4,695 matches
-
chipeș chiar dacă aparent mai puțin inteligent. Generalul aruncă o privire În dosarul deschis aflat În fața sa pe birou, chiar dacă o făcea numai pentru a arăta, chipurile, că știu tot ce e de știut despre mine și activitatea mea. Într-adevăr, murmură el. După puțin timp, ridică privirea spre mine și zise: — De ce ai plecat din Kripo? — Pentru mălai. Mă privi inexpresiv: — Mălai? — Da, știți dumneavoastră, biștari, lovele... bani. Și că tot veni vorba, aveam și eu 40 000 de mărci În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
urs, care ajungea la jumătatea stejarului. Pe loc, cei trei o luară la sănătoasa, dar dintr-o smucitură, dihania îi trase îndărăt și-i așeză la masa improvizată. N-o să vă fac nici un rău, pentru că mi-ați dat de mâncare! murmură dihania, dar ecoul le atinseră timpanul. Eu sunt Sfarmă Piatră șimi am sălașul pe aceste meleaguri. Eu conduc Ținutul de Piatră. Noi căutăm Peștera Uitării! spuseră, pe nerăsuflate, cei doi frați. La greu lucru v-ați încumetat, rosti gânditor Sfarmă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
bătrână. Ce putere poate să aibă? Pe această ființă a Gerului și a Întunericului, am ferecat-o în Peștera Uitării, rosti, cu semeție, bătrânul părinte. M-am întors și voi rămâne veșnic! hohoti Baba Iarna. Mi-ai jurat credință veșnică, murmură fostul haiduc. Doar cât vei trăi, răspunse Baba Iarna și-l prefăcu pe moșneag într-un sloi de gheață. Bătrânul și sătenii se adăpostiră de răsuflarea de gheață a Babei, rostuindu-și, apoi, traiul, bărbații tăind copaci, femeile torcând și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
biet bătrân, care a avut norocul să te mai vadă o dată! spuse, printre suspine, bătrânul. Și n-ai orbit, biet muritor? întrebă nemiloasa regină. Mama mea n-a mai apucat să vadă niciodată lumina zilei, dar eu am fost iertat, murmură omul. Cine era mama ta și cum de ai fost îndurat pe acest pământ? Mama mea era vrăjitoarea pădurii, iar eu am fost salvat și dăruit cu puteri nepământene, răspunse bătânul. Și pentru ce bați cărările pădurii și trezești duhurile
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
rații de carne, preciză clucerul. Dar el nici nu știe bine-a socoti! rosti neîncrezătoare soția clucerului. Parc-ai fi Vodă! O să-l învăț eu cum să se poarte! o încredință boierul. Nu l-ai putut învăța să numere hambarele! murmură femeia, plecând să vestească pe Maria, bucătăreasa curții boierești, să pună masa dinaintea clucerului. „Fimeie, ce să știe ea?!” gândea boierul Iordache, în timp ce-i poruncea lui Ilie să vină sub umbrarul din fața conacului. Primăvara își intrase în rând, soarele încălzind
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
decât pe Domnul! Vorbe mari, diece! Te-am zărit aseară sărutând doi ochi albaștri de copilă neprihănită. Și tare mă tem că tătâne-su nu știe! zâmbi hatmanul. Cinstite hatmane, n-o să poți pune stavilă iubirii a două suflete nevinovate! murmură rugător tânărul slujbaș. Ba dimpotrivă, am hotărât să v-ajut! O s-o răpești mâine noapte pe domnița Catrina și-ai s-o aduci în cetatea Sucevei, pe drumuri ferite și pe cărări de codri nesfârșiți! Dar Domnul va sta cu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
dar încrezători în destinul lor. Bătânul staroste își îmbrățișă ca pentru ultima oară, îmbărbătându-l, însă, pentru încercările la care va fi supus. Toată așezarea se adunase în fața casei starostelui, așteptând porunca acestuia. Dar starostele nu-și făcu decât cruce, murmurând „schimbarea cere jertfe, iar copilul meu va fi mielul Domnului”. Alaiul porni pe drumul de întoarcere și, după o oră, zăriră sălașul țiganilor de la intrarea în târgul Hîrlăului. Domnul era la sfat, iar, la auzul prinderii fugarilor, se lumină la
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
limba rusă, cazac necredincios? Astăzi, n-am luat nici un boț de mămăligă! Ai uitat că-i ajunul Crăciunului, păgânule? strigă răspicat Fetea. Apăi, eu am venit cu gânduri bune. N-ai uitat că trebuie să mergem cu colinda în Rediu?, murmură întrebător Dimitrie. Până la noapte mai e vreme. Hai, mai bine de mi-ai ajuta să tai porcul! rugă Fetea. Cei doi bărbați porniră spre cotețul animalului de sacrificat, înfruntând pornirile dușmănoase ale crivățului. Animalul porni a grohăi amenințător, parcă dorind
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
