10,460 matches
-
casa ei înainte ca mânia Cerului să cadă peste ea și toți ai săi? Ascultând-o, copil fiind, așteptam de fiecare dată cu nerăbdare să ajungă la mujabbanât, turtele acelea calde cu brânză albă pudrate cu scorțișoară și muiate în miere, la prăjiturile din pastă de migdale sau de curmale, la plăcintele umplute cu semințe de pin și cu nuci și parfumate cu apă de trandafiri. La ospăț, musafirii n-au băut decât sirop de migdale, se jura maică-mea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fiecare zi, gratis, atât la bogați cât și la săraci, zeci de flacoane cu medicamente pe bază de opiu făcute de el însuși. Asta însă doar pentru a verifica efectul cărnii de viperă sau al doctoriilor din prafuri amestecate cu miere, căci era cu mult mai interesat de știință și de experiment decât de practica medicală. Cum ar fi putut el de altfel, cu mâinile acelea pe care alcoolul le făcea să tremure constant, să opereze un ochi cu cataractă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ar fi însemnat să devină batjocura pribegilor din Granada, care sunt vreo șase mii numai la Fès și care îl cunosc cu toții și îi poartă respect. În afară de mine, care eram copleșit cu atenții și visam deja la dulciuri scăldate în miere, toți ai mei își țineau răsuflarea. — Era ca și cum am fi asistat la o ceremonie pe care un djinn rău ar fi preschimbat-o din nuntă în înmormântare, mi-a spus Mohamed. L-am privit întotdeauna pe unchiul tău ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
era așa de grea ca acum. Coborî din nou glasul: Capito era avar și, când avea oaspeți, le dădea ce era mai rău. — Flavius Valens? - bucătarul-șef înălță capul, uitând o clipă de fazanul prăjit pe care îl ungea cu miere. Ce caută Valens aici? — Poate că vrea o audiență la guvernator, zâmbi Lucilius. Dar cine nu știe că la ora asta guvernatorul doarme? Bucătarii, ajutoarele lor și sclavii se îngrămădiră la fereastră. Nu puteau să audă ce le spuneau Valens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Capito... Nu știți că voia să-l trădeze pe împăratul Galba? — Nu voia să-l trădeze... Era avar, era infam, e adevărat... Dar nu avea nici o intenție să se răzvrătească împotriva lui Galba - bucătarul-șef ungea din nou fazanul cu miere. Valens este un intrigant. A încercat să-l ațâțe împotriva lui Galba, dar Capito nu a căzut în cursă. — Atunci de ce l-au ucis? întrebă Listarius. — Nu înțelegi? L-au ucis ca să nu-i dezvăluie lui Galba că Valens și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
preparase mai înainte. Adăugă prazul, indiferent la privirile curioase cu care bucătarul-șef îi urmărea mișcările. Trase cu urechea la discuția celorlalți. — Eu sunt mulțumit că Galba e împăratul nostru. Va reinstaura ordinea la Roma - paharnicul amestecă cu grijă vinul, mierea și mirodeniile. Galba va fi salvarea noastră... Poate că e gutos, dar guta nu afectează creierul, iar creierul lui Galba este al unui adevărat împărat. Am fost cu el în Germania Superior și am învățat să-l respect și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a lungul scării ce urca din templu până la o terasă. Pe câmpia învăluită încă de negura nopții se zăreau apele Danubius-ului. Soarele nu răsărise, dar cerul avea deja nuanțe purpurii. Antonius se întinse. Un oficiant îi dădu o lingură de miere; în clipa aceea soarele se ivi la orizont. Se auzi muzica suavă a anciilor. Antonius îl văzu deodată pe micul satir ce ieșea cântând din ochiul albastru pictat pe peretele templului în care coborâse în infern și apoi înviase. Melodia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aceea soarele se ivi la orizont. Se auzi muzica suavă a anciilor. Antonius îl văzu deodată pe micul satir ce ieșea cântând din ochiul albastru pictat pe peretele templului în care coborâse în infern și apoi înviase. Melodia aceea, dulceața mierii și vederea luminii reprezentau întoarcerea la viață, renașterea sa ca om purificat, incoruptibil, păstrător al valorilor etice ale Imperiului. Orice trădare din partea lui avea să fie pedepsită. Adepții cultului mithraic ieșeau din hipogeu. Valerius Mucrus își scoase masca și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bucata de pânză peste față. — Dă-mi să mănânc ceva. Ce-ai luat cu tine? — Nimic. — Nimic? — Când mergi la Velunda trebuie să ai stomacul gol. — Dar în traistă ce ai? — Ofrande - Listarius îi arătă lui Vitellius două prăjituri cu miere și susan. I le voi oferi Velundei. Sunt pentru Zeiță. Dă-mi-le mie. Ești nebun, ăsta-i un sacrilegiu! Băiatul se dădu înapoi; Vitellius nu reuși să ia prăjiturile. — O să-i pun pe cei din escortă să te jupoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
