7,693 matches
-
în rest eram copleșit de o stare care semăna cu fericirea. Ieșisem dintr-un tunel umed, friguros și murdar, într-o sală strălucitoare în care vechiul cioplitor de cruci se simțea răzbunat. M-am așezat pe fotoliul mai scund, rezervat oaspetelui, mi-am înfipt coatele în masa de răchită și am început să mă privesc cu o plăcere nesfârșită. Cum spusese Victor? Că va veni ea era rațiunii? Ba să nu vină, sau să nu revină niciodată, m-am gândit, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
unul singur ar fi potrivit: diletantism. (René Le Forestier, La Franc-Maçonnerie Templière et Occultiste, Paris, Aubier, 1970, 2) A doua zi, seara, l-am invitat pe Agliè la Pilade. Chiar dacă noii frecventatori ai barului reveniseră la sacou și cravată, prezența oaspetelui nostru, cu costumul lui bleumarin cu dungi albe subțiri, cu vestă și cu cămașa lui imaculată, cu cravata fixată cu un ac de aur, făcu oarecare senzație. Din fericire, pe la șase seara barul Pilade era destul de gol. Agliè Îl zăpăci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
crezând că acel gentilom poate să-i producă aur, dar n-are a face, În timpul acela trebuia să te iei după capriciile celor puternici. Însă, prin supralicitare, el se crede Sfântul Petru. Eu vă asigur că, o dată, Lavater, care era oaspetele landgrafului, a trebuit să-i facă o scenă ducesei de Devonshire, care se credea Maria Magdalena“. „Dar acești Willermoz, acești Martines de Pasqually, care fondează sectă după sectă...“ „Pasqually era un aventurier. Practica niște operațiuni teurgice Într-o cameră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În ușă, să-l tragă curentul. — Crezi că aș putea să mă așez un minut, amice? N-am nici o obligație legală, mă-nțelegi, dar poate că am putea discuta cererea ta. Așa mai vii de-acasă, gîndește Wakefield, arătîndu-i drumul oaspetelui său. — Să-ți aduc ceva de băut? Eu, unul aș cam avea nevoie de o tărie. Ce să fie? — Scotch, mîrÎie Diavolul, lăsîndu-se Într-un fotoliu molcuț de piele. Celularul din buzunarul lui Wakefield a tot vibrat cu intervenție, pe parcursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
oaselor. Scupltorița a sculptat ascunsă În atelierul ei și monumentul, Înfășurat În prelată, a fost instalat În chiar noaptea de dinaintea ceremoniei de dezvelire. A doua zi, tot orașul s-a adunat la parada sărbătorească cu de toate: car alegoric pentru oaspeții de onoare, gardă militară, fanfara Liceului Typical, majorete, hot dogs, vată de zahăr, limonadă. Chiar și președintele Companiei a fost prezent, chiar dacă el trăiește mai mult la bordul avionului de serviciu. Fanfara a cîntat, primarul a strîns mîna sculptoriței, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și pe proprietarul lor. „Conținutul“ oricărei opere de artă este un atac, sau cel puțin o satiră, la adresa materialismului. Ceea ce este cu adevărat interesant Într-o operă de artă nu poate fi deținut, deși poate fi expus. Dar noaptea, după ce oaspeții au plecat acasă, mai bine Întoarceți blestemata aia de operă de artă cu fața la perete, sau acoperiți-o cu o prelată, sau Încuiați-o În seif dacă nu vreți să vă dea coșmaruri. Valoarea de conținut a artei este proporțională cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și publicul Își recapătă bunurile dispărute. Savurează un pic confuzia creată ca pe un cocktail tropical sorbit cu paiul. Mmmm. Nimic nu se compară cu asta: fructele degringoladei. Maggie se repede spre scenă zîmbind. — Prieteni, să nu-l obosim pe oaspetele nostru. Să-i oferim un ropot de aplauze. Eu am Învățat o mulțime de lucruri. Maggie Îl Împinge pe Wakefield spre o ușă din culise care dă afară, În timp ce aplauzele se sting În urma lor. Îl Înghesuie În mașina ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ceasul de pe noptieră arată 3:30 a.m. Wakefield memorează o notă mentală către el Însuși: sex oral = alune și sare de mare. — Presupun că somnul nu te interesează. — Somnul? Glumești? Nu prea facem altceva În Typical. CÎnd ne vine vreun oaspete, stăm pe baricade toată noaptea. — Oaspetele de față a stat deja pe baricade de trei ori. Mai trebuie să și vorbim? — Nu. Acum bem din nou. Epuizaseră deja jumătate din conținutul minibarului. Wakefield țopăie gol-pușcă spre bar, dar de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a.m. Wakefield memorează o notă mentală către el Însuși: sex oral = alune și sare de mare. — Presupun că somnul nu te interesează. — Somnul? Glumești? Nu prea facem altceva În Typical. CÎnd ne vine vreun oaspete, stăm pe baricade toată noaptea. — Oaspetele de față a stat deja pe baricade de trei ori. Mai trebuie să și vorbim? — Nu. Acum bem din nou. Epuizaseră deja jumătate din conținutul minibarului. Wakefield țopăie gol-pușcă spre bar, dar de data asta fără să-i mai pese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nici - În lipsa unor deosebiri de circumstanțe - nu este de condamnat ca fiind ticălos sau fără de sens.