KorAP: Find »[drukola/base=murdar & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...154 155 156 ...291 >

7,269 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

șase ani. — Nu știu ce să fac, a spus. Aștept... În drum spre casă, Yervant a traversat În goană străzile șerpuitoare, abrupte de la est și vest, căutând ceva, orice ar fi putut fi un semn favorabil. A trecut pe lângă cafenele goale, piețe murdare, case șubrede dinspre care veneau miresme de türlü și plânsete de copii. Singurul semn de viață era un pisoi gălbui ce mieuna jalnic lângă o rigolă murdară, lingându-și pântecul micuț Într-un loc În care carnea era sfâșiată, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
ar fi putut fi un semn favorabil. A trecut pe lângă cafenele goale, piețe murdare, case șubrede dinspre care veneau miresme de türlü și plânsete de copii. Singurul semn de viață era un pisoi gălbui ce mieuna jalnic lângă o rigolă murdară, lingându-și pântecul micuț Într-un loc În care carnea era sfâșiată, iar sângele se Închegase În jurul unei răni adânci și umflate. Mulți ani mai târziu când se gândea la tatăl lui, Yervant Își amintea de pisoiul acela cu desăvârșire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
În altă parte unde ar fi putut face rost de sex mai puțin ieftin, mai puțin prost și mai puțin rușinos, Însă s-a dus acolo special - cu cât era mai grosolan și mai urât, cu atât mai bine. Case murdare, aliniate una lângă alta, mirosuri și pete și glume libidinoase pe care bărbații Încercau să le facă mai puțin pentru că erau distractive și mai mult pentru că simțeau nevoia să râdă; prostituate În fiecare cameră, la fiecare etaj, prostituate care probabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
erau distractive și mai mult pentru că simțeau nevoia să râdă; prostituate În fiecare cameră, la fiecare etaj, prostituate care probabil nu-ți refuzau niciodată banii, dar care, cu toate acestea, Îți discreditau performanțele. Când se Întorsese de acolo se simțea murdar și slăbit. — Mă spionezi? a Întrebat. — Ce? a râs zgomotos Zeliha dându-și seama că făcuse, fără să vrea, o descoperire. Ești atât de prost. Puțin Îmi pasă dacă te duci la târfe, e problema ta, mă doare-n cot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
unei șosele brăzdate de urme de cauciucuri din Mongolia de la Camel Trophy, din 1997. Ar fi frumos să se poată refugia acum În fotografia aia, să traverseze deșertul Gobi Într-un jeep 4x4, să aibă În picioare cizme grele și murdare și ochelari de soare la ochi, să transpire toate necazurile pe măsură ce mergea, până când devenea la fel de ușoară ca un nimeni, la fel de ușoară ca o frunză uscată În bătaia vântului și astfel să fie purtată spre o mănăstire budistă din Mongolia. Fii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Însă aceasta nu s-a grăbit să traducă, În principal fiindcă atenția Îi era fixată asupra unui trecător. Era un flăcău deșirat, În zdrențe, care trăgea pe nas aurolac dintr-o pungă de plastic În timp ce tropăia din picioarele desculțe și murdare În ritmul imnului. La fiecare câteva secunde, băiatul se oprea din inhalat și rostea cuvintele imnului, Însă În urma celorlalți, ca un ecou straniu: „...sub pașii noștri grei... Între timp ceilalți petrecăreți au Început și ei să fluture steaguri și eșarfe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553

aferent ce părea transmis din generație în generație. În lumina stației de poliție, rochia ei de mătase roșie, atât de veche încât practic se destrăma, părea mai degrabă un semn al sărăciei decât al viciului. Faldurile prea mari și trena murdară stârneau ridicolul, la fel cum o făceau și pălăria de paie deșirată și umbrela de soare hodorogită. În răspăr jalnic cu toate acestea, subminând orice efect urmărit de ea, era șalul de lână înfășurat în jurul umerilor. Avea o constituție firavă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
vârstă, fața femeii era ciupită și palidă, cu urme de roșu aprins pe obraji și un roșu mai adânc de culoarea neliniștii pure în jurul ochilor. Trăsături, odată frumoase, erau acum ascunse sub riduri adânci și disperate, iar hainele, purtate și murdare, păreau a fi fost cândva la modă și foarte scumpe. În plus, degaja un miros puternic și neplăcut. ă Alexander Grigorevici, insistă Porfiri. Cineva a lăsat un bilet pentru mine. ă și ce-i cu asta? rânji Alexander Grigorevici Zamiotov