acesta nu-l atacă. Se îndepărtase deja și dispăru repede printre copaci. Gâfâind, fără să se uite la femeia însângerată ce zăcea la rădăcina frasinului, Vitellius se aplecă și, continuând să strângă într-o mână pumnalul, luă o prăjitură cu miere și susan, pe care o văzu pe malul pârâului, în zăpadă. Vârî prăjitura în gură, trecu apa dintr-un salt și o porni șchiopătând prin pădure, spre escorta sa. Se opri, căci i se păru că inima avea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mă cauți? Listarius privi pumnalul din mâna lui Vitellius, apoi își ridică privirea: — Ai înfăptuit un sacrilegiu! — Ce vrei să spui? Vitellius păli. Oare Listarius îl văzuse? — Șterge-ți firimiturile alea de la gură, strigă băiatul. Ai mâncat prăjiturile mele cu miere și susan... Ai mâncat ofranda pentru Zeiță. Ți-am spus că ăsta-i un sacrilegiu! Vitellius ascunse pumnalul și își șterse gura cu dosul mâinii. Îi făcu semn băiatului să pornească înaintea lui pe cărare și începu să meargă aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ăsta-i un sacrilegiu! Vitellius ascunse pumnalul și își șterse gura cu dosul mâinii. Îi făcu semn băiatului să pornească înaintea lui pe cărare și începu să meargă aplecat, înfruntând furtuna. Se întreba ce se întâmplase cu cealaltă prăjitură cu miere și susan - fuseseră două, iar el mâncase doar una. 16 Valerius mergea la trap pe cărarea care când intra în pădure, când ieșea din ea. Cerul era limpede. Puține mile îl despărțeau de satul lui Julius Civilis, locul la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ochii săi orbi și-i oferea lui Vitellius o farfurioară. Era atât de aproape, încât, dacă ar fi întins mâna, Vitellius ar fi putut s-o ia; pe ea era o prăjitură. Tresări, recunoscând una din cele două prăjituri cu miere și susan pe care, nu demult, Listarius le oferise Velundei, înainte ca aceasta să fie ucisă. Vitellius mâncase una dintre prăjituri. Cealaltă se afla acolo, în fața lui. Întinse o mână cu degetele tremurânde, încercând s-o apuce. Aluatul se fărâmiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ucigaș plătit - Antonius ar fi ghicit repede cine l-a trimis. Poate că era mai bine să-l țină deocamdată departe și abia mai târziu să-l omoare. Căută rapid o cale de ieșire, în timp ce ducea la gură prăjitura cu miere și susan. O mestecă - era foarte amară. Încercă să înghită - gâtul îl durea acolo unde se afundaseră degetele ucigașe ale lui Valerius. — Antonius Primus, înțelegi că nu-l putem ierta pe fratele tău... Nu-l putem lăsa liber. Chiar dacă admitem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe zi ce trece zeii mi se par tot mai îndepărtați. Puse cuțitul pe masă. — Și apoi, în Germania eram doar noi... Acum trebuie să-mi bat capul ca să înțeleg sarcinile fiecăruia... Este un cofetar, dar face numai prăjituri cu miere, pentru că prăjiturile fără miere le face altul... Mai sunt omul care spală doar verdețuri, cel care mărunțește numai piper, cel care jumulește fazani, dar nu și găini, adăugă, privind nemulțumit în jur. — Știți că fiecare banchet costă cel puțin patru sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zeii mi se par tot mai îndepărtați. Puse cuțitul pe masă. — Și apoi, în Germania eram doar noi... Acum trebuie să-mi bat capul ca să înțeleg sarcinile fiecăruia... Este un cofetar, dar face numai prăjituri cu miere, pentru că prăjiturile fără miere le face altul... Mai sunt omul care spală doar verdețuri, cel care mărunțește numai piper, cel care jumulește fazani, dar nu și găini, adăugă, privind nemulțumit în jur. — Știți că fiecare banchet costă cel puțin patru sute de mii de sesterți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de azi nu-mi place. Furios, începu să mărunțească piperul negru și ghimbirul. — Cui îi place Roma? La un capăt al mesei, paharnicul așezase mai multe soiuri de vin pe care urma să le amestece și în care acum punea miere. — Roma e plină de soldați care, pentru că sunt vitellieni, își permit orice, de la violuri până la jafuri. Când ies în oraș, văd nenumărate scene violente. Mișună o grămadă de soldați beți care nu fac nimic... Doar fură, se ceartă, insultă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
