4,079 matches
-
public, divizarea sectorului public în corporații naționalizate și agenții administrative, precum și autonomia agențiilor administrative regionale și locale în raport cu agențiile centrale sunt soluții care tind să reducă presiunea managerilor și specialiștilor asupra politicienilor (La Palombara, 1963: 22-30). CASETA 18.2 Cabinetele ministeriale Dacă miniștrii nu au încredere în funcționarii publici care se află sub ei, cea mai bună soluție este aceea de a numi oameni loiali care să fie ochii și urechile lor și să examineze în special dacă ordinele lor sunt
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
se află sub ei, cea mai bună soluție este aceea de a numi oameni loiali care să fie ochii și urechile lor și să examineze în special dacă ordinele lor sunt îndeplinite cu atenție. Este chiar ceea ce fac, teoretic, cabinetele ministeriale existente într-un număr de țări din Europa continentală. Într-adevăr, din faptul că serviciul public britanic a rezistat (cu succes) introducerii unor aranjamente similare pare să rezulte însemnătatea acestui mecanism; s-a susținut că funcționarii publici ar putea îndeplini
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
țări din Europa continentală. Într-adevăr, din faptul că serviciul public britanic a rezistat (cu succes) introducerii unor aranjamente similare pare să rezulte însemnătatea acestui mecanism; s-a susținut că funcționarii publici ar putea îndeplini la fel de bine însărcinările necesare. Cabinetele ministeriale există în multe țări. Ele sunt deosebit de numeroase în Franța, de unde își trag originea, în Belgia și în Spania; de asemenea, sunt din ce în ce mai multe în Comisia Uniunii Europene. Pentru miniștri, ele sunt ceea ce este Oficiul Casei Albe pentru președintele Statelor Unite
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în multe țări. Ele sunt deosebit de numeroase în Franța, de unde își trag originea, în Belgia și în Spania; de asemenea, sunt din ce în ce mai multe în Comisia Uniunii Europene. Pentru miniștri, ele sunt ceea ce este Oficiul Casei Albe pentru președintele Statelor Unite: cabinetele ministeriale se ocupă de orice problemă care este de interes pentru un ministru. Susținătorii acestei practici pot cădea de acord că s-a ajuns la un anumit grad de inflație din punct de vedere al numărului și că sistemul susține clientelismul
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
dubii privind mărimea acestor beneficii. Este dificil de evaluat dacă miniștrii sunt mai eficienți datorită existenței acestor cabinete, dar ele nu par să-i ajute cu adevărat în a exercita un control autentic asupra departamentelor. În primul rând, în cadrul cabinetelor ministeriale au ajuns să fie angajați din ce în ce mai mulți funcționari publici, în mare parte datorită faptului că era nevoie de persoane competente din punct de vedere tehnic pentru a-i sfătui pe miniștri. Acești tehnicieni pot fi prieteni ai miniștrilor, dar sunt
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
este mult mai numeros în Europa continentală. În al doilea rând, aceste cabinete sunt mari pentru că acoperă activitățile altor departamente guvernamentale, în principiu pentru a asigura că nu se întreprinde nimic care să prejudicieze departamentul vizat. Cu alte cuvinte, cabinetele ministeriale tind să lupte mai curând pentru bucățica lor, decât pentru miniștri ca atare. Se poate întâmpla ca sistemul să contribuie la detectarea din timp a potențialelor conflicte și la rezolvarea dificultăților înainte ca acestea să ia amploare; dar în acest
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
atare. Se poate întâmpla ca sistemul să contribuie la detectarea din timp a potențialelor conflicte și la rezolvarea dificultăților înainte ca acestea să ia amploare; dar în acest proces este probabil întreținută o anumită stare conflictuală între departamente. Cazul cabinetelor ministeriale este prin urmare departe de a fi clar. Totuși, alte două caracteristici tind să aibă consecințe contrare. În primul rând, specialiștii sunt instruiți în școli tehnice de prestigiu, ceea ce îi face să-și dezvolte o perspectivă comună și un simț
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
probabilitate ridicată ca militarii să intervină în diverse tipuri de societăți. Teoria controlului civil asupra forțelor armate, prezentată frecvent drept model, este adesea mai mult o speranță decât o realitate: este într-un anumit sens o aplicare a teoriei responsabilității ministeriale (despre care am discutat în capitolul 18) în cazul forțelor armate (Huntington, 1957: 80-97). În Europa secolului al XIX-lea, teoria părea realistă datorită combinării mai multor caracteristici societale care făceau ca, în acea parte a lumii, armata să nu
