KorAP: Find »[drukola/base=mirare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...154 155 156 ...269 >

6,725 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942

-ți începi serviciul. Întrebi de domnul Deliceanu, să nu-i uiți numele, el e directorul gazetei, și-i spui că vii din partea mea. Leafa nu e prea strălucită, dar mai târziu vom căuta s-o dregem. Titu Herdelea înlemni de mirare și de bucurie. De-abia putu articula câteva cuvinte de mulțumire și admirație. Lui Gogu îi plăcea să fie admirat. Când apăru și Eugenia, pe care n-o pusese în curent tocmai ca să-i ofere o surpriză, le istorisi cu

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
umplu de extaz: ― A, a fost superb!... Ce mare artist!... A jucat încîntător!... Am văzut piesa și la Paris... Da, tot cu el... Grigore profită de îmbulzeală și se repezi la loja lui Predeleanu. După primele cuvinte, Tecla observă cu mirare: ― Dar te-ai schimbat de tot?... Parcă ești alt om! ― Se cunoaște? făcu Grigore. Mi-e cam rușine și totuși... Sunt îndrăgostit rău! Olga îi aruncă o privire cu un surâs ștrengăresc. Tecla, însă, uitîndu-se o clipă la loja Nadinei

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
trebuie să fii mai cuminte și s-o ferești, să nu care cumva să prindă de veste Vasile, că se întîmplă o nenorocire... Nu zic și nu-ți reproșez, că pasiunea așa vine, pârdalnica, și Mimi, sărmănuța, nu-i de mirare că i s-a urât și ei cu un bărbat ciufut și mojic, dar... Tânărul Herdelea ascultă cu resemnare lamentațiile gazdei sale și numai la sfârșit articulă un slab protest, menit mai mult să-i evidențieze cavalerismul decât să fie

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
mai îndrăzneț, îi spuse: ― De, coniță, noi am cheltuit și-am venit atâta cale, c-am socotit că dumneavoastră, inimă bună, o să vă fie milă de noi și-o să ne vindeți mai lesne, că... Nadina întoarse ochii spre el cu mirare. Recunoscu pe vizitiul de odinioară. Îl privi lung, să-l domine. Petre îi înfruntă privirea, simplu, ca și când ar fi zis că el nu se sperie de o muiere, fie și boierească. Apoi Nadina răspunse puțin disprețuitor: ― Crezi că pentru ochii

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
însuși, nu de Miron Iuga. Își blestema neputința de a-i fi lămurit ceea ce în sufletul său era atât de limpede. Transformate în fraze, lucrurile care-i sângerau lui inima apăreau reci, mărunte și fără nici o importanță, încît nu încape mirare că Iuga le-a primit fără înțelegere. Ajunse în uliță cu surâsul supus uitat pe față. Călca cu băgare de seamă, sprijinindu-se în umbrelă ca într-un băț, ferind noroiul și băltoacele, ținând marginea. Din ograda babei Ioana îl

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
cu o mutră de ușurare, parcă i-ar fi fost teamă că n-are să sosească. Își dădură mâna ca totdeauna și intrară în cancelarie. ― Ce s-a întîmplat, domnule șef, de m-ai luat chiar din clasă? zise Dragoș cu mirarea celui ce nu bănuiește nimic, deși în sineși era sigur că trebuie să fie efectul supărării lui Miron Iuga de acum trei zile. Boiangiu făcu un gest vag, care voia să arate că el n-are nici o vină. Pe urmă

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
Trifoane! strigă Leonte Orbișor din uliță, oprindu-se o clipă, cu sapa de-a umăr. Te-ai apucat de treburi? ― Ce să facem? Pe lângă casă, răspunse Trifon Guju de pe prispă, ciocănind de zor. ― Bați coasa, Trifane, ori?... Întrebă Leonte, fără mirare. ― O bat să fie bătută! zise Trifon fără să ridice capul. ― Mi se pare că vrei să cosești înainte de-a semăna? ― Apoi dacă trebuie?... De! Carul cotea pe poarta veșnic dată în lături. Marin Stan, cu o închipuire de

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
de informații, simțea el de ajuns că țăranii fierb și tot își iau vânt să facă ceva, fără să știe nici ei ce anume. Dacă acuma vor prinde de veste ce fac alții în alte părți, n-ar fi de mirare să se ridice și cei de aici și să se apuce de fărădelegi. Cum sunt oamenii de îndîrjiți, te poți aștepta la orice... Pe când nevastă-sa tocmai îl liniștea că Dumnezeu e bun și o să-i ferească, un argat veni

