4,656 matches
-
acesta "electrodinamică cuantică". Ea a fost elaborată în formă definitivă, ca teorie cuantică relativistă a interacției dintre electroni și fotoni, în mod independent, de Tomonaga, Schwinger și Feynman (1946-1949); echivalența celor trei formulări a fost demonstrată de Dyson (1949). În mecanica cuantică o stare dinamică a unui sistem atomic este descrisă cantitativ de o "funcție de stare" (numită, într-o formulare particulară, "funcție de undă"). Comportarea ondulatorie a sistemelor atomice arată că stările lor ascultă de principiul superpoziției; pe plan teoretic, aceasta înseamnă
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
inițială Operatorul hermitic formula 75 care determină dinamica, se numește "hamiltonianul" sistemului. Efectele cuantice sunt introduse în teorie de constanta universală formula 76 numită constanta Planck redusă, care are dimensiunile unei "acțiuni" (energie formula 77 timp). În formularea dată de Schrödinger mecanicii cuantice (mecanică ondulatorie), operatorii hermitici formula 12 asociați observabilelor nu depind de timp. Funcția de stare, numită "funcție de undă", evoluează conform "ecuației lui Schrödinger" care rezultă din relațiile (14) și (16). Dacă hamiltonianul nu depinde de timp, el este operatorul asociat observabilei "energie
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
independentă de timp și operatori dependenți de timp care satisfac "ecuația lui Heisenberg" În reprezentarea energiei, în care hamiltonianul este diagonal cu elemente formula 92 (valorile posibile ale energiei), ecuația precedentă are soluția Aceasta este formularea dată de Heisenberg mecanicii cuantice (mecanică matricială). Ea evidențiază, printre altele, faptul că, dacă operatorul formula 12 comută cu hamiltonianul, observabila respectivă este o "constantă a mișcării". Există formulări intermediare între cele două extreme Schrödinger și Heisenberg. Ele corespund împărțirii hamiltonienei în doi termeni și unei transformări
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
a stării sale la un moment ulterior. Principiile mecanicii cuantice nu specifică forma operatorilor hermitici care reprezintă mărimi fizice observabile, sau relațiile de comutare pe care ei le satisfac. Acestea se stabilesc, pentru sisteme simple care au un analog în mecanica clasică sau în teoria cuantică veche, prin metode euristice în care intuiția are un rol. Rezultatele sunt apoi extinse la sisteme complexe, generalizate și abstractizate. Poziția unei particule materiale este indicată prin componentele carteziene ale vectorului de poziție care, în
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
libere i se asociază o undă plană, sugerează pentru componentele carteziene ale operatorului impuls forma unde formula 146 este operatorul gradient (nabla). Rezultă relațiile de comutare și componente diferite ale poziției și impulsului comută. Definiția momentului cinetic "orbital" este preluată din mecanica clasică, având în vedere că în dezvoltarea produselor de operatori ordinea factorilor trebuie păstrată: Rezultă relațiile de comutare Pătratul momentului cinetic orbital comută cu fiecare din componente: Aceste relații sunt postulate valabile, în general, pentru orice moment cinetic (orbital, de
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
energiei cinetice și a energiei potențiale: În cazul unei particule de sarcină electrică formula 162 aflată într-un câmp electromagnetic care derivă din potențialul vector formula 163 și potențialul scalar formula 164 relația precedentă devine unde formula 167 e viteza luminii în vid. În mecanica cuantică, hamiltonianul este operatorul de evoluție; dacă nu depinde explicit de timp, el este operatorul atașat observabilei energie. Expresia sa e, formal, cea din mecanica clasică, ținând seama că mărimile dinamice devin operatori; formula 170 e operatorul laplacian. Se constată că
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
