu un medalion despre Petre Comarnescu de Sf. Petru și Pavel, să-l pomenesc să mai știe lumea că el „a făcut cunoscute În lume mânăstirile Bucovinei”. O altă Întrebare - rugăminte o am la Dv., aș vrea să trimit din cărțile mele de după Revoluție câtorva din oamenii de cultură și creatori. E bun gândul? Dacă da, trimiteți-mi o notă, pot fi și mai mulți, Încă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mai fericit relatarea. Îți vine să te sui pur și simplu În tren, să mergi la Fălticeni și să colinzi străzile cu ea În mână. De mulți ani Îmi doresc să mai bat nordul Moldovei ca odinioară, când urmam traseele mânăstirilor, fără să mă fi abătut, pe atunci, prin Fălticeni, ci numai prin Suceava, oraș care-mi e foarte drag, ca și Iașul. Din cele două zile petrecute acum câțiva ani la Fălticeni mi-au rămas suficiente imagini vizuale pentru ca, frunzărind
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
undeva, În memoria lui. Sunt sigur că nu le știți. Orac Vasile - Dumnezeu să-l odihnească! - a dorit mult (și nu Întâmplător) să fie diacon, În urma celor 62 de ani pe care i-a slujit ca dascăl mai Întâi la Mânăstirea Bistrița, apoi la biserica Sfântul Ilie, din Fălticeni. De aceea a adresat un memoriu arhiepiscopului Pimen la Suceava, dar cu rezultat negativ, deoarece a participat pe frontul de est, trăgând cu pușca... Ar fi făcut deci victime. Dimpotrivă, tata nu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
au slujit șase preoți. În sicriu, nu-l mai interesa nici un titlu, dar mărturia Prea Fericitului Teoctist că a cântat cu Vasile Orac la strană, când abia intraseră la Seminarul de la M-rea Neamț, a fost făcută starețului Clement la Mânăstirea Cernica. Am auzit de la mama o amintire care mi-a dat de gândit: cu mulți ani În urmă, un farmacist evreu din Fălticeni se ducea dumineca la biserica Sfântul Ilie, să-l asculte pe tata cântând la slujbă. Apoi, când
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
casă și stam nemișcat, până se stingeau. Tata mi-a mărturisit că el era meșterul „Înfloriturilor”. Ca să mă conving, peste ani, i-am adus o planșetă și, când a Început să-mi demonstreze, m-a convins cu prisosință. Numai la mânăstire se bate așa. Dumnezeu mi-a dat Îndemnul să fac portretele părinților, apoi să-i imprim la reportofon. Ei trăiesc mereu pentru mine (numai fizic, nu!). Multă sănătate! Radu Orac 751 4 Fălticeni, 17.V.2001 Stimate Domnule Eugen Dimitriu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Iorga de la Văleni), În orașul Fălticeni este cum nu se poate mai oportună. 4 - Este necesar, ca În jud. Suceava, să existe un pivot cultural periodic, de Înlesnire a cunoașterii celui mai important perimetru istoric și artistic al țării (zona mânăstirilor din Bucovina). S-ar putea Înființa, fără mari cheltuieli, dar cu foloase culturale și turistice, educativ patriotice formidabile, un centru la Fălticeni sub denumirea: Universitatea populară fălticeneană. În timpul vacanțelor școlare, liceele, școlile, internatele vor servi ca loc de cazare gratuită
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
un centru la Fălticeni sub denumirea: Universitatea populară fălticeneană. În timpul vacanțelor școlare, liceele, școlile, internatele vor servi ca loc de cazare gratuită la 2-300 de cursanți chemați din toată țara, care, paralel cu cursuri de cultură unilaterală, să viziteze turistic mânăstirile din Bucovina. S-ar putea, În timp de 3 luni (a câte 10 zile seria), 9 serii de cursiști. Masa ar fi asigurată la cantine, contra cost. Comitetul de Cultură ar asigura plata drumului, cazarea și deplasările turiștilor, precum și plata
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
continuă nestânjenit în România, fie prin acțiuni directe ale statului, fie prin lăsarea cu bună știință în paragină a celor mai prețioase mărturii ale trecutului nostru. Se pare că acum a venit rândul, nici mai mult, nici mai puțin, decât mânăstirii Antim din București, ctitoria cărturarului mitropolit Antim Ivireanul, georgian de origine, dar iubindu-și țara de adopțiune și păstorind-o cu mai mare grijă decât o fac în ziua de astăzi ierarhii Bisericii Ortodoxe Române, al căror glas nu s-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
al căror glas nu s-a ridicat încă în apărarea lăcașurilor de cult aflate în primejdie. Mai precis, se pregătește un nou act de vandalism, pe care Comisiunea noastră îl prevăzuse încă de acum câțiva ani, și anume dărâmarea incintei mânăstirii și mascarea bisericii cu blocuri, după o tristă metodă brevetată de autoritățile române și folosită deja la Biserica Doamnei din București și în multe alte cazuri. Dat fiind că mânăstirea Antim este unul dintre cele mai importante monumente de artă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]