5,043 matches
-
Petru, printr-un creștin renegat, Sinan Celebi, cerându-i domnului să vină în fața lui și să presteze personal omagiul de credință. Deși sfătuit de boierii săi să cedeze, Petru Rareș a refuzat cererea sultanului și a decis să opună rezistență. Oastea turcească (care număra circa 200.000 de oameni, printre care și 3.000 de oșteni din Țara Românească, trimiși de Radu Paisie) a înaintat în Moldova, făcând joncțiunea cu tătarii conduși de hanul Sahib Ghiray la 9 septembrie, în apropriere
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
a trecut prin grele încercări până când a reușit să ajungă în sguranță la Ciceu. Într-un hrisov datat în 1546, din timpul celei de-a doua domnii, el spunea: „Atunci am văzut că nu voi putea să le stau împotrivă [oștilor sultanului Soliman] și, lăsând oștile mele, am fugit și am ajuns la Mănăstirea Bistrița sfintelor icoane și mult am plâns, la fel și egumenul și tot soborul plângea împreună cu mine, cu fierbinți lacrimi, și am dat făgăduință... că de mă
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
până când a reușit să ajungă în sguranță la Ciceu. Într-un hrisov datat în 1546, din timpul celei de-a doua domnii, el spunea: „Atunci am văzut că nu voi putea să le stau împotrivă [oștilor sultanului Soliman] și, lăsând oștile mele, am fugit și am ajuns la Mănăstirea Bistrița sfintelor icoane și mult am plâns, la fel și egumenul și tot soborul plângea împreună cu mine, cu fierbinți lacrimi, și am dat făgăduință... că de mă voi întoarce iarăși la scaunul
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
regina Izabela (1556), care era refugiată în Polonia. În clipa în care era cel mai sigur pe domnia sa, este detronat de un venetic crescut la curtea sa, Iacob Eraclide, poreclit și Despotul. Acesta, prin înșelăciuni și intrigi, își adună o oaste de mercenari și-l învinge pe Lăpușneanul la Verbia, la 18 noiembrie 1561. După ce Despot Vodă este ucis în 1563 de Ștefan Tomșa, care domnește pentru scurt timp, Lăpușneanu reușește să redobândească tronul Moldovei. Acest lucru îl costă mai mult
Alexandru Lăpușneanu () [Corola-website/Science/299210_a_300539]
-
zilele lui Laslău craiul unguresc, care cu ajutorul românilor i-a scos pe tătari din Moldova, gonindu-i peste Nistru"”. Tătarii, care erau așezați din 1241 în Moldova, de unde obișnuiau să facă incursiuni peste Carpați, au fost înfrânți în Moldova de oștile regelui Ungariei, Ludovic I (1342 - 1382), în primii ani de domnie ai acestuia, sub conducerea voievodului Transilvaniei Andrei Lackfi. Dupa Pavel Parasca bătălia cu tătarii și întemeierea Moldovei a avut loc în 1285 în timpul lui Laslău. Astfel, tătarii au fost
Dragoș I () [Corola-website/Science/299225_a_300554]
-
a lungul timpului în Valhalla de walkirii. Primul care i-a observat pe giganți a fost Heimdall și a sunat din cornul Gjallarhorn pentru a anunța pe toți zeii. La auzul sunetului cornului însuși arborele Yggdrasil se va zgudui. Imensa oaste a eroilor din Valhalla numără 432 000 de Einherjari, câte 800 din fiecare din cele 540 porți ale marelui palat. Zeul Odin l-a atacat pe Fenris, fiind ajutat la început de Thor. Thor însă a fost nevoit să își
Ragnarök () [Corola-website/Science/299811_a_301140]
-
voievodatului lui Litovoi. Basarab I era înrudit cu dinastia bulgară asenidă prin fiica sa, Theodora, căsătorită cu puțin înainte de 1322 cu țarul Ivan Alexandru al Bulgariei. În 1323, Mihail al Bulgariei (unchiul lui Ivan Alexandru) a fost ajutat de o oaste importantă de "„ungrovlahi”" în bătăliile acestuia cu Imperiul Bizantin. Numele voievodului "transalpin" (transcarpatin) nu este consemnat, însă istoricii sunt de părere că acesta era Basarab I. Basarab îl va mai sprijini pe țarul bulgar și în 1330, la 28 iunie
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
acestea, izvoarele descoperite mai recent arată că în 1317 Severinul era în mâinile angevinilor. Alte surse datează ocuparea Banatului de către Basarab în 1324 sau 1327. În 1330 se afla în mâinile voievodului muntean, în momentul în care este ocupat de oștile lui Carol Robert. Următorul ban de Severin, Dionisie Szecs, este menționat abia în 1335 și Nicolae Iorga crede că zona a fost recucerită de unguri definitiv abia în 1334 - 1335. Există ipoteza ca Banatul de Severin să fi rămas totuși
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
Societatea Țării Românești se împărțea în principal în două clase, cea de jos a țăranilor (în majoritate liberi) și cea de sus a boierilor, juzilor și cnezilor. Țărănimea era principala furnizoare de impozit; de asemenea ea constituia corpul principal al oastei celei mari. Vechii juzi și cnezi rămăseseră la stadiul de conducători locali sau slujbași domnești, în vreme ce boierimea era nou alcătuită din marii proprietari de pământuri, nu atât de primejdioasă pentru autoritatea domnului cât valoroasă în cazul confruntărilor armate. Boierii se
