5,217 matches
-
ascunseseră (Otto, Dionysos, p. 79). El dispare aruncându-se în fundul Lernei, sau în mare, și reapare - ca la sărbătoarea Anthesteriilor - într-o barcă pe valuri. Aluziile la "trezirea" sa în leagănul de plante (ibid., pp. 82 sq.) indică aceeași temă mitică. Aceste epifanii și ocultări periodice îl situează pe Dionysos printre zeii vegetației 5, într-adevăr, el manifestă o anume solidaritate cu viața plantelor; iedera, pinul au devenit aproape atributele sale, și sărbătorile cele mai populare se înscriu în calendarul agricol
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prin bătaia inimii mele/ trecând prin veghere oriunde./ Ochi limpezi ascultă chipuri nechemate/ de care al tău se ascunde./ Fiecare frunte-i o colivie încuiată". Se produce, de asemenea, o medievalizare a lumii tocmai pentru a-i asigura o încărcătură mitică, sentimentul morții e cel care navighează pe această mare interioară în care erosul și thanatosul se suprapun într-o zbatere a trupului și a sufletului: "Iată chemarea:/ o mie de lănci bătute în scuturi/ te așteaptă la țărmul apei din
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
al aparițiilor, asocierea cu poezia sau cu inspirația o fac să fie o expresie a animei, o proiecție a sufletului aflat în criză. Dorința de a afla ("marile însetări") este dezvăluită de "șarpele lumii" la trecerea prin "zodia morților". Metafora mitică redevine instrument al poeticului din moment ce semnificațiile tradiționale trec în plan secund și, în prim-plan, se situează o nouă viziune asupra simbolurilor și asupra lumii. Eul liric e un coborâtor în adâncuri. Noaptea geniului e o sondare a abisului sufletesc
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nu e lăsată să se manifeste, nostalgie care se combină cu proiecția pe cerul minții a imaginii unui "paradis pierdut". Astfel în Omul profilat pe cer se reiterează imaginea omului primordial, prin legătura sa cu natura, cu materia, un uriaș mitic redat prin hiperbolizări și acumulările unor detalii semnificative ("El avea umerii puternici și vechi,/ inima grea ca o iarnă/ și niște ochi fantastici, niște priviri/ încărcate de miragii (...)// omul profilat pe cer/ cât așteptările lumii crescuse/ cât noaptea, cât iarna
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fazele timpurii ale chavismului, naționalismul, și nu socialismul sau marxismul, a fost sursa principală care a inspirat ideologia. Chávez a invocat în repetate rânduri simbolismul lui Bolívar și al altor eroi naționali din secolul al XIX-lea, realizând o legătură mitică între mișcarea sa populistă cu un caracter redemptiv și luptele istorice pentru independență națională și integrare regională (Zúquete, 2008: 107-109). Prin definiție deci, adversarii politici au fost concepuți ca fiind forțele antipatriotice, având legături în mod caracteristic cu interesele puterii
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
p. 167. 16 Asist. Univ. Dr. Marius Telea, „Dumnezeu și creația Să. Conceptul de „diastima” în gândirea teologica a Sfanțului Grigorie de Nyssa”, în Revistă Teologica, Anul X (82), 2000, Nr. 3-4, p. 173-174. este doar un fel de povestire mitică, ci una în care prin adevărată natură suntem conduși și credem. Perceperea întregii existente create este una dublă, înțelegerea ei fiind divizată în cele inteligibile și cele sensibile. Nu este nimic între naturile lucrurilor existente care să cadă în afara acestei
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
tradiția folclorică a albilor, mai precis a anglo-saxonilor. La un anumit nivel al conștiinței, aceasta era metoda lui Hurston de a determina o societate predominant albă să încerce o subiectivitate diferită, afro-americană, ce face apel la cele mai profunde arhetipuri mitice. Venind din partea lui Hurston, acest lucru nu ar trebui să ne mire. Pe lângă munca depusă în culegerea folclorului, ea a scris și Moses, Man of the Mountain (Moise, omul muntelui, n. trad.), o adaptare folclorică afro-americană pe tema evreilor din
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fi și de a se manifestă al Parizienei prin scenarii proprii, joc de roluri, scene). Reprezentarea socială contextualizează istoric, temporal și spațial profilul personajului. Reprezentarea romanesca a personajului este cea prin care personajul devine relevant că un construct literar. Reprezentarea mitică asigura trăsăturile "canonice" ale personajului, legate de ceea ce perpetuează un anume mit cultural. Reprezentarea teatrală decurge din imanenta personajului și dezvăluie identitatea să ascunsă. Investigația are ca punct de plecare delimitarea celor două moduri de reprezentare din Poetica lui Aristotel
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