carnea de porc în tindă! Hotărî Natalița. Eu o să iau coada! strigă Saveta Eu vreau șorici! spuse Ion, târnuind o pelincă umplută cu sămânță de cânepă. Eu m-oi mulțumi cu beșica de porc, ca s-o am la urat, murmură, înțelept, băiatul cel mare, Ivan. După ce îmbucară, își puseră cizmele, căciulile din piei de miel țurcan, îmbrăcară cojocelele din piele de oaie și, hăulind, ieșiră în bătaia Crivățului. Porcul, despicat în două părți, aproape egale, îi înfioră. Dar le trecu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
a făcut-o, poate, din credința că toate au un revers. Dacă viața este o floare, brațul care o rupe se termină în mod normal cu o gheară. Nicăieri florile, păsările, vântul n-au fost atât de insistent chemate să murmure melancolia în fața morții, în timp ce o umbră de spaimă trece chiar pe figurile zeilor. victoria artei Aproape tot ce-a rămas din vechiul Mexic, ca și din vechiul Egipt, este datorită artei. Nu e destul atât ca arta să nu mai
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
n-a cruțat pe nimeni. A venit o clipă când moartea s-a așezat în spatele călăului și i-a șoptit la ureche: "acum e rândul tău". A venit o clipă când s-a furișat nevăzută în spatele judecătorului și i-a murmurat: "iată verdictul care te privește"... Dar cum să ne consolăm că asta înseamnă dreptate? Una dintre celule (un puț de un metru și jumătate înălțime și doi metri lărgime) se chema "Infern". Alta, "Purgatoriul". Numai "Paradisul" lipsea ca să ne reântâlnim
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fost pentru totdeauna înghițite de junglă și de mlaștini. despre trecut Trecutul Mexicului e plin de asemenea "pete albe ". Ele ne împiedică să facem o legătură clară între bestialitatea zeilor azteci și delicatețea melancolică a unui cântec aztec care pare murmurat de Hamlet: "Am venit numai să dormim/ Am venit numai să visăm/ Nu-i adevărat, nu-i adevărat/ Că am venit să trăim pe pămînt". Înțeleg de ce spaniolii au dărâmat Tenochtitlanul și i-au astupat canalele. Înțeleg de ce aztecii, pe la mijlocul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Pietre goale, înnegrite de soare, ruine secetoase, șoseaua goală și autocarul care așteaptă să ne ducă mai departe. Singurătate stearpă care ar trebui să fie dezolantă și care, dimpotrivă, îmi dă o stare ciudată, de parcă aș fi drogat. "Adevărul? ar murmura aici, un sceptic ironic. Uitați-vă cum în orbitele zeilor de piatră și-au făcut cuibare șopîrlele!" Mă suspectez că am transformat speranța într-un mod de a combate ceea ce îmi lipsește pentru a fi un om de acțiune. Mi-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
le ajutam să renască la o realitate mai adâncă, într-un aer metafizic și radios. Cu cei trei lei pe care mi-i dădeau zilnic părinții îmi cumpăram câte un pateu cu brânză sau un suc și mergeam mai departe, murmurând către arborii sfrijiți de pe marginea străzii, către vreun chioșc rotund de ziare, către cerul albastru, de pictură surrealistă: "Singurătatea ca o ploaie-mi pare/Din nori, ea suie către înserare Și-n dimineți pierdute-n depărtare/ Suie la cer, statornicu-i
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pură, cu tenul ca o coajă subțire de sticlă și cu ochii albaștri deschis, o fetiță pe care nimeni n-o vedea crescând și ajungând femeie. "N-ai grijă, că tot într-un pat ajunge și ea până la urmă", mai murmura 23 câte unul seara, la orele de atelier, privind-o cum umblă cu șurubelnița într-un adaptor de impedanță (pe care le rebutam cu zecile), de parcă ar fi dat delicat deoparte petalele unui trandafir în căutarea staminelor. Mai la o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dădeau goluri izbucneau cu toții, chiotele fetelor acopereau atunci și trilurile, și foșnetul copacilor. Ce le puteam opune? Versurile mele nenorocite? Bluza mea de supraelastic? Ochii mei care nu puteau fixa nici un obiect, pentru că nici un obiect de pe lume nu-i interesa? Murmuram atunci cu îndărătnicie, ca pe un panaceu, versurile mele iubite: "Și plouă-n ora vag crepusculară / Cînd toate drumurile către zori se-ndreaptă,/ Cînd trupuri ce nimica nu aflară/ Dezamăgit și trist se trag deoparte/ Cînd oameni care se urăsc
