4,567 matches
-
îl numește pe arhimandritul Sinisie supraveghetor asupra mănăstirilor și schiturilor, cu sarcina să introducă în toate mănăstirile „viața de obște”. Ulterior el devine eclisiarhul Mitropoliei din Chișinău. În anul 1821 stareț al mănăstirii Hâncu este numit ieromonahul Arsenie. Ieromonahul Arsenie, moldovean de origine, născut într-o familie de preot, a absolvit seminarul din Cernăuți cunoscînd limbile rusă, germană, română și poloneză. Pe parcursul stăreției acesta ocupă funția de protopop al mănăstirilor din Basarabia. Din 1827 pînă 1830 stareț al mănăstirii Hâncu este
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
dat fiind prezența elementului românesc în zonă. Lui Petru îi trebuia la nord hotar pe Nistru, iar regele Poloniei nu îl putea ceda chiar când trebuia să facă dovada destoiniciei sale, ci vându sub forma unui împrumut, teritoriul încălcat de moldoveni. Între anii 1331 și 1463, Pocuția este cumpărată, răscumpărată, cedată ca moștenire de câteva ori între Lituania și Polonia sfârșind la 1463 când Polonia o răscumpără adunând banii printr-un impozit aplicat locuitorilor provinciei. În 1490, Ștefan cel Mare s-
Pocuția () [Corola-website/Science/303914_a_305243]
-
de la Codrii Cosminului din 1498, Ștefan își întăreste autoritatea. Polonezii vor tergiversa tratativele și ca urmare în octombrie 1502 trupele domnului Moldovei au pătruns în Pocuția prin locuri neștiute de poloni. Ștefan cel Mare a numit în fruntea administrației provinciei, moldoveni, a preluat veniturile provinciei, a reglementat ridicarea la oaste și în paralel invită partea adversă la tratative. Pocuția a constituit obiect de dispută între Moldova și Polonia pe tot parcursul istoriei medievale. În vremea lui Petru Rareș existau în Pocuția
Pocuția () [Corola-website/Science/303914_a_305243]
-
adversă la tratative. Pocuția a constituit obiect de dispută între Moldova și Polonia pe tot parcursul istoriei medievale. În vremea lui Petru Rareș existau în Pocuția 13 orașe și târguri și câteva sate locuite atât de ruteni cât și de moldoveni. În 1531, după bătălia de la Obertyn, Pocuția a fost recucerită de polonezii conduși de hatmanul Jan Tarnowski, care l-a învins pe domnitorul moldovean Petru Rareș. În secolele XV - XVI un mare număr de sate din Galiția se conduceau după
Pocuția () [Corola-website/Science/303914_a_305243]
-
la Chișinău, autoritățile au fost rezervate față de posibilitatea unirii cu România, după obținerea independenței, mergându-se până acolo încât limbă oficială să fie proclamată limba moldovenească, reluându-se tezele antiștiințifice sovietice conform căreia aceasta este vorbită de majoritatea de etnici moldoveni, un popor diferit de cel român, limba română fiind prin urmare limba vorbită de una dintre minoritățile naționale din zonă. Cu toate acestea, România a rămas interesată de rezolvarea problemelor Republicii Moldova, în mod special în cazul conflictului din regiunea separatistă
Relațiile externe ale României () [Corola-website/Science/304386_a_305715]
-
al XVII-lea. Prima mențiune este din 4 iulie 1620 (a se vedea referințele din lucrările istoricianului contemporan Vladimir Nicu) : aici s-au așezat tătarii, care, devenind majoritari, îi dau denumirea de Cimișlia. Ce este sigur, este că aici locuiau moldoveni și tătari împreună, primii țărani și oieri, ceilalți cu precădere crescători de cai. La temelia legendei despre numele așezării stă și o variantă locală a povestei de dragoste cu Romeo și Julieta, care există și la Criuleni cu perechea "Criu
Cimișlia () [Corola-website/Science/304420_a_305749]
-
