4,141 matches
-
pisicilor le place mai ales să prindă șoareci, nu să-i mănânce. Eu nici nu prind. Pentru că n- am de unde. Deci, în locul „Clubului mâncătorilor de mere” n-am putea înființa, oare, pentru unii ca mine, Clubul prinzătorilor și mâncătorilor de muște? Nici ăsta nu există încă, chiar dacă prinzători de muște suntem mai mulți. Am învățat cuvântul ăsta „încă” de la Învățător. El spune că dacă vrei cu adevărat să prinzi ceva, să spui ceva, sau să ajungi undeva și nu ți se
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
să-i mănânce. Eu nici nu prind. Pentru că n- am de unde. Deci, în locul „Clubului mâncătorilor de mere” n-am putea înființa, oare, pentru unii ca mine, Clubul prinzătorilor și mâncătorilor de muște? Nici ăsta nu există încă, chiar dacă prinzători de muște suntem mai mulți. Am învățat cuvântul ăsta „încă” de la Învățător. El spune că dacă vrei cu adevărat să prinzi ceva, să spui ceva, sau să ajungi undeva și nu ți se îndeplinește dorința de la prima, a doua sau de la a
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Deocamdată n-am reușit” pentru că, dacă vrei din tot sufletul să-ți iasă ceva, vei reuși. Trebuie doar să nu te lași. Dacă aș vrea cu tot dinadinsul, aș putea inventa, prin urmare, și eu „Clubul prinzătorilor și mâncătorilor de muște”. Sau chiar, „Clubul vânătorilor de șoareci.” Ești mult mai viteaz dacă-i vânezi decât dacă doar îi mănânci. ... În clipa asta, iată, Prințul mi-a pus și mie în față o farfurie și un cuțit pentru mere. ...”Regret, Prințe, i-
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
vorbesc Întâi cu profesorul și... om mai vedea - a răspuns doctorul, pornind grăbit spre ieșire... făcând uitat faptul că are pe deget inelul bulibașei... ― ȘÎ când știu eu răzultatu’? ― Da’ ce aveți voi... de vă băgați În sufletul omului ca musca...? ― Da-i a’ nostru șî vrem sî-l videm acasî, cî l-o uitat satu’ di când o plecat... Biata țigancă vorbea deja cu ușa, care i s-a Închis În față. „Uiti-ti numa’ ci Însamnî domnu’ profisoru’ șî cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am simțit dogoarea focului și mirosul de smoală... ― Poți să-mi traduci această spusă? Este o imagine halucinantă... ― Din păcate, este una reală, domnule director, fiindcă În jurul nostru se țese un păienjeniș În care putem fi prinși oricând ca o muscă... Ca să coborâm cu picioarele pe pământ, trebuie să vă imaginați că până la acest securist - colonelul Zdup - este o Întreagă rețea de informatori pe care nici nu-i bănuim și... ― Am Înțeles, Măriuță, și Îți mulțumesc pentru grijă - a răspuns directorul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aude. Termină. Nu răspund. Fă ce-ți priește, Iordanco. Mie mi-ar prii ceva de ronțăit. Ce-mi dai? Ești cam grăscean, Tano. Tu vorbești? Și, ca să-mi demonstreze cît de independent este, face un salt acrobatic, motivat de-o muscă. O prinde din zbor și-o înghite. Preferi insecte acuma? Latră la perechea de turturele, doar așa, ca să mă contrazică, afurisitul: ,,'Ștele tău de muiere!" Nu există nimic mai istovitor decît despărțirea și m-am tot despărțit. Am exercițiul despărțirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un individ care vrea să alunece pe gheață dar uită că încalță patinele doar din an în Paște. Ai talentul - și nu este un compliment - de a complica inutil lucrurile. Dădu din mână ca și cum ar fi vrut să sperie o muscă nesuferită, apărută din neant. - Nici nu mă interesează dacă port un dialog cu mine însumi sau cu tine, Magician tâmpit. Pur și simplu vreau să ajung la o concluzie. E mai bine atunci când scrii tu, ca scriitor, ceea ce te frământă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un scop mai adânc și că venirea mea pe lume nu este chiar o Întâmplare. Am emis un enunț exorcizant (nu știu dacă nu era o simplă reminiscență de lectură): „Un om ca mine nu poate să dispară ca o muscă“. Atunci m-am liniștit. Se vede că singură starea noastră interioară nu ajunge: mai puternice sunt experiențele cognitive decantate În expresie, pe care, găsindu-le formulate lapidar de către alții, le traversăm turmentați de spaimă și, pe măsură ce le depășim, ne golim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la mine prin niște aparate complicate; după cât pot să-mi dau seama, sunt niște roboți care mă studiază cu sârg, sunt foarte atenți să observe bine, să nu le scape nimic, da, sunt o piesă de studiu pentru ei, o muscă, un bondar bizar, un animal nou