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
șapte Rămășagul Căminul lui Lippevechsel din Strada Gorokhovaia era una din acele mahalale care păreau crescute ca un organism decât să fi fost construite după un plan rațional. Cocioabe și șoproane deșirate, fațadele și aripile erau adunate în jurul unor curți murdare în care lumina soarelui nu ajungea nicidoată. Când bătea prin ele, vântul era simțit de fiecare ocupant, chiar și de cei adunați în jurul sobelor sau samavoarelor, și chiar și de cei îngropați sub mormane de râze sau ascunși în dulap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Îl caut pe Pavel Pavelovici Virginski. Jucătorii își aruncară priviri pline de înțeles care se opriră asupra unuia dintre jucători, un bărbat cu barba plină de țepi și cu păr mătăsos negru, îmbrăcat cu un sacou unsuros și cu unghii murdare. Acesta era singurul care nu purta salopete muncitorești. Ochii săi ageri și calculați îl măsurară pe Porfiri din cap până-n picioare. ă știți Schtoss? spuse bărbatul, în sfârșit. ă Schtoss? Cine este Schtoss? Râsete zgomotoase și nereținute izbugniră în jurul mesei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
că ea îl așteaptă pe el. ă Porfiri Petrovici. ă Da? ă Îmi este frig. § Porfiri, cu cărțile încă sub braț, îl conducea pe Virginski de-a lungul coridoarelor aglomerate ale spitalului de bărbați. Bolnavii, îmbrăcați cu haine zdrențuroase și murdare, se sprijineau de pereți sau zăceau, sfârșiți, pe jos. Doar câțiva se mișcau încoace și-n colo. Ocazional, câte unul dintre bărbați se întorcea către ei și îi privea cu un fel de așteptare ostilă care înlocuise speranța pierdută cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Ați încercat să mă șocați și astfel să vă dezvălui ceva. ă Vorbești ca și cum te-aș suspecta. Dar vezi și tu cu sigurnață că nu am nici un motiv să te suspectez de ceva. ă și a dat roade? Manevra dumitale murdară? Am ciripit ceva? ă Foarte bine, am să fiu sincer cu tine. Dumneata ești un tânăr inteligent. Te plac, Pavel Pavelovici. Într-adevăr am încercat să dobor orice obstacol pe care l-ai fi ridicat în mintea dumitale și care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
a găsit o altă slujbă. Fraulein Keller râse cu cinism. ă La cât de inocent sunteți, mă și mir cum de prindeți vreun criminal. ă Fetele care lucrează pentru dumneata locuiesc toate în acest bordel? ă Iar acum folosiți cuvinte murdare doar ca să îmi dovediți cât de priceput sunteți. ă știți unde se află Lilia acum? ă Asta nu e treaba mea. ă Parcă are un copil, nu-i așa? Cine avea grijă de copil când ea lucra? ă Nu știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Ea a împlint treisprezece ani la ultima ei zi de naștere. ă Am înțeles. Spune-mi mai multe despre acest băiat? Ai vorbit cu el? ă Eu i-am deschis ușa. și i-aș fi trântit-o în nasul lui murdar dacă Stepan Sergheievici nu ar fi venit jos și nu l-ar fi văzut. ă Îl cunoștea Stepan Sergheievici pe băiat? ă Nu-mi vine a crede. Dar l-a auzit chemându-l pe nume. ă și astfel l-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
dă lecții ca tutor? ă Nu mai dă. Iar băiatul ăsta nu era tipul de băiat care să meargă la meditații. Avea o față stupidă. ă Văd cu nu prea ți-a plăcut de băiatul ăsta. ă A lăsat urme murdare de papuci în toată casa. Am avut ce munci până le-am scos. ă Cât despre Stepan Sergheievici? Îți plăcea de Stepan Sergheievici? Întrebarea rămase fără răspuns. ă Katia? ă Nu trebuie să vorbim rău despre morți. ă Era, totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
se amplificau și se apropiau vertiginos de biroul său. Porfiri privi neputincios cum Katia, menajera Annei Alexandrovna, intră pe ușă, ducându-l de ureche pe un băiat de nouă sau zece ani, negru la față și îmbrăcat într-o livrea murdară. Băiatul protesta amarnic: ă Mă omori! Dă-mi drumul! ă Ăsta e! Uite-l aici! strigă Katia și toată hotărârea caracterului său părea a fi exprimată în acel strigăt trimufător și aspru. ă Băiatul! Învârti cu furie mâna cu care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
fu înăbușit de un acces de tuse și nu fu auzit decât de câteva fețe nedumerite și curioase. Un polizeisky mai în vârstă, cu mult peste vârsta de pensionare, a observat că se întâmplă ceva. Îl văzu pe micul ștrengar murdar fugind în direcția sa, dinspre magistratul investigator, așa că se așeză într-o poziție de prins, despărțindu-și picioarele și întinzându-și mâinile. Amintirea tinereții și a sportului practicat atunci îi sclipi în ochi și îi puse sângele în mișcare. Excitat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