1970 — 10 892, în 1979 — 13 340, în 1989 — 16 071, în 1992 - 19 800, iar în 2006 - 12800. În anul 2005 coeficientul de mortalitate la 1000 persoane a constituit — 12 p., iar natalității — 10. Majoritatea absolută a populației constituie - moldovenii (mai mult de 3/4), restul fiind ucraineni, ruși, gagauzi, bulgari, români și țigani. Anterior în oraș au locuit mulți evrei, în anul 1897 - 750 din 4350 (17%). Rețeaua de învățământ cuprinde 6 instituții preșcolare, 4 școli în care își
Cimișlia () [Corola-website/Science/304420_a_305749]
-
600 de locuitori, dintre care populația economic activă constituie circa 60% din numărul total. Cea mai mare parte a populației este ocupată în sfera neproductivă. Orașul Strășeni este o localitate multinațională. Peste 77% din numărul total al populației o constituie moldovenii, urmați de ruși - 13,4% și ucraineni - 6,2%. Restul 2,8% din populație sunt reprezentați de bulgari, găgăuzi și alte naționalități. Sistemul de învățământ de toate gradele din orașul Strășeni cuprinde circa 3300 de elevi, care își fac studiile
Strășeni () [Corola-website/Science/298032_a_299361]
-
descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă"", sultanul Mahomed al II-lea ("Cuceritorul") a invadat Principatul Moldova în anul 1476, împreună cu o armată numeroasă, dorind să-i pedepsească pe moldoveni pentru înfrângerea suferită de turci, cu un an înainte, în Bătălia de la Podul Înalt. Lui i s-a alăturat o oaste munteană condusă de domnitorul Basarab Laiotă. În scopul de a diminua forțele moldovenești angajate în luptă, turcii au apelat
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
Nistru pe tătari. Ștefan cel Mare s-a retras spre munți, alegând ca loc al bătăliei o mare poiană din pădurea de la Valea Albă (azi satul Războieni din județul Neamț). Aici s-a dat la 26 iulie 1476 bătălia dintre moldoveni și turci. Oastea condusă de sultanul Mahomed Cuceritorul avea 150.000 turci, pe când oastea lui Ștefan cel Mare avea numai 10.000 oșteni moldoveni. Moldovenii au răsturnat copaci uriași în jurul acelei poiene, au săpat un șanț adânc pe lângă acea întăritură
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
satul Războieni din județul Neamț). Aici s-a dat la 26 iulie 1476 bătălia dintre moldoveni și turci. Oastea condusă de sultanul Mahomed Cuceritorul avea 150.000 turci, pe când oastea lui Ștefan cel Mare avea numai 10.000 oșteni moldoveni. Moldovenii au răsturnat copaci uriași în jurul acelei poiene, au săpat un șanț adânc pe lângă acea întăritură și au aruncat pământ peste arborii doborâți, transformând poiana în care se adăpostise într-o adevărată cetate improvizată. Lupta a fost crâncenă, dar mica oaste
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
au aruncat pământ peste arborii doborâți, transformând poiana în care se adăpostise într-o adevărată cetate improvizată. Lupta a fost crâncenă, dar mica oaste moldoveană a fost biruită de numeroasa oaste turcească. Turcii au avut 30.000 de morți, iar moldovenii 200 morți și 800 de prizonieri. În această bătălie, însuși domnitorul moldovean a căzut de pe cal, dar nu a fost rănit. Cu toate că au câștigat lupta, turcii nu au putut supune Moldova, fiind hărțuiți permanent de moldoveni. Ei s-au retras
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
000 de morți, iar moldovenii 200 morți și 800 de prizonieri. În această bătălie, însuși domnitorul moldovean a căzut de pe cal, dar nu a fost rănit. Cu toate că au câștigat lupta, turcii nu au putut supune Moldova, fiind hărțuiți permanent de moldoveni. Ei s-au retras cu armata destrămată și cu armamentul distrus, nereușind să ocupe nici Cetatea Sucevei (apărată de hatmanul Șendrea) și nici Cetatea Neamțului (apărată de pârcălabul Luca Arbore bătrânul). În Bătălia de la Valea Albă, mulți oșteni moldoveni au