și potențialul scalar formula 164 relația precedentă devine unde formula 167 e viteza luminii în vid. În mecanica cuantică, hamiltonianul este operatorul de evoluție; dacă nu depinde explicit de timp, el este operatorul atașat observabilei energie. Expresia sa e, formal, cea din mecanica clasică, ținând seama că mărimile dinamice devin operatori; formula 170 e operatorul laplacian. Se constată că ecuațiile lui Heisenberg (21) pentru operatorii poziție și impuls au aceeași formă ca ecuațiile canonice din mecanica hamiltoniană, dacă parantezele Poisson sunt înlocuite prin comutatorii
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
observabilei energie. Expresia sa e, formal, cea din mecanica clasică, ținând seama că mărimile dinamice devin operatori; formula 170 e operatorul laplacian. Se constată că ecuațiile lui Heisenberg (21) pentru operatorii poziție și impuls au aceeași formă ca ecuațiile canonice din mecanica hamiltoniană, dacă parantezele Poisson sunt înlocuite prin comutatorii respectivi, împărțiți la constanta formula 171 Această manifestare a principiului de corespondență sugerează următoarea generalizare a relațiilor (34), (36) și (37) la sisteme alcătuite din mai multe particule: unde formula 174 și formula 175 sunt
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
acord cu faptele experimentale. În contextul interpretării statistice de la Copenhaga (funcția de stare se referă nu la un exemplar unic al sistemului fizic considerat, ci la un colectiv statistic de exemplare, toate aflate în aceeași stare la un moment inițial), mecanica cuantică este strict deterministă (funcția de stare dă descrierea completă a stării sistemului la orice moment ulterior). „Indeterminismul” relevat de alte școli de gândire se referă la complementaritatea inerentă a acesei descrieri și este rezultatul ignorării fenomenului de reducere a
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
proprie a energiei, satisfăcând ecuația Schrödinger independentă de timp Dacă formula 223 e o constantă (care poate fi luată drept origine pe scara energiei), operatorii impuls și energie comută. Valorile proprii sunt, respectiv, Spectrul e continuu și coincide cu cel din mecanica clasică. Funcția de undă comună nu e integrabilă în modul pătrat; normată la funcția delta, ea are forma Aceasta este "unda plană" postulată de De Broglie ca „undă de materie” asociată unei particule libere. Densitatea de probabilitate în poziție formula 228
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
ecuației Schrödinger independente de timp (58) trebuie să descrească suficient de repede către infinit și să se comporte ca un polinom în vecinătatea originii. Cu aceste condiții la limită, valorile proprii ale energiei sunt unde e frecvența oscilatorului armonic din mecanica clasică. Funcțiile proprii corespunzătoare, normate la unitate, au forma unde În starea fundamentală formula 248 densitatea de probabilitate în poziție formula 249 are un maxim pronunțat în origine, în contradicție cu oscilatorul armonic clasic. Stările excitate formula 250 prezintă un număr crescător de
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
un , punct în care efectele mecanicii cuantice, care sunt de obicei observate numai la scară atomică, devin evidente la scară macroscopică. Această colecție suprarăcită de atomi se comportă ca un singur superatom, care poate permite verificări fundamentale ale comportamentelor din mecanica cuantică. este un dispozitiv pentru vizualizarea suprafețelor la nivel atomic. El utilizează fenomenul de tunelare cuantică, care permite particulelor să treacă printr-o barieră care în mod normal ar fi de netrecut. Electronii tunelează prin vid între doi electrozi metalici
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
afirme existența sa poezia interbelică va ajunge să se sincronizeze cu marea poezie europeană o mică parte din locuitori au origini indigene în unele cazuri țăranii primeau mici sume pentru a părăsi de bunăvoie domeniile compariția cu alte formule din mecanică deci acțiunea de vindecare a existat înainte de apariția omului a publicat proză cărți de poezie și literatură pentru copii bolțarii sunt fabricați din ciment zgură de furnal pietriș și apă și uscați în forme speciale când artileria nu a mai