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și grupurile. Militarii nu sunt pregătiți să îndeplinească funcțiile liderilor de partid și anume, să elaboreze, să coordoneze și să supravegheze implementarea politicilor, cu excepția acelor chestiuni care țin direct sau indirect de forțele armate (Oyediran, 1979). Militarii care ocupă poziții ministeriale se găsesc curând în dificultate, atât din punct de vedere tehnic, deoarece nu au răspunsuri specializate, cât și dintr-o perspectivă politică mai largă, deoarece ei susțin filozofii destul de simple care, singure, nu pot oferi cadre de elaborare a politicilor
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Political System (1978) Washington DC: American Enterprise Institute, pp. 125-77. J. Smith și L.D. Musolf, ed., Legislatures in Development (1979) Durham, NC: Duke University Press. D.B. Truman, The Congressional Party (1959) New York, NY: Wiley. Executive și conducere W. Bakema, "The ministerial career", în J. Blondel și J.L. Thiébault, ed., The Profession of Cabinet Minister in Western Europe (1991) Basingstoke, Hants: Macmillan, pp. 70-98. J.D. Barber, The Presidential Character (1977) Englewood Cliffs, NJ: Prentice Hall. B.M. Bass, Stogdill's Handbook on Leadership
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
132, 133 Banda, 149 Baratz, M.S., 367, 375 Barber, J.D., 305, 395 Barkan, J.D., 271, 274 Barker, A., 270, 274 Bartolini, S., 153, 178, 181, 394 Bass, B.M., 304, 309 Beard, C., 228 Beer, S.H., 251, 256 Belgia, și cabinetele ministeriale, 322 și facționalismul, 97-98, 103, 177 și federalismul, 247 și parlamentul, 259 și prim-ministrul, 285 și schimbarea constituțională, 229-230 și sistemul de partide, 177, 180, 212 și sistemul electoral, 191-192, 195, 201 Benin, 169, 172, 338, 341 Benn, S.I.
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
388 Burkina Faso, 166, 185, 338 Burnham, 184 Burns, J.McG., 296, 297, 309 Burundi, 166, 171, 388 Butcher, T., 321, 327 Butler, D.E., 196, 199, 206, 207, 388 C Cabinet, guvernare de tip, 279, 282-284, 288 vezi și guvernări cabinete ministeriale, 322 Caiden, G.E., 361 Camera Comunelor, 267 Cameră Superioară, 246, 249, 262 Campbell, A., 153, 161 Campbell, C., 286, 294 Canada, și activitatea ministerială, 289 și facționalismul, 97-98 și federalismul, 243, 247, 251 și guvernarea de tip cabinet, 283 și
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
199, 206, 207, 388 C Cabinet, guvernare de tip, 279, 282-284, 288 vezi și guvernări cabinete ministeriale, 322 Caiden, G.E., 361 Camera Comunelor, 267 Cameră Superioară, 246, 249, 262 Campbell, A., 153, 161 Campbell, C., 286, 294 Canada, și activitatea ministerială, 289 și facționalismul, 97-98 și federalismul, 243, 247, 251 și guvernarea de tip cabinet, 283 și legislativul, 262, 265, 267 și prim-ministrul, 300 și referendumul, 384 și sistemul de partide, 145, 180, 212 și sistemul electoral, 194, 201 Carey
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
a trece prin întârzierile unui mecanism complicat, când guvernul stă în față cu atâtea așteptări în trebuințe, și când el are atât de puține mijloace spre a le putea îndestula, numai ușoară, numai demnă de râvnit nu poate fi sarcina ministerială." Reformele cele mai urgente? Să-l ascultăm iarăși pe Kogălniceanu: legea electorală; îmbunătățirea soartei țăranului; răspândirea industriei și comerțului și mai ales înflorirea agriculturii, marea noastră bogăție națională etc. Atâtea din ele ar putea fi privite ca și nevoi ale
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ar necesita prea mult spațiu. Destul a spune că semnificativ pentru aceste preocupări rămâne momentul 1917, când N. Iorga a publicat, între altele acea Histoire des relations russo-roumaines. Conflagrația mondială se apropia de sfârșit și era nevoie ca lumea (cabinetele ministeriale, presa, diplomația) să fie prevenită asupra intereselor noastre. Pentru cei din țară, N. Iorga evocă apoi Continuitatea spiritului românesc în Basarabia, salutând în expresie memorabilă hotărârea Sfatului Țării de la 27 martie 1918. Pe linia recuperărilor întâmplate atunci se ocupa și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
care o preparăm. Vom crea legea, dreptul și tribunalul: sub formă de propunere la corpul legislativ; prin decrete ale președintelui, sub formă de ordine generale, prin acte ale Senatului și prin decizii ale Consiliului de Stat, sub formă de ordine ministeriale; în cazul când aceasta se va găsi nimerit, sub forma loviturii destat. Acum, după ce am stabilit aproximativ acest mod de a lucra, să ne ocupăm de amănuntele măsurilor de care ne vom servi de a desăvârși prefacerea statului în sensul
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
pp. 247-258). Comunitățile s-au autoorganizat, au reușit, în majoritatea lor, obținerea unui consens asupra a ceea ce ar fi de făcut cu resursele promise. De aici încolo, a urmat așteptarea, bine întreținută de lumea de dincolo de sat - birocrație județeană și ministerială, goluri de legislație, unitate de implementare etc. Obstacolul central pare să fi fost absența unor reglementări care să permită acordarea de granturi la nivel comunitar din bani de împrumut la nivel național. Dezamăgirea comunităților a fost firească. În unele cazuri