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
lui Vladislav I către brașoveni din 1368 le întărea "„vechile lor libertăți”". Dinspre sud, în Țara Românească ajungeau negustorii greci și cei ragusani, care încă din 1349 treceau prin Serbia către "„țara lui Basarab”". Foarte puține știri au parvenit în legătură cu oastea lui Basarab. Ele se reduc în principal în relatarea bătăliei „de la Posada”, în miniaturile din Cronica pictată de la Viena și într-o consemnare remarcată de P. P. Panaitescu privind asemănarea, de la distanță, dintre oștirile valahe și cele tătărăști. Basarab I
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
relatarea bătăliei „de la Posada”, în miniaturile din Cronica pictată de la Viena și într-o consemnare remarcată de P. P. Panaitescu privind asemănarea, de la distanță, dintre oștirile valahe și cele tătărăști. Basarab I, ca și „mare voievod”, era conducătorul suprem al oastei. Aceasta era compusă în caz de primejdie din toți bărbații capabili să poarte o armă în mână. Radu Rosetti remarca faptul că "„nu erau limite de vârstă, altele decât ale neputinței fizice. Orice bărbat era îndatorat să răspundă chemării sub
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
altele decât ale neputinței fizice. Orice bărbat era îndatorat să răspundă chemării sub arme, indiferent de vârstă, atâta vreme cât puterile fizice îi îngăduiau să o facă sau până când nu decădea din situația de om liber.”", iar datoria de a merge la oaste decurgea "„din faptul folosirii gliei”", într-o țară predominant agrară, cu țărani în majoritate slobozi (moșneni). Aceasta constituia așa numita „oaste cea mare”. „Oastea cea mică” era formată din familiile boierești și cneziale, slujitorii lor personali și „curtea” domnului, însă
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
îngăduiau să o facă sau până când nu decădea din situația de om liber.”", iar datoria de a merge la oaste decurgea "„din faptul folosirii gliei”", într-o țară predominant agrară, cu țărani în majoritate slobozi (moșneni). Aceasta constituia așa numita „oaste cea mare”. „Oastea cea mică” era formată din familiile boierești și cneziale, slujitorii lor personali și „curtea” domnului, însă aceste elemente aveau o pondere foarte mică. Oastea cea mare era împărțită între cavalerie, formată din rândurile clasei nobiliare, și pedestrime
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
facă sau până când nu decădea din situația de om liber.”", iar datoria de a merge la oaste decurgea "„din faptul folosirii gliei”", într-o țară predominant agrară, cu țărani în majoritate slobozi (moșneni). Aceasta constituia așa numita „oaste cea mare”. „Oastea cea mică” era formată din familiile boierești și cneziale, slujitorii lor personali și „curtea” domnului, însă aceste elemente aveau o pondere foarte mică. Oastea cea mare era împărțită între cavalerie, formată din rândurile clasei nobiliare, și pedestrime, alcătuită din țărani
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
țară predominant agrară, cu țărani în majoritate slobozi (moșneni). Aceasta constituia așa numita „oaste cea mare”. „Oastea cea mică” era formată din familiile boierești și cneziale, slujitorii lor personali și „curtea” domnului, însă aceste elemente aveau o pondere foarte mică. Oastea cea mare era împărțită între cavalerie, formată din rândurile clasei nobiliare, și pedestrime, alcătuită din țărani. Aceștia, chiar dacă aveau la dispoziție cai, îi foloseau doar pentru a se deplasa mai rapid și nu în luptă. Pedestrimea era organizată în cete
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
românească din acele vremuri este reliefată în special în timpul bătăliei din 1330. Pus în fața unei armate ungurești superioare numericește, Basarab adoptă o tactică având patru elemente: retragerea din fața dușmanului, pustiirea terenului și otrăvirea fântânilor din calea inamicului, hărțuirea permanentă a oastei ungurești și alegerea unui loc de confruntare cât mai convenabil. În momentul confruntării armate, oastea lui Basarab era împărțită în patru corpuri: două acționau de pe buza râpelor iar celelalte două închideau calea în defileu. La finalul bătăliei de patru zile
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
armate ungurești superioare numericește, Basarab adoptă o tactică având patru elemente: retragerea din fața dușmanului, pustiirea terenului și otrăvirea fântânilor din calea inamicului, hărțuirea permanentă a oastei ungurești și alegerea unui loc de confruntare cât mai convenabil. În momentul confruntării armate, oastea lui Basarab era împărțită în patru corpuri: două acționau de pe buza râpelor iar celelalte două închideau calea în defileu. La finalul bătăliei de patru zile a intrat în luptă și cavaleria, care a pătruns în defileu și a neutralizat forțele