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
și principiilor lumii sensibile și ale lumii inteligibile". Este prima schiță a unei filozofii propriu-zis kantiene. În timpul primelor cursuri de iarnă va preda logică, metafizică, științele naturii și matematici, iar mai apoi cursuri de geografie fizică, de etică și de mecanică. Cursurile sale atrag rapid un numeros auditoriu. Până atunci, Kant publicase intens. Va înceta să publice vreme de zece ani, timp în care își va elabora opera cu caracter enciclopedic; Kant se interesează de tot: frumosul, știința, politica, Revoluția franceză
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
destinul persoanelor pe baza traiectoriilor unor obiecte cerești. În Grecia Antică, ca și în alte civilizații antice, astronomia conținea în mare parte astrometrie, calculând pozițiile stelelor și ale planetelor pe cer. Mai târziu, Kepler și Newton au publicat lucrări despre mecanica cerească, descriind matematic mișcarea corpurilor din sistemul solar și interacțiunea lor sub acțiunea gravitației. Astronomii moderni se folosesc de aceste principii, iar cu ajutorul telescoapelor, spectrografelor, calculatoarelor, observatoarelor astronomice, le este mai ușor de înțeles natura fizică a acestor obiecte cerești
Astronomie () [Corola-website/Science/296524_a_297853]
-
grupate în funcție de tipul materiei studiat sau de tipul studiului. Chimia anorganica studiază materia anorganica, chimia organică studiază materia organică bazată pe carbon, biochimia studiază substanțele chimice prezente în organismele biologice, chimia fizică studiază procesele chimice prin intermediul conceptelor precum termodinamica și mecanica cuantică, iar chimia analitică utilizează analiza mostrelor pentru înțelegerea compoziției și structurii chimice. Alte domenii includ agrochimie, astrochimie (and cosmochimie), chimia atmosferică, inginerie chimică, Biologie chimică, Chemo-informatica, electrochimie, chimia mediului, Femtochimia, Chimia aromelor, Chimia fluxului, geochimie, Chimia ecologică, Histochimia, Istoria
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
high-tech". În l.română, termenul "high technology" a fost tradus și înaltă tehnologie, versiune improprie. În România s-a înființat Institutul pentru Tehnologii Avansate (I.T.A.), care desfășoară activități de cercetare, proiectare, microproducție, întreținere și reparații în domenii precum electronică. mecanică, optică, informatică,matematici aplicate sau telecomunicații. Principalele categorii de produse și servicii oferite de I.T.A. sunt: Asigurarea protecției comunicațiilor și a datelor în format electronic; ٭Produse informatice; ٭Echipamente și sisteme pentru comunicații de date și voce; ٭Dispozitive optice și
Tehnologie () [Corola-website/Science/296555_a_297884]
-
în 1861 și pentru lucrarea fundamentală privind analiza cadrelor din grinzi și articulații de genul celor din multe poduri. Descoperirile sale au contribuit la intrarea în epoca fizicii moderne, a stabilit fundamentul pentru domenii cum ar fi teoria relativității și mecanica cuantică. Mulți fizicieni îl consideră pe Maxwell a fi omul de știință al secolului al XIX-lea care a avut cea mai mare influență asupra fizicii secolului al XX-lea. Contribuțiile sale în această știință sunt considerate de mulți a
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
a obținut diploma de inginer mecanic și electrotehnic. După terminarea facultății rămâne cadru didactic la Institutul Politehnic din Cluj parcurgâng treptele profesionale: asistent (1950), șef de lucrări (1953), conferențiar (1964). În 1966 ocupă postul de secretar științific al Facultății de Mecanică (1966-1972) și membru în Consiliul Facultății de Mecanică (1966-1990). A obținut titlul de Doctor inginer în știința materialelor (metalurgie fizică, metalurgia pulberilor) la Institutul Politehnic din Cluj-Napoca (1971) cu teza „Cercetări privind influența și difuzia cuprului în oțeluri și aliaje