a rolului său în intrigă romanesca și a funcțiilor specifice în textul artistic. În urmă delimitării acestor dimensiuni ale reprezentării la nivel de text, delimitam, la nivel de personaj, mai multe ipostaze ale Parizienei ca entitate complexă: geotip social, personaj mitic, personaj al "Comediei urbane" și personaj literar tipic, implicând legislație, spații, activități, alte personaje, coduri, scenarii. Ea nu este o figuranta, ci un protagonist al istoriei, al culturii, al literaturii; • imanenta de factură teatrală a Parizienei predispune la o lectură
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
imaginarului. Femeia simbolică alunga femeia din viața reală. Un alt paradox constă în faptul că femeia, exclusă de barbati din viața socio-politică, este tot de ei idolatrizata, asociată imaginației și magiei. Acesta este, constată Stéphane Michaud [2002, p.153], răspunsul mitic pe care societatea îl oferă la una din problemele sociale cele mai insistențe ale secolului. În secolul al XIX-lea femeia devine unul dintre locurile privilegiate ale corespondentei mitologice dintre lumea arhetipurilor și simbolurilor și lumea modernă. Dacă, aparent, femeia
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
franceze, dar și străine, pe care ideologia națională îl transformă în tip esențial. Imaginarul exploatează pe larg partea poetica legată de singularitatea Parizienei. Ideologia, la fel ca literatura, transformă realitatea lumii în imaginea lumii, în mit. Pariziana este un personaj mitic recuperat de istoria mentalităților. Dintre toate miturile capitalei, Pariziana este, presupune Louis Chevalier [1985, p.18], singurul care și-a menținut prestigiul, mitul cel mai vechi, cel mai imuabil și cel mai sacru. Pariziana reprezintă, pentru colectivitate, incarnarea dorințelor, viselor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
l'enfant païen, devrait être placée sous l'invocation de quatre divinités: la puissance, l'amour, la fortune, la nécessité. Elle passe en effet să vie à commander, à obéir, à désirer, à poursuivre" [p.5, subl.n.]. Imaginea franțuzoaicei mitice apare în române că o femeie modernă preocupată în exclusivitate de aventură, lux și risipă. Ceea ce este considerat în secolul al XIX-lea, de regulă, ca defect feminin: inteligență agera, voința nedisciplinata, orgoliul, capătă un farmec aparte în cazul Parizienei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
și pe tribunele și în cluburile Revoluției 24. Este elocvent cât de mult țin femeile la limbajul simbolic ce le reprezintă în lupta pentru drepturile civice: purtarea cocardelor tricolore, a bonetelor roșii, a armelor. Toate acestea profilează imaginea unei femei mitice preocupate de simbolic și de imaginar în construirea raporturilor politice între sexe. Fiecare revoluție modernă le lasă pe femei să coboare în stradă și să deschidă cluburi, dar are grijă să le trimită înapoi în cămin și să interzică aceste
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
un charme destructeur, la séduction corruptrice et froide, la complication tranquille de cette gamine névrosée, troublaient son entourage de passions et d'agitations violentes." [Maupassant, Notre cœur, p.152]. Putem constată că dualitatea personajelor feminine se manifestă prin diferite figuri mitice și literare pe parcursul întregului secol în toată diversitatea și complexitatea lor. 1.1.3. Pariziana că mitosferă Cultul și mitul Parizienei este produsul epocilor consecutive care au cultivat, au difuzat și au celebrat această imagine. Ele prind contururi bine definite
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
était, ce qu'elle pensait, ce qu'elle faisait" [Maupassant, Notre cœur, p.152]. Femeia pariziana face să nască misterul, apoi îl face mai dens și nu se grăbește să-l devoaleze. N.Ferrier-Caverivière [p.605, 608] subliniază că imaginea mitică a unui personaj este simplificată, amplificata, idealizata (sau divinizata) și repetabila 44. Pornind de la enunțarea acestui, de fapt, mecanism de mitizare, ne-am propus să urmărim aceste și alte mecanisme în cadrul genezei mitului Parizienei pentru a vedea dacă putem vorbi
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
acestui, de fapt, mecanism de mitizare, ne-am propus să urmărim aceste și alte mecanisme în cadrul genezei mitului Parizienei pentru a vedea dacă putem vorbi de un atare mit în sensul deplin al cuvântului. Pariziana este un cuvant cu încărcătură mitică, bazată pe efectul de fascinație pe care il exercita, pe enigmaticul și indefinibilul ce se conține în semnificația să și care o transformă dintr-un simplu individ într-o ființă atotputernica, capabilă să mute munții din loc: "leș Parisiennes de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cazul doamnei de Jeumont)55, cu citarea lor în revistele de modă că subiecte de cronică mondenă: "Să femme, la jolie Mme Dambreuse, que citaient leș journaux de modes" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.54] sau cu alegerea unui nume mitic: "Eh bien, voilà, mon cher, je suiș comme toutes leș femmes, j'ai mes... mes faiblesses, mes petitesses, j'aime ce qui brille, ce qui sonne. J'aurais adoré porter un nom noble. Est-ce que vous ne pourriez pas, à
