4,850 matches
-
împreună, de toate listele în capul cărora mă aflasem. Pe parcurs începuse să șchiopăteze, lucru pe care m-am străduit din greu să-l ignor. Într-un final, am ajuns la imensa clădire cu balcoane, în care Maria avea un micuț apartament cu două camere. Plănuisem niște cuvinte tăioase cu care s-o expediez pe Lisa trădătoarea, dar, când m-am întors să i le spun, plângea. Mi-am rupt un toc și am bășici la ambele picioare și am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să te pună pe picioare. Așa mai vii de-acasă. O bău cu entuziasm și păru chiar că l-a ajutat să termine supa. În timp ce el își făcea de lucru cu castronul mare de supă, eu m-am plimbat în jurul micuței sufragerii, fascinată de sutele de poze de pe pereți. —Fiica și soția ta? am întrebat, arătând spre un portret mărit care, judecând după haine, fusese făcut acum douăzeci de ani. Aș fi putut să fiu eu și mătușa Lynn sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
la dentist, apoi trebuie să facem multe cumpărături, ne întoarcem aici la prânz, apoi va trebui să-i verificăm pe cei mari la ortografie și tabla înmulțirii și apoi va trebui să facem ordine în casă, luându-le-o înainte micuților îngeri care au ca ocupație principală devastarea casei. Nu mi se părea așa de grav. Poate că vom reuși să strecurăm și câteva ore la zoo. O să-i spun mai încolo. Încă îmi beam cafeaua, când Tally scoase un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
decât combinația alb-roșu de dedesubt. Simțindu-mă aproape uman, am coborât repetând deja replicile spirituale cu care-l voi distra pe Ed și o voi demola pe Rachel. Dar acest script va rămâne pe veci necitit și nerostit. La masa micuță unde Ed mă ținuse de mână ieri, pe deasupra tăvii pline cu scones, unde mă întâlnisem pentru prima dată cu dragostea adevărată, el îi spunea lui Rachel că o mai iubea încă. I-am citit pe buze. Capitolul 18tc "Capitolul 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
schițele pictorului, era întotdeauna simplă și neagră, cu mâneci lungi și guler înalt, strâns închis în jurul gâtului. Scurtă până la genunchi, rochia aceasta bizară îngăduia să i se vadă liniile ideale ale gambelor goale până la glezne, în acord impecabil cu picioarele micuțe, încălțate în niște pantofi fără tocuri, cu vârfurile gotice ca două pernițe mari, negre și prelungi. Niciodată nu am surprins-o cu picioarele pe pământ, ci, ca o faimoasă creațiune picturală, trecea, plutind parcă pășind zâmbitoare, cu ochii negri, enormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nazal. Găseam în vocea Biancăi, același timbru. Când i-am luat căpșorul între mâini, buzele ei mici și uscate au primit strânse, ușoara mușcătură a gurii mele dornice, și ceafa i-a scârțâit feciorelnic. În clipa aceea sub sânul ei micuț și pe deplin rotund, părea că o pasăre abia prinsă își izbea ciocul, înnebunită de spaimă, de zăbrelele unei colivii, cu sălbatic dor de ducă. Câteva zile mai târziu, ne-am despărțit. La gară, în fața vagonului cu care Bianca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Omul cu drugul de fier va deschide apoi capacul iadului de foc, să sfărâme ciolanele înnegrite, insuficient carbonizate. El va găsi mădularele piticului, înfipt ca un uriaș păduche lat în colivia oaselor mele. Îl va recunoaște după forma de dovleac micuț a craniului și după piciorușele lui de Mickey Mouse. Cu drugul de fier să-i piseze oscioarele. Praf să se aleagă de el! Pensiunea doamnei Pipersberg Descoperit, pentru salut, închin această carte lui Ferdinand Sinidis, lui și numai lui. H.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu atât mai ușor, ar fi în stare să-mi desființeze ființa... Căci după cum cred că se vede, sunt un cronometru cu mecanismul foarte delicat. De pildă - spuse Mariana care, aplecându-se peste mine îmi acoperi fața cu sânii ei micuți și abia ghiciți, ascunși sub bluza de mătase vișinie, - bunăoară dacă ai încerca să mă contrazici, firește că m-aș pierde, privindu-ți ochii verzi cu genele plecate de greutatea viselor, sau, ca de tigru, alteori, atunci când mă sperii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mai tânăr, o sursă de energie și Încurajare, un toiag de sprijin În vremuri de restriște. Henry nu Își putea imagina cum i-ar putea găsi un Înlocuitor. Pe când ceilalți se Îndepărtau de mormânt, Caroline, sora lui Balestier, o tânără micuță și sensibilă, care Își stăpânise cu curaj durerea pe