6,722 matches
-
neagră a unei familii tradiționale. Orice ai face, sunt sigur că nimeni nu va fi surprins. Haide. Te rog, stai cu mine. — Și ce-o să-i spun Asyei? — Nimic, nu trebuie să-i spui nimic... Știi asta. Ținând strâns telefonul mătușa Zeliha s-a Încovrigat În poziție fetală. A Închis ochii, gata să adoarmă, Însă apoi și-a adunat forțele ca să Întrebe: — Aram, când o să se termine? Amnezia asta obligatorie. Uitarea asta continuă. Nu spune nimic, nu-ți aminti nimic, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ție... O să se termine vreodată? — Nu te gândi la asta acum, a Încercat s-o liniștească Aram. Ia o pauză. Ești prea aspră cu tine. Vino aici mâine dimineață la prima oră. — Of, dragostea mea... cât aș vrea să pot... Mătușa Zeliha a Întors chipul neliniștit de parcă ar fi putut-o monitoriza prin receptor. — Se așteaptă să mă duc la aeroport să-i Întâmpin. Sunt singura din familie care conduce, ai uitat? Aram a tăcut, admițând lucrul ăsta. — Nu-ți face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
chipul neliniștit de parcă ar fi putut-o monitoriza prin receptor. — Se așteaptă să mă duc la aeroport să-i Întâmpin. Sunt singura din familie care conduce, ai uitat? Aram a tăcut, admițând lucrul ăsta. — Nu-ți face griji, a șoptit mătușa Zeliha. Te iubesc... te iubesc atât de mult... Să dormim acum. De Îndată ce a Închis telefonul, mătușa Zeliha a alunecat Într-un somn adânc. În dimineața următoare, când s-a trezit cu o durere Înfiorătoare de cap și fără una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aeroport să-i Întâmpin. Sunt singura din familie care conduce, ai uitat? Aram a tăcut, admițând lucrul ăsta. — Nu-ți face griji, a șoptit mătușa Zeliha. Te iubesc... te iubesc atât de mult... Să dormim acum. De Îndată ce a Închis telefonul, mătușa Zeliha a alunecat Într-un somn adânc. În dimineața următoare, când s-a trezit cu o durere Înfiorătoare de cap și fără una din pături, nu avea să-și amintească deloc cum Închisese mobilul, pusese sticla cu vodcă alături și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bine, domnule? Era stewardesa cu ochi de culoarea safirului. A Încuviințat scurt din cap și a răspuns, de data asta În engleză: Da, mulțumesc. Sunt bine. Am doar rău de avion... În lumina catifelată a felinarelor care pătrundea prin perdele, mătușa Zeliha zăcea prăbușită cu telefonul Încă În mână, cu sticla de vodcă sprijinită de bărbie și țigara Încă aprinsă În cealaltă mână. Mătușa Banu a Întrat În cameră În vârful picioarelor. A stins În grabă pătura care fumega și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mulțumesc. Sunt bine. Am doar rău de avion... În lumina catifelată a felinarelor care pătrundea prin perdele, mătușa Zeliha zăcea prăbușită cu telefonul Încă În mână, cu sticla de vodcă sprijinită de bărbie și țigara Încă aprinsă În cealaltă mână. Mătușa Banu a Întrat În cameră În vârful picioarelor. A stins În grabă pătura care fumega și a pus mucul de țigară În scrumieră. A apucat mobilul și l-a așezat pe dulap, a luat sticla de vodcă și a ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de vodcă și a ascuns-o sub pat, apoi a Învelit-o pe soră-sa cu așternutul și a stins lampa. A deschis ferestrele. Aerul era Înviorător, datorită rafalelor sărate ale brizei marine. După ce fumul și mirosul s-au risipit, mătușa Banu a privit chipul palid al surorii ei mai mici care părea cu mult mai istovit decât ar fi trebuit să fie la vârsta ei. În lumina gălbuie, neclară ce se strecura de afară chipul Lui Zeliha devenise incandescent, ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai istovit decât ar fi trebuit să fie la vârsta ei. În lumina gălbuie, neclară ce se strecura de afară chipul Lui Zeliha devenise incandescent, ca și când alcoolul și supărarea i-ar fi conferit o strălucire destul de rar Întâlnită În natură. Mătușa Banu a sărutat-o ușor pe frunte, În timp ce ochii ei se umpleau de compasiune. Apoi s-a uitat În dreapta și-n stânga la cei doi djinni care Îi urmăriseră cu atenție fiecare mișcare de la locurile lor obișnuite de pe umerii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