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Est-ce que vous ne pourriez pas, à l'occasion de notre mariage, vous... vous anoblir un peu? (...) Séparez votre nom en deux: "Du Roy" [Maupassant, Bel-Ami, p.163-165]. "Mărirea și decăderea" Parizienei stau la baza mitizării și demitizării. Degajarea structurii mitice a unor române moderne se face prin demonstrarea supraviețuirii literare a marelor teme și personaje mitologice. Dacă mitul are proprietatea de a amplifica imaginea Parizienei, viața însă și respectiv reprezentarea realistă și naturalista care o transpune este mai prozaica și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
fatale 60. E.Roy-Reverzy menționează predilecția operelor realiste pentru punerea în abis și rescrierea parodica a miturilor: Fedra în La Curée, Geneză în La faute de l'abbé Mouret. Zugrăvirea acestei lumi de ființe fără contur accentuează raporturile acestui univers mitic cu infernul lui Dante. Nana este mitul distrugerii unei societăți de către o femeie publică. Pentru bărbații care o divinizează, ea este, rând pe rând, Venus, Meluzina sau diavolul din Evanghelie. Zola a văzut Imperiul al Doilea că un imens lupanar
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
fi reținut: mitul prezintă o acțiune ce ține de o putere superioară omului. Chiar și în cazul, ca la Zola, când aceste puteri (pământul, soarele, ereditatea), mai mult sau mai putin vagi, nu au nimic divin. Ființă umană, devenind figură mitică, se identifică cu aceste puteri, chiar dacă, pe de altă parte, romancierul ține să-i păstreze semnele umanității. Flaubert a înțeles bine natură acestui demers când notă că Nana se transformă în mit, fără a înceta să fie reală [Flaubert, Correspondance
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
au făcut, din ceea ce era odată un "mit de situație", un "mit de erou" [p.35 și urm.] 62. Eroul este "cel ce le rezolva, găsește o ieșire fericită sau nefericită", "cel care violează prohibițiile sociale pentru a rezolva situația mitică, conflictul, găsind o ieșire fericită sau nefericită [Callois, 2000, pp.18,19]. Ceea ce duce la rezolvarea situației este căutarea 63. Anticipând unele poziții care vor fi demonstrate ulterior, putem spune că Pariziana se caracterizează chiar prin căutări de ordin diferit
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
aventură, de a seduce) și căutarea creativă (teatralitatea și capacitatea de a inventa scenarii) etc. Gilbert Durând propune o definiție operațională a mitului și plasează noțiunea de mit în miezul oricărei perspective antropologice contemporane: "Mitul apare că o povestire (discurs mitic) ce pune în scenă personaje, decoruri, obiecte valorizate simbolic" [1998, p.38]. Această înțelegere a mitului că scenariu o vedem deja în interesantele interpretări ale mitului la comentatorii după Euhemeros (sec. al IV-lea î.e.n.), care vedeau în mit o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
la altul circulă nu personajul definit doar prin caracterul sau, ci personajul integrat unui scenariu constituit dintr-un număr de invariante determinate care fondează mitul. Personajele dezvăluie anumite scheme dramatice, care fixează tensiunile timpului. Astfel, Jean Rousset prezintă că scenariu mitic dispozitivul triunghiular minimal care stă la baza mitului lui Don-Juan, dar poate sta și la baza altor mituri 64. Prin analogie cu acest scenariu, putem interpreta și mitul Parizienei. Prima sarcină, înainte de a stabili pertinenta mitului Parizienei, constă în a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
fundamentală, fără de care am avea o altă poveste. Rezervarea poziției a treia mărturisește, în schema propusă, despre subordonarea celorlalte două componente. Personajul nu se naște mit, el devine mit de-a lungul trecerilor din text în text, construind o figură mitică independența de fiecare dintre ele și mereu în curs de elaborare. Conchidem că mitul modern al Parizienei se fondează pe miturile preexistențe, împrumutând din diverse scenarii mitice unele din elementele lor constitutive. Combinându-le într-un mod original, mitul femeii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
devine mit de-a lungul trecerilor din text în text, construind o figură mitică independența de fiecare dintre ele și mereu în curs de elaborare. Conchidem că mitul modern al Parizienei se fondează pe miturile preexistențe, împrumutând din diverse scenarii mitice unele din elementele lor constitutive. Combinându-le într-un mod original, mitul femeii pariziene fixează alegoria unicității 66. Această semnificație a singularității pe care o are Pariziana dezvolta o palingenezie (adăugare a semnificațiilor noi) și este o condiție a remitizării
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]