editor-ului jocurilor de către gladiatorii legitimi, special pregătiți pentru aspectul ritual și sacrificial al munera. Moriturus: cel care este gata de sacrificiu; termenul îl desemnează pe gladiator. Mulsum: vin (alb sau roșu) aromatizat. Cel mai obișnuit mulsum este preparat cu miere, cuișoare și piper. Unele variante conțin trandafiri sau alți îndulcitori și substanțe aromatice. Munera: jocuri de gladiatori destinate unui ritual colectiv; din etruscul munus, „ofrandă adusă zeilor“. Murus: linie de apărare formată din soldați aliniați unul lângă celălalt. Mutatio Ordinis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
articole: un televizor, un frigider, un dulap de metal Godrej și poate chiar un scuter. Fata asta trebuie să fie studentă și să demonstreze aptitudini într-o mulțime de domenii diferite. Când cântă, vocea trebuie să-i fie dulce ca mierea și să aducă bucurie și lacrimi în ochi. Când dansează, oamenii trebuie să exclame: Uau! cu o încântare plină de uimire. Dar ar trebui să i se pună în vedere că nu va mai dansa și nu va mai cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
el. Astfel, cei trei și anturajul lor de protestatari merseră la biroul inspectorului sanitar șef. Pe drum, mulțimea își adună puterile, chiar dacă stătea deja în picioare de ceva vreme, și începu să-și strige zgomotos sloganele. „Dacă te ungi cu miere pe la gură o să prinzi destule muște“, țipau ei. „Mătură în fața ușii tale. Răspunsurile tale sunt pe lângă întrebare. Mai multe murături la un loc fac o droaie. Orice boabă de fasole își are pata ei. Aduni scaieți și vrei să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
plânseseră de multă vreme. Își pierduseră îndemânarea, erau ieșiți din formă. Arătam de parcă ochii mei plânseseră cu lacrimi de sânge, sângele vieții, tot ce aveam. A venit vremea să-ți spun. Dah, aș putea să mă folosesc de puțină... oh, miere. Fiu, da - așa e. Aici, de-a lungul gâtului, cu mâna ta...da. E bine, e mai bine, am impresia că-mi face bine. Nu te opri. Nu pleca. Cu siguranță că a venit vremea să-ți spun, să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
murdare, Pe-un târg sărăcit- -Și-aici stă iubita... Plouă... Pe-un târg jidovit. * Belșug Culori și fum de toamnă, plâns de poet, Apa e rece, frunzele plouă- Vorbește încet, pășește încet, Că totul cade cu o jale nouă. Vinul, și mierea, și grâul tot Le-au strâns, pe grabă, cine-a putut... Tuse, și plânset visele scot, Du-te, oriunde, frunză de lut... Și-o păsărică în grădina brumată, În liniștea rece, a iarnă-a făcut, Am strănutat pe o stradă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Piață a Revoluției, lângă Biblioteca Universitară. Fusesem la Bibliotecă mai toată după-amiaza cu Lia. Era în primele zile de după începerea anului universitar. Cred că pe la sfârșitul lui octombrie. Am ieșit să fumez o țigară și să mă las toropit de mierea înserării bucureștene. Descoperisem atunci minunea amurgurilor, cu totul alta decât în satul nostru. Acolo asfințitul venea dintr-odată, ca și cum Dunărea înghițea Soarele. Întunericul năvălea dinspre pădure, dinspre baltă, un vălătuc greoi pogorât brusc peste sat. Rareori am trăit în sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Mă uitam spre unele dintre acele înalte ferestre, întrebându-mă: „Care-o fi a lui Ceaușescu? Oare stă și el la fereastră și privește cum dincolo de biserica Kretzulescu, dincolo de Cișmigiu, Soarele asfințește? Oare vede și el cerul ăsta cu atâta miere revărsată?“. Mă plimbam pe Boteanu, așteptând-o pe Lia. La un moment dat, chiar la picioarele mele, s-a aprins lumina la o ferestruică deschisă. Instinctiv m-am uitat într-acolo. O femeie dezbrăcată intrase în camera de baie. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
împotriva oricărui fel de cenzură. O funcție importantă a mirabilului a fost aceea compensatoare, într-o lume a realității dure, a sărăciei și a represiunii ecleziastice despre care vorbește Johan Huizinga (“Caracterul aprig al vieții”). Țara unde curge lapte și miere aduce imaginea atrăgătoare a unei lumi miraculoase a belșugului, din care sunt excluse foamea, munca, postul, abstinența, transformate într-un carnaval continuu. Acest paradis terestru e completat de fântâna tinereții care abolește moartea și spaimele provocate de aceasta. În occidentul
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]