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Cine era Aida? Zâmbește aici și acum, și am răgazul să reiau cu raza de soare care atunci când trece de frunzele de vie saltă sprintenă pe bărbia lui osoasă și pe gâtul mult descoperit, pare că nu-l deranjează, Aida! murmură el, și eu nu îndrăznesc să-l întreb de acest nume ciudat, de femeie?! inima mea bate ca, Țin minte, glasul lui înviorându-se după zâmbet, că țineam și un caiet al acestei deznădăjduite iubiri pentru Aida, dar în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
slujbașii apropiați, în urma lor bărbații și apoi femeile, după primul tur însă părintele ajunge din urmă coada femeilor care nu se grăbesc, de ce s-ar grăbi?! timpul și-a pierdut în noaptea asta dreapta măsură, numai părintele se grăbește și murmură învinovățind încetineala femeilor, înfrânat în graba lui de a deschide porțile luminii, șirul se destramă, lumea se amestecă, bărbați, femei, copii într-o totală abolire a diferențelor de orice fel, Ne filmează, aud în jurul meu glasuri, Cine?! E Tudor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
donată pentru un concurs pentru cititori, dar pe care Lisa a considerat-o mai potrivită în propria baie.) —Lucrezi la Femme de... spuse Calvin aruncându-și privirea peste paginile capsate din fața lui. Patru ani. Se împlinesc patru ani luna viitoare, murmură Lisa, cu un amestec bine calculat de indiferență și încredere. —Și ai lucrat ca editor aproape doi ani? — Doi ani minunați, confirmă Lisa, luptându-se cu dorința de a-și băga degetele pe gât și de a vomita. Și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
grijă să nu îl atingă. Fără să își ia ochii de la ea, a aprins un chibrit, a apropiat flacăra de țigară, apoi a stins bățul dintr-o mișcare. Înclinând țigara în sus, a tras fumul adânc în piept. —Mersi, a murmurat el. — Când o să începi să îți iei țigări din nou? întrebă Trix, acum că pachetul ei era pentru scurt timp în siguranță. Evident nu te poți lăsa. Și nu e corect, cred că câștigi mult mai mult ca Ashling și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și a spus: —Ai fost absolut CRIMINAL! Marcus s-a sustras gentil din brațele ei și s-a îndreptat către scaunul de lângă Ashling. În timp ce se așeza, a strâns-o de mână și i-a aruncat un zâmbet secret. — Are dreptate, murmură Ashling. Chiar ai fost criminal. —Mulțumesc, mormăi el. Apoi au împărțit un moment de priviri reciproce călduroase, care a durat mai mult decît ar fi fost decent să dureze. Asta a fost? întrebă Clodagh. Nu mai e distracție. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și a căzut pradă stării de bine, lăsând epuizarea să dispară și toate sarcinile să devină neimportante. Cum mă descurc? întrebă el. —Bine. — Mereu mi-am dorit să fiu îndemânatic, recunoscu el. Părea dornic. — Nu ai putea să fii frizer, murmură ea, aproape ofticându-se că trebuie să vorbească, deoarece se simțea foarte bine. Nu ești destul de dur. Scalpul ei simțea furnicături de extaz, în timp ce el lucra cu mâinile lui mari și dure pe el. Urma să întârzie în ultimul hal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
apărut cu o pulsație bruscă de dorință. El ținea mâna pe fața ei și s-au sărutat până s-au rănit unul pe celălalt. Înfometați și disperați, nu se puteau sătura unul de celălalt. —Scuze, șopți Jack. —E-n regulă, murmură ea. Treptat, sărutările s-au mai domolit, devenind visătoare și ușoare, și buzele lui îi sugeau ușor gura fragedă. Muzica se oprise, iar ei parcă se învârteau prin cameră. Marea care privea înăuntru își spunea: Acum dansează în sufragerie, le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
din nou pe fereastră. — Drăguț. Ar fi o carte poștală reușită. „Draga mamă, aș vrea să fii aici și să asiști la tulburările rasiale pline de culoare din partea de est a Los Angeles-ului.“ Tomas Dos Santos se răsuci în somn, murmurând: — Inez? Inez? Qué? Inez? Blanchard se deplasă până la o debara de pe hol și găsi o haină veche de lână, pe care o aruncă peste el. Căldura suplimentară păru să aibă un efect calmant, căci bolboroselile insului încetară subit. — Cherchez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ne-au asaltat cu întrebări. Când am ajuns acasă, Kay stătea pe verandă. Mi-a fost de ajuns să-i văd fața trasă ca să-mi dau seama că aflase deja. A fugit către Lee și l-a luat în brațe, murmurând: — Of, dragul meu, dragul meu! I-am urmărit cu privirea, apoi am observat un ziar pe balustradă. L-am luat. Era ediția de seară din Mirror, cu un titlu cu litere de-o șchioapă: „Polițiștii boxeri într-un schimb de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]