parcursul slujbei, Îi șopti că dorea să Împartă cu el una dintre trăsurile Împodobite, negru cu argintiu, care urmau să Îi ducă Înapoi la adunarea de pomenire. În intimitatea cu perne moi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la locul ei. Premierele erau Întotdeauna problematice - se puteau Întâmpla atâtea -, dar aceasta mergea foarte bine. Cât de chipeș arăta Alec În veșmântul sobru, preoțesc! — Florile parcă sunt adevărate, spuse dra Hanbury. — Dar sunt adevărate! râse Florence. Cresc În ghivece micuțe și trebuie udate zilnic. Doamne ferește, cât perfecționism! — Cum ți se pare piesa? — Până acum, mi se pare minunată. Spectatorii de la galerie și din fundul sălii erau ceva mai puțin entuziasmați de primul act decât cei din staluri și din lojele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care se rărătăcise prin lucarna deschisă? Oare, speriat de mine, acesta a lăsat în urma lui un găinaț proaspăt? Oare sfoara înnodată a fost descâlcită pe dată? Am recurs la briceag? M-a reținut sfiala? Oare am cărat cufărul mai degrabă micuț pe scări în jos și l-am lăsat, cuminte, în grija mamei? Mai există și alte posibilități, ele sunt interșanjabile: pe baza unor hotărâri legale privind protecția spațiului aerian, pe la jumătatea lui ‘42, podul a trebuit evacuat. Atunci a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
autograf pe un exemplar din ediția poloneză a cărții numite, la care autorul, în prezența traducătorilor uimiți și a lectorului său, nu a ezitat să-și pună numele sub titlu; căci nu eu am fost acela care a rupt atunci micuța stropitoare a pruncului Iisus de pe altarul Fecioarei din Biserica Inima lui Christos. A fost cineva mânat de o cu totul altă voință. Cineva care a nu s-a ferit niciodată din calea răului. Cineva care nu a vrut să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lor făcea parte și o doamnă delicată, care știa să se înnoade cu grație, trimițând în același timp bezele, și care a primit multe aplauze. Trupa, care se afla în turneu ca teatru de front, era condusă de un bătrân micuț de statură, care apărea în chip de clovn. Din pahare goale sau pline care stăteau înșiruite, degetele lui care mângâiau marginea paharelor produceau, ca prin farmec, muzică: dulce-tânguitoare. Zîmbea fardat. O imagine care mi-a rămas. Curând după semnalul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sau, ca inși cu capacitatea de muncă diminuată, ședeau în birouri administrative și ștampilau hârtii, a existat întrebarea: ăsta să fie? S-ar putea oare ca funcționarul ăsta invalid, care pune întrebări cu glas tărăgănat și, pe deasupra, mai e și micuț de statură și care, fără să-și ridice ochii, adaugă o observație pe aprobarea ta de mutare în Berlin-Charlottenburg, să fie acel Hänschen, cu accentul lui berlinez? Nu știu cum am ajuns de partea cealaltă a Munților Metaliferi. Pe unele porțiuni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
evidență, să ne instalăm în barăci împrejmuite cu garduri. Acolo, împărțiți în coloane de muncă, intram în contact cu cei ce ne păzeau. Ori de câte ori se făceau auzite indicațiile lor, mă prezentam drept tălmaci, care pe deasupra mai avea de oferit o micuță comoară de articole de schimb. În felul acesta, precara mea engleză din școală putea fi pusă în mod repetat la încercare, în așa fel încât, cu totul în spiritul mamei mele de la care furasem câte ceva din practica afacerilor, fiul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-mi fie încărcată memoria, până la tâmpire? Și care era perioada - a mea? - pe care tocilarul ăsta voia să o decupeze, să o sară, să o facă neîntâmplată și să o treacă sub tăcere, cu tot penibilul ei? Ca și când dascălul cel micuț de statură mi-ar fi dat semnalul cu depeșa lui de rău augur, m-am ridicat, am întins mâna după ranița pe care-o aveam în permanență la îndemână, am părăsit fără un cuvânt - și fără să mă las oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