Horia Colan () [Corola-website/Science/298499_a_299828]
-
După terminarea facultății rămâne cadru didactic la Institutul Politehnic din Cluj parcurgâng treptele profesionale: asistent (1950), șef de lucrări (1953), conferențiar (1964). În 1966 ocupă postul de secretar științific al Facultății de Mecanică (1966-1972) și membru în Consiliul Facultății de Mecanică (1966-1990). A obținut titlul de Doctor inginer în știința materialelor (metalurgie fizică, metalurgia pulberilor) la Institutul Politehnic din Cluj-Napoca (1971) cu teza „Cercetări privind influența și difuzia cuprului în oțeluri și aliaje fier-carbon sinterizate”. În același an obține titlul de
Horia Colan () [Corola-website/Science/298499_a_299828]
-
1971-1985), precum și șeful Centrului de Cercetări pentru Metalurgia Pulberilor (1971-1985). Începând cu 1977 obține dreptul de a fi conducător științific de doctorat în specialitățile Metalurgie fizică, Știința materialelor și Istoria științelor tehnice. În 1990 este numit Decan al Facultății de Mecanică și apoi Rector al Institutului Politehnic din Cluj-Napoca (1990-1992), în această perioadă fiind Președinte al consiliului rectorilor din Cluj-Napoca precum și membru în Consiliul Facultății de Știința și Ingineria Materialelor (1990-1996), membru în Senatul Universității Tehnice din Cluj-Napoca (1990-1996) și membru
Horia Colan () [Corola-website/Science/298499_a_299828]
-
aprilie 1931) și-a susținut cu succes teza de doctorat intitulată " Derivata curbilinie și aplicațiile sale în fizica matematică" (original, „La derivee arcolaire et ses applications a la Physique mathematique”), în fața unei comisii formată din Henri Villat (mare specialist în mecanica fluidelor), ca președinte, și membrii Arnaud Denjoy (reprezentant al de frunte al școlii franceze de teoria funcțiilor) și Henri Beghin. În mod excepțional, la susținere a fost invitat și profesorul Dimitrie Pompeiu. A fost membru titular (1963) al Academiei Române și
Nicolae-Victor Teodorescu () [Corola-website/Science/307095_a_308424]
-
de hidrotehnică la Școala Superioară de Tehnicieni Hidro (1946), profesor de hidraulică și centrale hidraulice la Școala Politehnică din Timișoara (1941-1943), profesor de centrale hidraulice la Facultatea de Construcții și profesor de rețele, instalații și mașini hidropneumatice la Facultatea de Mecanică (1950-1955). A fost decan al facultăților de Electromecanică și Mecanică. În ultima perioadă a activității a avut dreptul de a conduce doctoranzi, teza de doctorat a viitorului academician Ioan M. Anton fiind elaborată sub conducerea sa. Și-a început activitatea
Aurel Bărglăzan () [Corola-website/Science/307102_a_308431]
-
de hidraulică și centrale hidraulice la Școala Politehnică din Timișoara (1941-1943), profesor de centrale hidraulice la Facultatea de Construcții și profesor de rețele, instalații și mașini hidropneumatice la Facultatea de Mecanică (1950-1955). A fost decan al facultăților de Electromecanică și Mecanică. În ultima perioadă a activității a avut dreptul de a conduce doctoranzi, teza de doctorat a viitorului academician Ioan M. Anton fiind elaborată sub conducerea sa. Și-a început activitatea științifică încă de pe băncile școlii, lucrarea sa de diplomă, făcută
Aurel Bărglăzan () [Corola-website/Science/307102_a_308431]
-
pierdere pentru astrofizica. Lucrări de referință • "Leș systemes stellaires", "doubles", "amas et leș galaxies", în „Encyclopedie scientifique”, Paris 1931; • "Îndrumări generale cu 24 de hărți practice pentru cunoașterea constelațiilor în observarea fenomenelor cerești", litografia Universității din Cernăuți, 1938; • "Elemente de mecanică cerească", 1941; • "Copernic", 1943; • "L’amas double de Persee et leș mouvements propreș dans la region de cet amas", Paris, 1923; • "Methode nouvelle pour calculer leș orbites des etoiles doubles", 1928; • "Sur leș pulsations des systemes stellaires", București, 1943.e
Constantin Pârvulescu (astronom) () [Corola-website/Science/307110_a_308439]