“ Paharul de vin al lui Wakefield Îngheață În aer. Chiar și Paulee este, pentru moment, prins pe picior greșit. — Wakefield? Întrebă el neîncrezător. Ca oaspetele nostru? I-ai băgat tu numele așa, Într-o doară, Sherrill. Sherrill zîmbește misterios. Wakefield soarbe Îndelung din paharul de vin. E clasic. Neva Îl salvează de la datoria de a comenta, Întrebînd: — Și care e noul proiect la care lucrezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
apleacă peste ea, nerăbdătoare, și Îl formează singură. Lumini care simulează soarele de după-amiază se aprind În momentul În care intră În casă și o voce plăcută de bărbat le spune „Bine ați venit acasă, Neva și Sherrill! Cine sînt oaspeții voștri?“ — Wakefield și Maggie, răspunde Sherrill și vocea repetă după ea, plină de Încîntare „Wakefield și Maggie! Bine ați venit În Casa Viitorului, Wakefield și Maggie!! — Du-te dracului, spune Sherrill. Niște mașinării Încep să robotească În bucătărie. Mașina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
inflexibilă ca și Cortina de Fier căzută Între Est și Vest. La vremea aceea, erau pletoșii Împotriva Gărzii Naționale. Acum sînt mustăcioșii Împotriva celor rași la sînge. Sus, doamna Petrovici, care privise totul de la fereastra apartamentului, pregătise deja gustările pentru oaspetele lui Susan: prăjitură, roșii, lichior, brînză și o cană de apă rece ca gheața. Brînza de capră, cu un miros pătrunzător, tronează În mijlocul unui fund de lemn cu un cuțit Înfipt În ea. — Asta e mămica mea, Aleișa Petrovici. Mami
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de-a lui Telescu despre credințele În viața de apoi ale țăranilor din Balcania. Se numea Copacul gnostic: Diavolul În Balcania. — Tare drag ne era profesorul, spune Susan. După ce i-au spart apartamentul, s-a mutat În camera noastră de oaspeți. Credea că Îl urmărește cineva. Un tip din poliția secretă din România, pe bune. Aici se simțea mai În siguranță pentru că tata avea tot felul de legături și putea să-l apere. Tati a pus niște tipi de pază În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
L-a găsit mort În cabina de WC. Un glonț În ceafă. Și nimeni nu a auzit nimic. Groaznic Aleișa se pornește pe suspinat; Susan o ia pe după umeri și o Îmbrățișează. — Lucrurile lui au rămas Încă În camera de oaspeți. Vino să vezi. Susan o lasă pe maică-sa În bucătărie și Îl conduce pe Wakefield pe un coridor lung. Aprinde lumina În dormitorul cel mic: teancuri de cărți stau clădite pe lîngă pereți, cărți de folclor balcanic, despre cultele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
marilor corporații se metamorfozează neîncetat una-ntra-alta: arcurile de la McDonald’s devin VW, VW devine CGI, CGI devine IBM, IBM devine Microsoft, Microsoft devine US Steel, US Steel devine Compania, ad infinitum În hore și valsuri de sigle. Artistul, bucuros de oaspeți, ia broșurica Marianei fără rețineri, o studiază cu atenție si apoi propune: — O să măresc poza asta și o să o proiectez În spatele siglelor care se transformă! Efectul subliminal va fi fenomenal! Wakefield Își imaginează bebelușii grunjoși străfulgerînd printre sinistrele sigle metamorfozate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dă imediat seama că lingurița va fi un alt dar pentru Diavol. O linguriță pentru sare? și-l imaginează pe Diavol Întrebînd. Pentru ce Doamne iartă-mă? Sarea, improvizează Wakefield, reprezintă Însăși viața omului. În Balcania, țăranii Îi Întîmpină pe oaspeții de seamă cu pîine și sare, Desigur, dar cum poate o linguriță de lemn furată dintr-un restaurant ucrainean să reprezinte, de o manieră semnificativă, procesul de auto-descoperire? SÎnge, sudoare și lacrimi, drăguță. Cu siguranță Diavolul poate aprecia la justa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vechi. Stau pitită, În timp ce două persoane de care nu-mi aduc aminte fac dragoste, fără să știe, de bună seamă, că mă uit la ei. Aroma de praf și sex. — Asta se Întîmpla În casa noastră! spune Tiffany. Camera de oaspeți, unde stătea profesorul Telescu. — Era cu mult Înainte ca el să se fi