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
Populația Chișinăului, de la prima sa atestare cronologică (17 iulie 1436) în calitate de localitate așezată pe malurile Bîcului, a avut un caracter etnic românesc. Moldovenii, în ciuda tuturor vicisitudinilor (războaie, incendieri, încorporări forțate în teritoriul altor țări, deportări, foamete etc.), întotdeauna au fost majoritari prin număr față de orice alt grup de populație străină, așezată aici cu mult mai târziu. În a doua jumătate a sec. XVIII
Demografia Chișinăului () [Corola-website/Science/312561_a_313890]
-
2 greci, 1 sârb, 25 armeni și 16 „jidovi”. În rândul celor 40 rufeturi (membri ai unei corporații de breslași) se găsea doar un grec; în categoria străinilor se mai aflau 6 țigani și un sârb, numărul familiilor de români moldoveni atingând cifra de 111. O dată cu includerea forțată în componența Imperiului Rus în 1791-1806, iar "de jure" în 1812, a pământurilor Moldovei feudale situate la est de Prut, populația Chișinăului, oraș devenit centru al noii regiuni Basarabia din 1818 și reședința
Demografia Chișinăului () [Corola-website/Science/312561_a_313890]
-
Ultimele cifre, conform spuselor academicianului Ștefan Ciobanu, „nu pot fi nici măcar aproximative”, o dată ce lipseau oficiile stării civile și nu erau organizate recensăminte corespunzătoare, numărul nemților fiind exagerat, lipsind numărul armenilor, polonezilor, grecilor și fiind micșorat intenționat numărul românilor basarabeni (al moldovenilor). Conform unor date statistice rusești, între anii 1894-1897 numărul românilor basarabeni din Chișinău constituia 54,8 mii, ceea ce era egal cu aproape jumătate din populația orașului. În așa fel, numărul băștinașilor, în ciuda colonizărilor dirijate și artificiale întreprinse de autoritățile țariste
Demografia Chișinăului () [Corola-website/Science/312561_a_313890]
-
populației de naționalitate găgăuză s-a majorat în această perioadă cu 0,3%, iar a populației de origine românească cu 2,1%, plasându-se respectiv pe al patrulea și al șaselea loc în totalul populație. Conform Constituției Republicii Moldova, numele de "Moldoveni" nu se aplică tuturor cetățenilor statului, ci numai vorbitorilor limbii dacoromâne, numită în această țară "limba moldovenească" (sunt exceptați acei dintre vorbitori, care s-au declarat "Români", și sunt numărați separat). Astfel nomenclatura etnică din Republica Moldova, conformă Constituției republicane, îi
Demografia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/312701_a_314030]
-
statului, ci numai vorbitorilor limbii dacoromâne, numită în această țară "limba moldovenească" (sunt exceptați acei dintre vorbitori, care s-au declarat "Români", și sunt numărați separat). Astfel nomenclatura etnică din Republica Moldova, conformă Constituției republicane, îi deosebește, potrivit definiției sovietice, pe Moldovenii din fosta URSS de cei din România (Moldova românească) și de ceilalți vorbitori ai limbii dacoromâne ; persoanele care totuși se declară "români" în Republica Moldova (cum au putut s-o facă la recesământul din 5-12 octombrie 2004) sunt de fapt tot
Demografia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/312701_a_314030]
-
că au "limba română" ca limba maternă și că aceasta este limba în care vorbesc de obicei. Potrivit datelor culese la recensământul din 2004, în pofida cazurilor înregistrate de către observatorii străini privind descurajarea subiecților de a se declara „români” și nu „moldoveni”, numărul celor care au declarat limba română ca limbă vorbită de obicei în mediul urban a crescut relativ, intrând într-un raport de 2:3 față de cei care au declarat limba moldovenească ca limbă vorbită de obicei. Majoritatea rușilor, ucrainenilor