descoperit prin hazard, pus la proba insectarului: nu trebuie să renunț tocmai acum la călătorie, Îmi transmit ei printr-un sistem telepatic, e În interesul unei superioare experiențe ce nu trebuie ratată cu nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atât de dorită și nu mă mai simt singură. Dacă aș rămâne moral În această cușcă a paraziților degenerați, aș Înnebuni cu siguranță, nulitatea conștiinței și a caracterului acestor gunoaie mă face să Îi urăsc de moarte, ca pe niște muște pe care le stâlcești atunci când te sâcâie. Numai la patinaj sunt În lumea mea, acolo nu mă ocolește nimeni, toți Îmi admiră voința și virtuțile, bineînțeles, cu excepțiile Împotriva cărora Îmi place să lupt pentru că sunt sportivi, și În patinaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
grosier, un animal. Ca s-o incit, Îi spun tot eu: „Degeaba trăiești!“. Surâde. E fericită. E supusă. Orice i-aș spune acum, ar fi pentru ea ceva minunat. Plec la cenaclu. (azi) Pe acoperișul murdar din fața ferestrei mele, o muscă unsuroasă lasă o dâră imperceptibilă; e un zigzag aproape geometric, nu se știe ce impulsuri magnetice o atrag când de o parte, când de alta, astfel că nu depășește o anumită limită, nu se aventurează dezordonat, ci se oprește exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dezordonat, ci se oprește exact Înainte de a Încălca o linie precisă, ca acei alergători de viteză ce nu ies din culoarul de alergare. În timp ce o privesc, mă Întreb prin ce se deosebește, de exemplu, mișcarea lui Ahile de aceea a muștei; și el se Înscrie Într-o traiectorie simetrică Între corturile aheilor și locul unde se dă bătălia; atunci când se dă, pentru că această așa-zisă bătălie e mai mult un produs al imaginației noastre de lectori moderni, aprinși de febra miturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
clar că ei mai mult huzuresc la corturi, certându-se aprig pentru femeile ce le țin de urât. Ei nu sunt altceva decât un fel de mercenari, Întreținând ideea de război prin armurile impunătoare și prin campamentul hărmăluitor specific acestei muște la fel de sâcâitoare ce se numește soldat. Musca de pe acoperiș are o culoare neagră-lucioasă și scoate un bâzâit intermitent, precum Achile mâniat repezindu-se asupra lui Hector; ea se repede Însă asupra unor imondiții minuscule ce populează invizibil suprafața Înclinată. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
corturi, certându-se aprig pentru femeile ce le țin de urât. Ei nu sunt altceva decât un fel de mercenari, Întreținând ideea de război prin armurile impunătoare și prin campamentul hărmăluitor specific acestei muște la fel de sâcâitoare ce se numește soldat. Musca de pe acoperiș are o culoare neagră-lucioasă și scoate un bâzâit intermitent, precum Achile mâniat repezindu-se asupra lui Hector; ea se repede Însă asupra unor imondiții minuscule ce populează invizibil suprafața Înclinată. Mă concentrez s-o urmăresc: firișoarele, firește, numite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Însă asupra unor imondiții minuscule ce populează invizibil suprafața Înclinată. Mă concentrez s-o urmăresc: firișoarele, firește, numite picioare, se alertează infinitezimal de orice asperitate, se agită cu repeziciune Într-un limbaj neînțeles. Cine va scrie despre acest „drum“ al muștei, obținând victorii la scara ei, va fi romancierul viitorului. Să te oprești din gândire și să privești o muscă! Câtă gratuitate, atâta subtilitate. Mă amuzam astăzi când un asistent harnic ne vorbea despre Hamlet În limbaj prețios; ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se alertează infinitezimal de orice asperitate, se agită cu repeziciune Într-un limbaj neînțeles. Cine va scrie despre acest „drum“ al muștei, obținând victorii la scara ei, va fi romancierul viitorului. Să te oprești din gândire și să privești o muscă! Câtă gratuitate, atâta subtilitate. Mă amuzam astăzi când un asistent harnic ne vorbea despre Hamlet În limbaj prețios; ar trebui să Învețe economia de mijloace, scrutând mersul muștei Între două litere de carte. A fi sau a nu fi... muscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fi romancierul viitorului. Să te oprești din gândire și să privești o muscă! Câtă gratuitate, atâta subtilitate. Mă amuzam astăzi când un asistent harnic ne vorbea despre Hamlet În limbaj prețios; ar trebui să Învețe economia de mijloace, scrutând mersul muștei Între două litere de carte. A fi sau a nu fi... muscă! (joi) Îi povestesc lui A. câte o Întâmplare din copilăria mea; mă bucură emoția cu care mă ascultă. Cu această ocazie, constat cum mă complac În a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