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
se frângeau ca niște brațe arse înălțate spre Dumnezeu. Țăranii se sculară împreună cu soarele, ca și altă dată. Se învîrteau prin ogrăzi, se uitau la cerul senin și mai ales la vârtejurile de fum, ridicau nările să simtă mirosul, fără mirare și fără bucurie, ca în fața unor întîmplări firești. Unii ieșeau în mijlocul uliței să vadă mai bine ori să schimbe o vorbă cu cine s-ar nimeri. ― Foc, nu glumă! strigă Vasile Zidaru din ogradă către Leonte Orbișor care, stând mai

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
pui de găină, zău așa! Cum am strîns-o nițel să nu urle, cum n-a mai suflat... ― Aoleu! făcu Petre iarăși, mai abătut... Rău ai făcut, Toderiță, că de-acuma... Țăranul se uită la Petre, apoi la ceilalți cu o mirare ce se schimba treptat în indignare și în mânie. Pe fața-i lătăreață, țepile nerase de cine știe când se burzuluiau, ochii mici, înfundați în cap, însîngerați, scânteiau ca doi cărbuni aprinși peste care suflă un vânt năprasnic. Începu să

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
fie de deochi! Ignat Cercel bâlbâi îngrijorat: ― Ia vezi, Trifoane, să nu te pomenești cu boierul că te... Când reapăru Miron Iuga cu pușca în mână și cu ochii umflați și roșii ca cepele, fu întîmpinat cu un murmur de mirare și de nemulțumire. Bătrânul se opri la trei pași de Trifon Guju, unde fusese adineaori, și porunci fără să mai țipe, dar mai apăsat și cu o voce grea de energie: ― Imediat să ieși de aici, hoțule, ori de unde nu

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
împrejurul Costeștilor e armată câtă frunză și iarbă, gata să pornească încoace, să aducă înapoi pe boieri, dacă cumva n-o fi și pornit... Amara începu să clocotească. Întâi știrea, făcând ocolul satului, stârni curiozitatea. Țăranii și-o împărtășeau cu mirare și nedumerire, clătinând din cap și întrebîndu-se din ochi. Pe urmă, pe măsură ce se convingeau că trebuie să fie adevărată, mirarea se transformă în uimire: ― Dar ei nu știu porunca lui vodă?... Ori nici ei nu vor să asculte poruncile și

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
o fi și pornit... Amara începu să clocotească. Întâi știrea, făcând ocolul satului, stârni curiozitatea. Țăranii și-o împărtășeau cu mirare și nedumerire, clătinând din cap și întrebîndu-se din ochi. Pe urmă, pe măsură ce se convingeau că trebuie să fie adevărată, mirarea se transformă în uimire: ― Dar ei nu știu porunca lui vodă?... Ori nici ei nu vor să asculte poruncile și s-au dat de partea ciocoilor? Și încetul cu încetul satul fu cuprins de indignare și de mânie, în bătătura

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
faceți atâtea nelegiuiri, atâta stricăciune și răutate? ― De, domnule, s-au iuțit oamenii și au păcătuit fără dreptate! răspunse Pravilă amărât. Dar nici așa cum s-au întors lucrurile, parcă nu-i cu dreptate! Că prostimea-i prostime și nu-i mirare să greșească, boierii însă sunt înțelepți și... Titu nu răspunse. Întoarse ochii spre groparii care se luptau greu cu pământul morților. Primarul amuți deodată, ca și când și-ar fi luat seama și i-ar fi fost frică să nu fi vorbit

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848

Se urcă pe un loc mai înalt, privi în jur pentru a descoperi altceva în afară de roci și creste stâncoase. Ca răspuns la această dorință, ochii captară imaginea unei mase oarecum diferite, îndeajuns de insolită pentru ca ochii să se mărească de mirare îndărătul căștii transparente și murdare, îndeajuns de incredibilă pentru a-i smulge lui Kane un strigăt puternic. ― Isuse! ― Ce e? Ce se-ntâmplă?... Lambert se repezi spre el, urmată de Dallas. Uluirea lor în fața acestei viziuni neașteptate nu fu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
care-l ținea Dallas. Merseră la o masă pe care o așezară. Ash îndreptă o lumină crudă asupra vietății. ― Priviți ventuzele, zise el indicând cu o sondă o serie de găuri mici și adânci împrejmuind "palma" creaturii. Nu e de mirare că nu am reușit s-o desprindem de fața lui Kane. Era imposibil având în vedere ventuzele acestea, falangele și coada încolăcită pe gât. ― Unde e gura? Dallas încerca să scape de vederea ochiului unic. Chiar și mort, aceasta păstra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
un fel de semnal dublu! ― E o aiureală! Recepționezi două citiri separate și dinsticte de mine? ― Nu. Numai una. Una singură și imposibilă! ― Trebuie să fie o interferență își zise el. După curenții de aer de aici nu-i de mirare. O să fac câțiva pași. O să se aranjeze. Se ridică neștiind nimic de masiva tentaculă cu gheare care ieșea încet de sub Cale. Enorma labă căutând într-o liniște incredibilă îi rată piciorul. Se vârî la locul ei, fără să fie observată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
ridică, clătinându-se nițel. Lambert vru s-o susțină, dar Ripley zâmbi și-i refuză ajutorul. ― Merge. Își scutură hainele.) Cam cât oxigen ne-a costat acest mic episod? Îmi trebuie o cifră exactă. Lambert continua s-o fixeze cu mirare, fără să răspundă. ― Nu merge ceva? reluă Ripley. De ce te uiți așa la mine? Consumul de oxigen nu mai face parte din domeniul public? ― Mai slăbește-mă! replică Lambert fără să fie cu adevărat mânioasă. (Părea stupefiată.) L-ai acuzat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866