Demografia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/312701_a_314030]
-
pentru limbile pe care le vorbesc. Însă limba rusă fiind "de facto" limba de comunicare interetnică, fiecare al doilea ucrainean, fiecare al treilea bulgar și fiecare al patrulea găgăuz au declarat că vorbesc de obicei limba rusă. Doar 5% din Moldoveni au declarat că vorbesc de obicei limba rusă. Dacă circa 380.000 de cetățeni ai Republicii Moldova declară limba rusă ca limbă maternă, peste 500.000 persoane declară rusa ca limba pe care o folosesc de obicei, indiferent că se declară
Demografia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/312701_a_314030]
-
au declarat că vorbesc de obicei limba rusă. Dacă circa 380.000 de cetățeni ai Republicii Moldova declară limba rusă ca limbă maternă, peste 500.000 persoane declară rusa ca limba pe care o folosesc de obicei, indiferent că se declară moldoveni, ucrainieni, găgăuzi, români sau bulgari. Este important de reținut că în comparație cu recensământul din 1989, uzul zilnic al limbii ruse a scăzut semnificativ din cauza migrației multor rusofoni din republică, precum și din cauza lipsei totale sau parțiale a politicii de rusificare. În anul
Demografia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/312701_a_314030]
-
limbii ruse a scăzut semnificativ din cauza migrației multor rusofoni din republică, precum și din cauza lipsei totale sau parțiale a politicii de rusificare. În anul 2009 erau aproximativ 120.000 de cetățeni ai Republicii Moldova care dețineau și cetățenia română. În 2013 numărul moldovenilor cu pașapoarte românești, varia între 400.000, 450.000 și 500.000 Principalii indici demografici (natalitatea și mortalitatea) în anii 2012 - 2013, clasați conform unităților administrativ-teritoriale: Începînd cu anul 2000 este atestată o creștere continuă a speranței de viață, excepție
Demografia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/312701_a_314030]
-
autorul cărților "Nuvele cinematografice" () și „Amore e guerra (moartea necunoscută a unui soldat italian)”; publică în revistele «Nistru», «Codrii», «Tinerimea Moldovei», «Ecranul și scena», «Arta cinematografiei», «Scenarii de filme». [[Categorie:Nașteri în 1948]] [[Categorie:Actori moldoveni]] [[Categorie:Regizori moldoveni]] [[Categorie:Moldoveni în viață]] [[Categorie:Oameni din raionul Strășeni]]
Valeriu Jereghi () [Corola-website/Science/312152_a_313481]
-
viața satelor. În "Foița Tribunei" își publică nuvela "Pădureanca în anul 1884. Creează "Biblioteca populară a Tribunei". Astfel, "Tribuna" devine un "centru de lucrare literară, în care se întâlnesc talentele", în care "nu poate să fie vorba de ardeleni, de moldoveni, de munteni, nici de bănățeni, ci numai de români în viața noastră culturală ...". Slavici îi publică pe Alecsandri, Eminescu, Caragiale, Creangă, deși semnase o declarație, înaintea înființării ziarului, că nu va sprijini junimismul la Sibiu. În paralel cu activitatea de la
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
la Universitatea de Stat din Moldova (1946-1998). Contribuții bibliografice" (1998); "Cercetările în domeniul științelor biologice și agrochimice la Universitatea de Stat din Moldova (1946-1998). Contribuții bibliografice" (1998). În aceste volume și-au găsit reflectare publicațiile științifice și didactice ale savanților moldoveni care au activat și continuă să activeze la Universitatea de Stată din Moldova; ele reflectă direcțiile de cercetare care s-au efectuat și principalele rezultate obținute. O altă bibliografie monografica "Istorie. Arheologie. Etnografie (1981-2001). Contribuții bibliografice" a fost consacrată bibliografiei
Ion Madan () [Corola-website/Science/311722_a_313051]