mutat acolo. Aveam doar vreo trei-patru ani, răspunde Susan. E un fel de tensiune În vocea ei și numele profesorului Telescu plutește În aer preț de cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe undiță, apoi firul cedează, plesnind prin aer la doar cîțiva centimetri de capul lui Wakefield, iar rechinul cade din nou În mare. În urmă cu doar cîțiva ani, acest măreț hotel decăzuse Înfiorător și era cunoscut doar pentru că oferea oaspeților undițe și momeală, astfel Încît aceștia puteau pescui direct din balcoane; mulți dintre acești oaspeți lăsau În urma lor peștele care se Împuțea, așa că actuala conducere descurajează această practică, dar cei din vremurile acelea, cei care Își pot permite să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Wakefield, iar rechinul cade din nou În mare. În urmă cu doar cîțiva ani, acest măreț hotel decăzuse Înfiorător și era cunoscut doar pentru că oferea oaspeților undițe și momeală, astfel Încît aceștia puteau pescui direct din balcoane; mulți dintre acești oaspeți lăsau În urma lor peștele care se Împuțea, așa că actuala conducere descurajează această practică, dar cei din vremurile acelea, cei care Își pot permite să stea acum la hotel, Încă mai pescuiesc. Jos, recepționerul Îi spune lui Wakefield cît este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din anii ‘70 se grăbește să deschidă ușa limuzinei. Prin contrast, Wakefield este condus În casă de un ușier la fel de solemn (și de Împodobit) ca și Kaiserul Wilhelm. În marele hol boltit s-au adunat deja vreo cîțiva zeci de oaspeți, sorbind șampania servită de un chelner În livrea, dar costumele lor (se pare că e un fel de bal mascat) pălesc În comparație cu colecția de capodopere moderne care ocupă vastul spațiu. Atenția lui Wakefield este atrasă de anxietatea vizuală a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
globală. Domnul Redbone e În afaceri cu cherestea. Cherestea vestică. Taică-su s-a ocupat de cherestea. Bunică-su s-a ocupat de cherestea. Nu deține nici un fel de pădure indoneziană de esențe tari, am avut eu grijă de asta. Oaspeții care tot sosesc Încep să umple sala, fără a pune În umbră operele de artă. Tema evenimentului este TÎrfele Artei, ceea ce explică băiatul din parcare cu pantaloni sexy și platourile de hors d’oeuvre În forme genitale modificate. Un gangster
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
te lăsa amăgit, baby. Bătrînul are un imperiu de mașini unelte. ți-ar putea scoate dinții unul cîte unul. Wakefield simte o Împunsătură de neliniște. Ce caută el aici? Misteriosul baron al cherestelei nu și-a făcut Încă apariția. Ceilalți oaspeți, bagă Wakefield de seamă, au terminat cu șampania politicoasă și se Îndreaptă spre bar În căutare de băuturi mai tari. Doamna Redbone se agață din nou de brațul lui Wakefield și Îl prezintă unui administrator de galerie de artă, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de ani. Pe aici - și arată către un alt coridor - e comoara lui Ali Baba. Am aici tot, mai puțin blocurile de marmură de pe Parthenon. Plus niște tunuri și grenade acustice. În partea asta sînt apartamente pregătite pentru cincizeci de oaspeți frumoși care vor să-și petreacă eternitatea În confort. Fie și numai băile te fac să vrei să rămîi aici pe vecie. — Dar al patrulea drum? Acolo ce e? — Acolo este centrul de comandă și control al viziunii noastre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
O să vedeți, le spune. O să ne distrăm. CÎnd ajung la ușile Închise ale hotelului, cei patru sînt pudrați cu aripi de termite. Paznicul de noapte așteaptă plin de speranță, rînjind. — Mă Întorc Într-o clipă, Îi șoptește Wakefield. Își conduce oaspeții către apartamentul lui, le arată unde sînt gheața și prosoapele și se Întoarce la poartă, să vorbească cu omul. — Am făcut rost de ele, spune paznicul, scoțînd din buzunar o fiolă bine Închisă. Cinci insecte cu aripi argintii se zbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din prima pagină din Woodbury Express, ziarul rival celui condus de ea. Dedesubt era o descriere dezgustător de amănunțită a fiecărui articol de îmbrăcăminte pe care îl purtase mireasa, inclusiv a jartierelor albastre de satin pe care le fluturase pe dinaintea oaspeților după șase pahare de Asti Spumante. Ceea ce o înfuria la culme pe ziarista din Fran era, în fond, faptul că fotografia apăruse pe prima pagină. Or fi fost nunțile un subiect constant în ziarele locale, dar, de obicei, nu ajungeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]