muscă! Câtă gratuitate, atâta subtilitate. Mă amuzam astăzi când un asistent harnic ne vorbea despre Hamlet În limbaj prețios; ar trebui să Învețe economia de mijloace, scrutând mersul muștei Între două litere de carte. A fi sau a nu fi... muscă! (joi) Îi povestesc lui A. câte o Întâmplare din copilăria mea; mă bucură emoția cu care mă ascultă. Cu această ocazie, constat cum mă complac În a mă transforma În personaj fictiv În fața ei. Întâmplările ce i le rezum sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fum de tămâie, împrăștiindu-se în tăcerea îndoliată ce stăpânea nu numai conacul, ci toată împrejurimea. Răspunsurile dascălului, mașinale și fonfăite, rămâneau dedesubt, se amestecau cu rumegatul indiferent și mut al boilor, ale căror cozi lungi se legănau ritmic, alungând muște imaginare. Grigore Iuga stătea lângă loitra carului cu coșciugul tatălui său, având alături pe Titu Herdelea ca un aghiotant credincios. În partea cealaltă, până la gardul dinspre ograda conacului, din care numai câțiva stâlpi se mai aflau în picioare, se îngrămădeau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
închisă. Dinspre cea de vizavi, întredeschisă, se auzi o voce dogită și totodată stridentă, ca o conservă rostogolită pe pietre. — Umblă creanga. Maca împinse ușa cu degetul. Bătrânul se legăna în balansoar, dând deoparte, când și când, ca pe o muscă, vârful ciorapului de lână pe care și-l îndesase pe cap și care îi tot cădea peste ochi. — Cum merge, unchiule ? întrebă Maca, dând un brânci balansoarului. — Strașnic, nepoate. Până și moartea îmi plânge de milă. Ți-ai fi imaginat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e purtat într-o poziție înclinată, din cauză că oamenii au înălțimi diferite. Mama își închipuie cât de neconfortabil s-o fi simțind tata, zăcând înăuntru. Mergem în tăcere și ascultăm sunetul făcut de încălțările noastre rupte când lovesc țărâna. Roiuri de muște se țin după sicriu. De fiecare dată când cărăușii fac o pauză, muștele acoperă capacul ca o pătură. Mama ne roagă pe mine, pe sora mea Rong și pe fratele meu Kuei Hsiang să nu lăsăm muștele să se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
închipuie cât de neconfortabil s-o fi simțind tata, zăcând înăuntru. Mergem în tăcere și ascultăm sunetul făcut de încălțările noastre rupte când lovesc țărâna. Roiuri de muște se țin după sicriu. De fiecare dată când cărăușii fac o pauză, muștele acoperă capacul ca o pătură. Mama ne roagă pe mine, pe sora mea Rong și pe fratele meu Kuei Hsiang să nu lăsăm muștele să se apropie. Dar noi suntem prea istoviți ca să ne ridicăm brațele. Călătorim spre nord, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
țărâna. Roiuri de muște se țin după sicriu. De fiecare dată când cărăușii fac o pauză, muștele acoperă capacul ca o pătură. Mama ne roagă pe mine, pe sora mea Rong și pe fratele meu Kuei Hsiang să nu lăsăm muștele să se apropie. Dar noi suntem prea istoviți ca să ne ridicăm brațele. Călătorim spre nord, pe jos de-a lungul Marelui Canal, deoarece nu avem bani să închiriem o barcă. Picioarele-mi sunt acoperite de bășici. Priveliștea, de ambele laturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
e prima oară când am ieșit din casă. Nu am călătorit niciodată ca tine. — Călătorie? Nu a fost deloc o experiență plăcută. În timp ce continui să vorbesc, mintea îmi este inundată de amintiri despre tata. Mirosul de putrefacție al sicriului și muștele care se țineau după el. Ca să îndepărtez tristețea, schimb subiectul: Ai mers la școală, Nuharoo? — Am avut preofesori particulari, îmi răspunde ea. Trei. Fiecare m-a învățat o altă materie. — Care era materia ta preferată? — Istoria. — Istoria! Credeam că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
odată teamă de un posibil jaf. Îi cere lui Kuei Hsiang să țină ferestrele și ușa încuiate tot timpul. Căpetenia eunucilor îi spune mamei să nu-și facă griji, căci casa e deja păzită strașnic: — N-o să pătrundă nici măcar o muscă, stăpână. Îl întreb dacă am voie să vizitez prieteni. Aș vrea să-mi iau rămas-bun de la Fann Sora cea Mare. — Nu, îmi spune el. Sunt dezamăgită. O rog pe Rong să ducă înapoi rochia pe care am împrumutat-o de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]