epitete: „nesimțit”, „prost crescut”, „jigodie bolnavă” etc... Dau replică pe măsură la jignirile aduse. Se iscă un conflict spontan între mine și călători. Sub presiunea acestora, mă hotărăsc să cobor la prima stație și ușor îmi fac loc spre ușă. Mirarea mea a fost mare. Cobor împreună cu cele două dame. În stația de autobuz, o patrulă a poliției locale. Să nu-și vadă de drumul lor, una din dame îmi aruncă printre dinți epitetul „nesimțitule”. Să nu tac, răspund cu aceeași

Pensionariada by Corneliu Văleanu (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
lemne, spunându-mi clar: un braț de lemne. In clasa întâi, când am început a deprinde taina cititului, când mă asculta învățătorul, citeam cuvintele invers. În loc de „ma-ma” citeam ”amam”, în loc de „ta-ta” citeam „at-at”și așa mai departe spre mirarea învățătorului și a colegilor, apoi citeam corect. Și astăzi mai fac acest lucru. Cei de față au râs și ei. Între timp, gospodarul a făcut rost de vin. A turnat în pahare. S-au făcut urări de sănătate, cum e

Pensionariada by Corneliu Văleanu (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340

individul”. Cetățenia este o problemă de apartenență, iar ca cetățean, individul dispare în această apartenență colectivă, este un simplu membru, o parte a unei entități mai largi din care își trage sensul, drepturile și obligațiile. Lucrurile nu sînt chiar de mirare dacă ne amin tim că România s-a construit ca națiune mai degrabă pe ideea de independență a poporului decît pe aceea de libertate a individului, devenind astfel ceea ce se cheamă, generic, o națiune etnică. Nu întîmplător, în zorii acestei

Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
așadar, de la început, mare lucru - sau a însemnat acel lucru mare și nobil de a fi român. A fi bun cetățean revenea deci la a fi bun român. Apoi, a vrut să însemne a fi bun comunist... Nu este de mirare, atunci, că nici astăzi cetățenia nu poate - și nu prea are cum - să fie treaba conștientă și asumată a individului. Iar cînd vine vorba despre ce ar trebui să facă „un bun cetățean”, lucrurile sînt și mai confuze - mai ales

Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
termenului : „în măsura în care evenimentele naționale sînt decise, elitele conducătoare sînt cele care iau aceste decizii”, scria Wright Mills. (în această viziune, apartenența lui Gigi Becali la elite este un fapt, chiar dacă poate fi considerată un lucru rău.) Nu este astfel de mirare că o publicație din SUA considera „glisarea recentă a termenului «elită» de la politica propriu-zisă către cultură” ca scandaloasă. Revolta autorului american este însă de natură să producă mai degrabă mirare în spațiul public românesc, unde dimensiunea „culturală” a elitelor este

Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
poate fi considerată un lucru rău.) Nu este astfel de mirare că o publicație din SUA considera „glisarea recentă a termenului «elită» de la politica propriu-zisă către cultură” ca scandaloasă. Revolta autorului american este însă de natură să producă mai degrabă mirare în spațiul public românesc, unde dimensiunea „culturală” a elitelor este un loc comun. Care să fie explicația ? Se pare că reprezentarea socială a elitelor în spațiul românesc este rodul unor sinteze (și confuzii...) semantice sui-generis, cu rădăcini în istoria construcției

Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309

templului de către Solomon și care îl implica pe el ca să fie rege și, de fapt, el fusese uns de către cel puțin unul dintre cei care îl urmau, o ungere care, foarte probabil, era percepută în cheie mesianică. Nu e de mirare că, mâniat, marele preot îl întreabă direct pe Isus: „Ești tu Mesia, Fiul lui Dumnezeu?” și că guvernatorul roman îi așază pe cruce o inscripție pe care scrie: „Acesta este Isus, regele iudeilor”. Și-a anticipat Isus moartea? Înainte de a

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]