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
națională (proiect nerealizat). Primul anuar statistic al culturii cuprinde deceniul 1960-1970; acesta a apărut în cinci volume, în 1977. În 1986, SER devine DEP (Departamentul de Studii și Prospective). Delegat de INSEE, Augustin Girard realizează studiile necesare pentru lucrările comitetului ministerial de evaluare, a cărui misiune este să aprecieze eficacitatea politicilor inițiate de Ministerul Culturii. El lucrează în colaborare cu comisariatul general pentru Plan, cu SER-ul altor ministere, cu UNESCO și Consiliul Europei. Urmează șase coordonate de cercetare: locurile de
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și Consiliul Europei. Urmează șase coordonate de cercetare: locurile de muncă (observator pentru profesiile culturale), economia culturii, educația artistică, publicurile și practicile, amenajarea teritoriului și finanțarea de stat pentru cultură, cadrul internațional. • Tipuri de anchetă Producția de anchete ale serviciilor ministeriale este foarte abundentă și se desfășoară pe trei axe: centralizarea anchetelor realizate de instituțiile culturale care au adunat date despre publicurile și practicile lor. Acesta a fost primul "mare șantier" al SER; efectuarea de anchete naționale, pe domenii specializate, pe
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
miză financiară; timpul controalelor, fie ele administrative, juridice, de gestiune, de evaluare, de sancțiune: cultura ca miză a regularizării. • Dezbaterile Interesul politicienilor guverne, administrații centrale, partide pentru cultură se manifestă prin programe, discursuri ale candidaților, dispute parlamentare, campanii electorale, orientări ministeriale. El se bazează pe semnificația sa simbolică sau pe efectele practice. În acest cadru, Ministerul Culturii stabilește legături cu cel al Educației, al Tineretului și Sportului, al Orașului, în jurul problemelor de formare artistică, de acces la cultură și loisir-uri
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
aceleași ierarhii sau aceleași coduri (Moulin, 1967, pp. 17-18). Fiecărui tip de bun îi corespund întotdeauna mai multe piețe segmentate: în industriile culturale, intermediarii sunt difuzori de masă integrați în grupuri mari; în pictura istorică, sunt experți, instituții și funcționari ministeriali; în producția contemporană, îi găsim pe jurnaliști, animatori, mediatori de tot felul, "comunicatori". La rândul lor, artiștii, chiar dacă sunt în luptă pentru a-și impune producțiile, care sunt tot atâtea "viziuni ale lumii", nu se implică direct în înfruntare: lupta
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cazul Angliei, cu rapoartele Elton (1989) și Gill și Hearnshaw (1996), deși lucrurile par acolo pe cale de evoluție. La fel s-a întâmplat în majoritatea țărilor europene, a căror comparare arată lipsa de regularitate sau inexistența statisticilor produse de autoritățile ministeriale (Smith, 2002). Un alt exemplu ar putea fi cel al Israelului, țară unde, în ciuda celor mai bine de treizeci de ani de cercetări legate de programe pentru a face față violenței din școală (Benbenisthy și Astor, 2005, p. XVII), nu
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
sau contabilizarea imposibilă Franța, cum am văzut, a descoperit violența școlară într-o seară a anului 1990. Am motive bune să-mi aduc aminte, iar aceste motive m-au ajutat mult timp să fiu înțelegător față de câteva insuficiențe ale informării ministeriale. Erau și ale mele. Într-adevăr, în seara aceea eram întrebat de Jean-Luc Hess, într-o emisiune la France Inter, despre prima mea carte La Violence dans la classe (Debarbieux, 1989). Cartea aceasta n-avea nimic de-a face cu
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
drumul cel bun", ba chiar că "suntem pe cale să reinstaurăm autoritatea" (interviu cu Xavier Darcos, ministru delegat al învățământului școlar, în Aujourd'hui en France* de joi, 9 octombrie 2003). Signa a devenit mai mult un instrument în serviciul comunicării ministeriale decât unul de supraveghere și gestionare a crizelor. Mai departe, sunt oare fiabile cifrele oficiale și ce măsoară ele cu adevărat? Ca să aflăm, vom compara cifrele oferite de Ministerul Educației Naționale pentru anul școlar 2002-2003 și cifrele unei anchete efectuate
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
fiindcă nu se întâmpla nimic, îi contactez din nou pe responsabilii grupului. Aceștia, foarte jenați, îmi mărturisesc că acțiunea a fost interzisă de cabinetul rectorului îndată ce a fost pronunțat numele meu (care totuși pe atunci era bine văzut la nivel ministerial), cu aceste cuvinte (citez): "Fără străini la noi!". Acest refuz de a considera în sine violența din mediul școlar este cu totul neadaptat situației, iar mai multe fapte pledează pentru o contabilitate separată: • faptul că elevii sunt, în școli, mai
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]