construi, care, în anii de mai târziu, căuta tot mereu prilejul să refacă și să extindă, mai întâi atelierul în ruine din Berlin Schmargendorf, apoi atelierul cel mare de pe Friedenauer Niedstraße, în plus un atelier în Merschdorf Wewelsfleth; ici atelierul micuț de pe insula daneză Møn din Marea Baltică, colo vechea clădire portugheză și, în final, grajdul din Behlendorf, cu scopul ca eu și numai eu să am asigurat destul spațiu pentru noi și noile nașteri frontale. O bună parte din material - ciment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Chiar și nevasta unui dogar, frumoasa Gertrude, care pozase în locul inaccesibilei Uta von Naumburg, a gustat din mâncare; vizitiul cu privirea întunecată a cărui imaginase devenise întruchiparea contelui Syzzo nu se mai putea sătura de atâta burtă de vacă; iar micuța fată a aurarului, ale cărei gropițe din obraji i-au fost transferate fiicei regelui polon, Reglindis, a mai cerut și ea un polonic. Încă de pe vremea RDG, când în sfârșit mi-au fost aprobate de către autoritățile acestui stat atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să pice destul bacșiș pentru ca în vara lui ‘52 să-mi finanțez cea de-a doua mare călătorie. În timpul iernii am făcut economii; voiam să plec din Düsseldorf, un oraș care se dădea drept un „mic Paris“ și al cărui micuț popor de artiști se costuma, luându-și un aer boem, pe la chefurile pictorilor. La vremea aceea am avut alături - una după alta și apoi, timp de câteva săptămâni, simultan - două dansatoare ce se lăsau lesne conduse, ca moștenire a unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care se află o fotografie înrămată a surorii mele: râzând, așa e fotografiată, își arată gropițele și poartă o rochie înflorată. Acum îl aud pe tata: „Cu perioada de încercare, ei îi zic Postulat, a terminat deja. E novice acum micuța noastră Marjell. O cheamă sora Raffaela...“ Există o fotografie cu ea și în chip de călugăriță. Încadrat în alb și negru, chipul ei pare unul de copil. Privește cu mândrie, dar și cu îngrijorare, oare i-o fi stând bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bine. În plus, soba al cărei burlan ieșea prin peretele exterior scotea fum. Am insistat să ne mutăm. Dar Anna a vrut să rămânem. Iar atunci când, la începutul lui 1956 sau chiar înainte să se termine 1955, încărcaserăm deja în micuța camionetă închiriată lăzile care ne țineau loc de mobilă, roata de olărit și salteaua de două persoane, ea nu se mai putea despărți de priveliștea din dreptul ferestrei, cu hățișurile din grădină, cu vila ruinată din vecinătate și cu asfințiturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
două note, pe care Îndrăznesc să le pretind cu toată tăria viitoarelor tomuri: suava și feminina noastră stradă Florida, În suprema sa defilare prin fața privirilor lacome ale vitrinelor, și melancolica mahala La Boca, ce dormitează lângă docks, când ultima cafenea micuță și-a plecat pleoapele de fier În beznă, iar un acordeon, neînfrânt În tenebre, salută constelațiile care au pălit deja. Să subliniem și caracteristica totodată cea mai bătătoare la ochi și mai profundă a autorului celor Șase enigme pentru don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să spun unde-i diamantul. M-am deșteptat Îngrozit. Prima mișcare a fost să duc mâna la buzunarul interior: acolo era etuiul, iar În el, autenticul non pareil. Ușurat, am deschis fereastra. Lumină. Răcoare. Larma nebună a păsărelelor. O dimineață micuță și nebuloasă de Început de ianuarie. O dimineață somnoroasă, ghemuită sub cearșafurile ceții alburii. De la poezia dimineții am trecut pe negândite la proza vieții, care mi-a bătut la ușă. Am deschis. Era subcomisarul Grondona. M-a Întrebat ce căutam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
astmatică, pentru ca orice fizionomist să-și dea seama cât ai clipi că Anglada era nervos. Am priceput neîntârziat: traficul aglomerat e dușmanul liniștii spirituale. Mai Înțelept, domnia voastră ați făcut o opțiune perfectă: recluziunea, viața metodică, lipsa excitantelor. În inima orașului, micuța oază a domniei voastre pare a fi din altă lume. Prietenul nostru e mai slab: chiar și o singură himeră Îl bagă În sperieți. La drept vorbind, am crezut că are o constituție mai robustă. La Început, a Înfruntat pierderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
redat echilibrul. Și acum, don Isidro, ajungem la după-amiaza crimei. Ne-a profețit-o un incident neplăcut: Muñagorri, statornic credincios lui Solomon, i-a ciomăgit șezutul lui Pampa, care, sedus de amăgitoarele chemări ale exotismului, refuza să poarte cuțitul și micuța biciușcă. Miss Bilham, guvernanta, n-a știut să-și țină rangul și a lungit peste măsură neplăcutul episod, certându-l cu Înverșunare pe Muñagorri. Nu șovăi să afirm că pedagoga a reacționat așa distonant doar pentru că avea În vedere un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]