cu miros de tărie, îi făcea ochii să plângă. Pe scări fu îmbrâncit de doi bețivi care părăseau bomba. Nu era nimic malițios în gestul lor, deși aceștia păreau a fi atrași de el ca de un magnet. Hainele lor murdare și umanitatea bizară pe care acestea o acopereau îl dezgustau mai mult decât o făcea absurditatea situației. Era așa de mânios încăt nu mai putea scoate o vorbă. ă Dobitocule. Ochii pierduți și rugători, precum și mișcările grotești de film mut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
semn de voie bună, doar mârâituri și oftaturi de neputință se făceau auzite în pauzele dintre notele chinuite ale instrumentului. Împotriva voinței sale, Salitov își croi drum înspre bar, unde un ospătar adolescent trudea la șters pahare cu o cârpă murdară. Tânărul se oprea din când în când, ajutat de sunetele neregulate ale concertinei și nu își putea continua treaba până când următoarea notă nu se făcea auzită. Purta o rubashka murdară, a cărei țesătură se deșira. ă Cine e responsabilul aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
un ospătar adolescent trudea la șters pahare cu o cârpă murdară. Tânărul se oprea din când în când, ajutat de sunetele neregulate ale concertinei și nu își putea continua treaba până când următoarea notă nu se făcea auzită. Purta o rubashka murdară, a cărei țesătură se deșira. ă Cine e responsabilul aici? Băiatul răspunse interogării bruște a lui Salitov cu o privire de speriată. Patronul, prostule! Salitov bătu cu pumnul în masă, însă gestul nu fuses așa de înfricoșător pe cât ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
se adâncea. Tremurând de ură, examină podeau cu gândaci și se uită din nou la ospătar ca și cum ar fi descoperit unul. Fără ajutorul băiatului, însă, un bărbat rotofei și cu ochi indolenți își făcu apariția în spatele său. Acesta avea fața murdară și părul și barba încâlcite, iar corpul său în formă de pară era strâns în spatele unui șort de piele unsuros. ă Nu-i nicio problemă, stai liniștit, Keșa, spuse acesta cu o notă de suspiciune în vocea sa de bariton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
spate pentru a o vedea. ă Acum că mă gândesc mai bine, poate că a fost pe aici, o dată sau de două ori. Vocea patronului era rece și calculată. Vorbea hotărât, fără frică. ă Este cunoscut ca frecventând cele mai murdare spelunci din zona Haymarket. De ce nu ar veni și pe aici? Când i se păru că vorba asta înțeleaptă nu primi aprecierea pe care o merita, Salitov continuă cu interogatoriul. Când a fost ultima dată aici? ă Nu-mi amintesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Petersburg se găsesc mulți asemenea indivizi, anonimi și nediferențiați, vagabondul apăruse ca din senin, de nicăieri, cu pași aproape surzi. Virginski încerca să îi evite privirea, uitându-se la picioarele acestuia încălțate cu o pereche de cizme vechi, rupte și murdare. Studentul deveni conștient de oraorea superstițioasă care îl oprea să se uite la fața omului, amintindu-și o poveste pe care o citise despre un om bântuit de dublul său. Înainte de a-și continua pașii, acesta îl lăsă pe vagabond

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
a-l vedea pedepsit - pentru ceva, indiferent ce - se înteții. Mișcarea sfârâindă a lămpii dezvăluia încăperea ca pe o serie de fragmente disparate: o sofa acoperită cu o covertură de satin, o masă plină cu firmituri de pâine și veselă murdară, un pat nefăcut, o masă de scris, un raft de cărți și, sprijintă lângă el, o chitară țigănească cu șapte corzi. Masa de scris cerea mai multă atenție și, chiar de la distanță, Salitov recunoscu mai multe fotografii de genul celor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
de funingine ca și cum cineva încercase să îi dea foc. Înăuntru era întuneric și pustiu. Zona pentru recepție era minimală, cu un rând e chei atârnate în spatele unui birou înalt, așezat la începutul unei coridor îngust și jos. Tapetul galben și murdar absorbea lumina chioară. Porfiri apăsă soneria de pe birou, iar aceasta scoase un țiuit spart. După ceva vreme un portar bărbos își făcu apariția de sub o arcadă. Purta o uniformă soioasă deschisă la brăcinar peste o vestă decolorată. Portarul îi întâmpină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]