stăpână? a Întrebat domnul Bitter cu o nuanță de bucurie răutăcioasă În glas. Nu-și dădea deloc osteneala să-și ascundă Încântarea de a-și vedea stăpâna atât de neajutorată și de necăjită. Priveliștea neputinței celor puternici Îl amuza Întotdeauna. Mătușa Banu s-a Încruntat doar puțin. Nu a răspuns. Atunci domnul Bitter a sărit jos și s-a așezat lângă pat, periculos de aproape de mătușa Zeliha care era cufundată Într-un somn adânc. Ochii au Început să-i străluceacă din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vedea stăpâna atât de neajutorată și de necăjită. Priveliștea neputinței celor puternici Îl amuza Întotdeauna. Mătușa Banu s-a Încruntat doar puțin. Nu a răspuns. Atunci domnul Bitter a sărit jos și s-a așezat lângă pat, periculos de aproape de mătușa Zeliha care era cufundată Într-un somn adânc. Ochii au Început să-i străluceacă din cauza ideii care-i trecuse prin cap. A smuls brutal capătul așternutului, cât pe ce s-o trezească pe mătușa Zeliha și și l-a Înfășurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
așezat lângă pat, periculos de aproape de mătușa Zeliha care era cufundată Într-un somn adânc. Ochii au Început să-i străluceacă din cauza ideii care-i trecuse prin cap. A smuls brutal capătul așternutului, cât pe ce s-o trezească pe mătușa Zeliha și și l-a Înfășurat În jurul capului ca pe un văl. — Dă-mi voie să-ți spun ceva, a spus domnul Bitter cu mâinile În șolduri, subțiindu-și glasul până la o notă feminină, imitând pe cineva. Există lucruri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și l-a Înfășurat În jurul capului ca pe un văl. — Dă-mi voie să-ți spun ceva, a spus domnul Bitter cu mâinile În șolduri, subțiindu-și glasul până la o notă feminină, imitând pe cineva. Există lucruri pe lumea asta... Mătușa Banu și-a dat imediat seama pe cine maimuțărea și a simțit furnicături pe șira spinării. — Există lucruri atât de Înfiorătoare pe lumea asta despre care oamenii buni la suflet, Allah să-i binecuvânteze, nu au nici cea mai vagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu știu nimic despre lucrurile astea, pentru că asta dovedește cât sunt de buni la suflet. Altfel n-ar mai fi buni, nu-i așa? Însă dacă dai peste o mină de răutate, nu o să ceri ajutorul nici unuia dintre oamenii ăștia. Mătușa Banu l-a privit pe domnul Bitter cu groază, Însă acesta Își dăduse jos cerșaful de pe cap, sărise Înapoi, vizavi de locul din care vorbise prima oară, gata să-l Întruchipeze pe cel de-al doilea vorbitor din dialogul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din care vorbise prima oară, gata să-l Întruchipeze pe cel de-al doilea vorbitor din dialogul său imaginar. Pentru a-l imita pe cel de-al doilea vorbitor a Înhățat ce mai rămăsese din stafidele pe care le mâncase mătușa Zeliha noaptea trecută și Într-o clipită le-a aranjat În aer printr-o magie, făcând un colier lung și câteva brățări. Apoi și-a pus colierul și brățările și s-a strâmbat. Nu era greu să-ți dai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pus colierul și brățările și s-a strâmbat. Nu era greu să-ți dai seama pe cine maimuțărea acum. Nu era greu să recunoști stilul Asyei. Îmbătat de vraja propriei sale cretivități narcisiste, domnul Bitter a continuat: — Și Îți Închipui, mătușă, că voi cere ajutorul unui djinn răutăcios! Domnul Bitter și-a dat jos colierul și brățările, a sărit Înapoi pe pat, a aruncat cerșaful la loc peste mătușa Zeliha și a răspuns cu un glas puțin mai gros: Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vraja propriei sale cretivități narcisiste, domnul Bitter a continuat: — Și Îți Închipui, mătușă, că voi cere ajutorul unui djinn răutăcios! Domnul Bitter și-a dat jos colierul și brățările, a sărit Înapoi pe pat, a aruncat cerșaful la loc peste mătușa Zeliha și a răspuns cu un glas puțin mai gros: Poate că da, draga mea. Să sperăm doar că nu vei fi niciodată nevoită să faci asta. — Destul! Ce-a fost chestia asta? l-a Întrerupt mătușa Banu furioasă, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la loc peste mătușa Zeliha și a răspuns cu un glas puțin mai gros: Poate că da, draga mea. Să sperăm doar că nu vei fi niciodată nevoită să faci asta. — Destul! Ce-a fost chestia asta? l-a Întrerupt mătușa Banu furioasă, deși cunoștea bine răspunsul. — Asta... Domnul Bitter s-a Îndoit de spinare și