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
și a neutralizat forțele rămase. Este de remarcat, în aceste împrejurări dar și în altele, colaborarea militară dintre români și tătari. Este de remarcat faptul că puterea armată a Țării Românești era destul de însemnată astfel încât să fie posibilă participarea unei "„oști însemnate”" în 1323 și a unui contingent în 1330 în sprijinul lui Mihail Asan al III-lea al Bulgariei, precum și desfășurarea campaniei din anii 1343 - 1345 împotriva tătarilor. Despre organizarea bisericească din vremea lui Basarab nu s-au păstrat date
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
în toiul nopții de pe câmpul de bătaie, vrând să treacă în Transilvania, dar a fost decapitat de hatmanul Șeptilici și de Goia. Ultima luptă a polonilor cu armatele adversare s-a dat în retragere, la Movilău. Costea Bucioc a comandat oastea Moldovei în timpul războiului, dar este prins de tătari și tras în țeapă de către comandantul oștirii turcești Schinder pașa în septembrie 1620. După prima versiune, comuna Vărvăreuca a fost atestată pentru prima dată la 12 aprilie 1620 cu denumirea de Cucuieți
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
din 16 noiembrie 1485: "Mai apoi, într-același an, Ștefan vodă, daca au scos vrăjmașii săi din țară și daca au răcitu vrémea și caii turcilor au slăbitu, au lovit pre Malcociu la Catlabuga, noemvrie 16, de au topit toată oastea turcească. Într-aceasta bucurie, daca s-au întorsu Ștefan vodă, au zidit bisérica pre numele sfântului Nicolae în târgul Iașiloru.". Această afirmație este contrazisă de Axinte Uricariul, în aceeași cronică, cu câteva rânduri mai jos, acesta trimițând cititorul la pisania
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
iar cetățile au încheiat un tratat de alianță. Lisimah îi învinge pe traci și sciți și asediază orașul Callatis. De partea răsculaților se află rivalul său, Antigonos, care se erija într-un protector al autonomiei cetăților grecești și trimitea o oaste pe uscat și o flotă. Callatis este înfrânt iar la întoarcere, Lisimah este atacat de odrisi în trecătorile din Balcani. În 311 i.en., se încheie o pace cu cetățile grecești cărora le este recunoscută autonomia. În 310/309 i
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
să împotriva tribalilor și geților. Relatările lui Ptolemeu au fost păstrate în opera lui Arrian, scriitor grec din secolul al II-lea d.Hr., ce a ocupat diferite demnități în Imperiul Român. Pornind pe firul narațiunii lui Arrian, aflăm că oastea macedoneană, formată din 30.000 de soldați, trece pe lângă orașul Philippi, apoi pe langă masivul Orbelon, după care trece râul Nestos, și după zece zile ajunge în munții Haemus unde are loc prima confruntare cu tracii, aceștia încercând cu ajutorul carelor
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
Marcu. Același evanghelist arată ca uneori Irod îl ocrotea și, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neștiind ce să facă; și îl asculta cu plăcere. Totuși, când Irod își prăznuia ziua dând un ospăț boierilor săi, mai-marilor oștii și fruntașilor Galileii, fata Irodiadei a intrat la ospăț, a jucat, și a plăcut lui Irod și oaspeților lui. Împăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, și-ți voi da.” Apoi a adăugat cu jurământ: „Ori ce-mi vei
Ioan Botezătorul () [Corola-website/Science/299282_a_300611]
-
strică toate actele făcute de predecesorul său, din dorința de răzbunare și setea de bani. În curând el îi nemulțumește pe cei mai de frunte boieri, care după Teleajen l-au părăsit pe Mihai, pe Buzești, și care, trecând cu oastea peste râul Olt, îl alungă pe Simion din țară, și îl pun pe tron pe Radu Șerban Basarab. Detronarea lui Simion a fost determinată și de uciderea lui Mihai în Transilvania, și pentru că nemții ajunseseră stăpâni acolo și astfel amenințau
Simion Movilă () [Corola-website/Science/299287_a_300616]
-
lui Mihai în Transilvania, și pentru că nemții ajunseseră stăpâni acolo și astfel amenințau ocârmuirea Munteniei ca vasală a turcilor și a polonezilor. Noul domn sprijinit de boieri era chiar protejatul împăratului german și se ciocnise de mai multe ori cu oștile lui Simion, ajutat fiind și de oștile lui Basta (1602). Cu toate eforturile pe care le-au făcut Simion și boierii partizani lui, refugiați în Moldova, nu reușește să ia tronul. În cele din urmă, când fratele său Ieremia Movilă
Simion Movilă () [Corola-website/Science/299287_a_300616]