s-a aplecat ca un actor modest ce primea ropote de aplauze... — A fost un moment din timp. O feliuță de memorie. Cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ce primea ropote de aplauze... — A fost un moment din timp. O feliuță de memorie. Cu o privire otrăvită s-a Îndreptat de spate și a ridicat vocea: — A fost un lucru menit să-ți amitească propriile tale cuvinte, stăpână! Mătușa Banu s-a simțit cuprinsă de o spaimă atât de puternică, Încât a Început să tremure din tot trupul. Era atâta rea-voință În privirea creaturii ăleia, Încât nu reușea să-și explice de ce nu-i spunea să plece din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
rea-voință În privirea creaturii ăleia, Încât nu reușea să-și explice de ce nu-i spunea să plece din viața ei o dată pentru totdeauna. Cum de putea fi atât de atrasă de el, de parcă ar fi Împărtășit o taină de nerostit? Mătușii Banu nu-i fusese niciodată atât de frică de djinnul ei. Niciodată nu-i fusese atât de frică de faptele pe care era capabilă să le comită. CAPITOLUL ȘAISPREZECE Apă de trandafiri — Încă un deochi. Ai auzit sunetul ăla rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
prevestitoare ce apare pe suprafața pământului după un cutremur violent. Într-o clipă, ceaiul din cană a Început să se scurgă și pe fața de masă croșetată s-a format o băltoacă maro Închis. — Te-a deocheat cineva? a Întrebat mătușa Feride aruncându-i Asyei o privire bănuitoare. Dacă m-a deochiat cineva? a râs Asya cu amărăciune. Sigur, pot să bag mâna-n foc! Nu mă invidiază toată lumea din oraș pentru frumusețea mea? Era un articol În ziarul de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
invidiază toată lumea din oraș pentru frumusețea mea? Era un articol În ziarul de azi despre o tânără de optsprezece ani care a căzut În genunchi și a murit În timp ce traversa strada. Cred că trebuie să fi fost deocheată, a spus mătușa Feride cu un aer sincer Înspăimântat. — Mulțumesc că-mi ridici moralul, a spus Asya. Însă zâmbetul ei s-a preschimbat rapid În Încruntare când a observat la ce căsca acum gura mătușă-sa cea nebună: solnițele În formă de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că trebuie să fi fost deocheată, a spus mătușa Feride cu un aer sincer Înspăimântat. — Mulțumesc că-mi ridici moralul, a spus Asya. Însă zâmbetul ei s-a preschimbat rapid În Încruntare când a observat la ce căsca acum gura mătușă-sa cea nebună: solnițele În formă de oameni de zăpadă, un băiat și o fată. Nu mai departe de ieri Asya le ascunsese Într-un dulap În speranța că nimeni n-avea să le găsească cel puțin o lună. Perechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nefericire extrem de trainică - ci și atât de asemănătoare, Încât era greu de spus care era piperul și care era sarea. — Mi-aș dori ca Petite-Ma să se simtă mai bine, ar fi turnat niște plumb pentru tine, a spus mătușa Banu cu o privire atât de supărată cum Asya nu mai văzuse niciodată pe chipul ei. Deși În mod indiscutabil cea mai experimentată din casă În ceea ce privea crepuscularul și paranormalul, mătușa Banu nu avea autoritatea să toarne plumb deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fi turnat niște plumb pentru tine, a spus mătușa Banu cu o privire atât de supărată cum Asya nu mai văzuse niciodată pe chipul ei. Deși În mod indiscutabil cea mai experimentată din casă În ceea ce privea crepuscularul și paranormalul, mătușa Banu nu avea autoritatea să toarne plumb deoarece asta cerea să fii inițiat de un practicant, un drept care-i fusese refuzat În trecut. Era destul de ciudat că, În urmă cu aproape zece ani, când se afla Încă În prima fază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu aproape zece ani, când se afla Încă În prima fază a Alzheimerului și hotărâse că a venit timpul să aleagă următoarea femeie din famile căreia să-i transmită secretul turnării plumbului, Petite-Ma o alesese ca succesoare nu pe mătușa Banu, așa cum se aștepta toată lumea, ci pe campioana la ateism a tuturor timpurilor, mătușa Zeliha - o hotărâre care la vremea aia provocase multă agitație În familie. — Glumești? a Întrebat mătușa Zeliha auzând hotărârea bătrânei. Nu pot să torn plumb, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]