5,280 matches
-
Bustul‑portret este un omagiu adus individu‑ lui; medaliile au servit la glorificarea individului dezvăluind prin profil și prin viziunea frontală a capului, fizionomia personajului; iar statuia ecvestră era omagiul suprem adus gloriei unui personaj ilustru, sau unui comandant de oști. Statuile erau așezate în piețe publice pe socluri înalte ca omagii ale ad‑ mirației publice. În acest sens sunt cunoscute statuile lui Donatello și Verroc‑ chio. Sculptura a reprezentat arta supremă pentru Michelangelo. El a unit într‑o formă neîntrecută
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
-său Mircii vodă [Ciobanul]”; „După ce s-au așezat Alixandru vodă [Lăpușneanu] al doilea rând de domnie în scaun, au trimis de și-au adus pe doamnă-sa și coconii din țara Muntenească, că acolo o așezase într-acele turburări de oaste”; „că le trimisese [oștile] la Făgăraș să scoată pe doamnă-sa [a lui Mihai Viteazul] și pe coconii, carii îi închisese Chiachi Iștfan...”; „Iar el [Radu Șerban], cu puțini ce au scăpat, s-au dus la Suciavă unde era și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
După ce s-au așezat Alixandru vodă [Lăpușneanu] al doilea rând de domnie în scaun, au trimis de și-au adus pe doamnă-sa și coconii din țara Muntenească, că acolo o așezase într-acele turburări de oaste”; „că le trimisese [oștile] la Făgăraș să scoată pe doamnă-sa [a lui Mihai Viteazul] și pe coconii, carii îi închisese Chiachi Iștfan...”; „Iar el [Radu Șerban], cu puțini ce au scăpat, s-au dus la Suciavă unde era și doamnă-sa și de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au dominat viața politică a țării („Auzind doamna Irimii vodă de pierzarea fie-său și de robirea gineri-său și altor boieri și norod, mai avea și alt ginere Leaf mare, Corețchi, pe nume, cu care sfătuindu-se și strângând oști...”), fixându-se în memoria colectivă („la [Elisabeta Movilă] ticăită s-au încrezut în cuvintele pașii și mai mult într-ale Radului vodă și aștepta să-i aducă steag de domnie, după făgăduința lor. Dar au fost făgăduială vicleană, că în locul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
l-au mazilit împăratul, căci se încuscrise cu leașii...”), îndeplinind de cele mai multe ori gândurile părinților în privința căsătoriilor (stare ce le prilejuiește evocării indirecte în cronici: „pă Radul de la Afumați, carele zic să fie fost ginere lui Neagoe vodă”; „au strâns oști [Constantin Movilă] și cu bani și i-au dat și cumnatu-său Potoțchi hatmanul, fiind om mare în țara Leșească și era ginere Irinii vodă”), înscriindu-se între „personajele” scenelor în care gesturile extreme atingeau colectivități întregi (într-o „istorisire” despre
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
țării Românești, se afla la Curtea de la Suceava din 1473. Câteva lupte și mai multe gesturi inamicale ale lui Radu cel Frumos (instigări la rebeliuni și comploturi) l-au făcut pe Ștefan cel Mare să ia o decizie. Ca urmare, oștile moldovene trec Milcovul în noiembrie 1473 și angajează confruntarea cu armata Domnului muntean la pârâul Vodnău [Vodna] (Cursul Apei), afluent al râului Prahova, aproape de Gherghiță. Trei zile s-au lovit oștile, de joi până sâmbătă (18-20 noiembrie 1473), și, în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ștefan cel Mare să ia o decizie. Ca urmare, oștile moldovene trec Milcovul în noiembrie 1473 și angajează confruntarea cu armata Domnului muntean la pârâul Vodnău [Vodna] (Cursul Apei), afluent al râului Prahova, aproape de Gherghiță. Trei zile s-au lovit oștile, de joi până sâmbătă (18-20 noiembrie 1473), și, în cele din urmă, Voievodul muntean a fugit, încercând - fără succes - să reziste în București (castelul Dâmbovița). A fost obligat să se retragă și de acolo și să lase învingătorului tot ce
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și i-au datu pre Roxanda, să-i fie doamnă, fata lui Pătru vodă, sora lui Ștefăniță vodă”) și acceptată de viitoarea soacră, numai că planul a fost zădărnicit de celălalt pretendent, stolnicul Petrea, alesul exilaților, venit în țară cu oaste poloneză. Drumul lui Joldea către altar („Și déciia au purces Joldea vodă pre Jijiia în sus, să meargă la Suceava, să facă nuntă”) a fost întrerupt brusc, la Șipote, și transformat într-un dezastru (cu „operațiile” rezervate pretendenților lipsiți de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Șipote, și transformat într-un dezastru (cu „operațiile” rezervate pretendenților lipsiți de șansă). Același Ureche este atent la peripețiile împletite în jurul unui tron și al unei femei: „[...] de sârgu au trimis Alixandru vodă pre Moțoc vornicul cu o samă de oaste înainte, ca să prinză pre Joldea vodă. Și prinzându-i calea la Șipote, neavându el nici o știre de nicăieri, l-au împresurat oastea cea leșască și l-au prinsu viu. Pre carele mai apoi, dacă au sosit Alixandru vodă, l-au
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tron și al unei femei: „[...] de sârgu au trimis Alixandru vodă pre Moțoc vornicul cu o samă de oaste înainte, ca să prinză pre Joldea vodă. Și prinzându-i calea la Șipote, neavându el nici o știre de nicăieri, l-au împresurat oastea cea leșască și l-au prinsu viu. Pre carele mai apoi, dacă au sosit Alixandru vodă, l-au însemnat la nas și l-au dat la călugărie”. Soacra ostilă va fi eliminată și ea (prin sugrumare), iar Ruxandra, devenită un
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
angajamentelor luate față de imperiali) și o bucurie, adusă de Doamna sa (Elena, fiică a postelnicului Udriște din Mărgineni, nepoată a lui Udriște cel ce fusese însurat cu Anca, fiica lui Radu de la Afumați): „Iar Șărban-vodă simțind de aceasta, fiindu-i oștile risipite, n-au putut aștepta, că au fugit în Moldova. Iar când au fost la Lunca Mare, iau ajuns tătari gonaci fără véste. Atuncea Șărban-vodă de-abia au scăpat cu o seamă de oameni pân’ la Suceavă, că acolo era
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pentru ca să nu mai aibă domniia și țara turburare despre dânșii, așijdere și cu vecinii cu toți s-au împăcat, și toți oamenii pământului să bucurară, scăpând de robii, dă prăzi, de fugi pen munți, și de toate groazile și călcăturile oștilor și toți da laudă lui Dumnezeu”. Plecarea în Apus este descrisă la fel: „Iar el, cu puțini ce-au scăpat, s-au dus la Suceavă, unde era doamnă-sa și de acolo, pen țara Leșască, la Beci, s-au dus
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
primească scrisori de la austrieci 28) în scaunul țării Românești, făcute 1612, 1614 și 1616, au fost, unele, de rutină, formale, și, prin urmare, sortite eșecului. La fel de neizbutită s-a arătat și tentativa armată întreprinsă, în 1616, de Radu Șerban însuși. Oastea sa a fost înfrântă de turci când încerca să intre în Moldova pe la nord. S-a spus că Radu Șerban a trăit la Viena înconjurat de lipsuri, vorbindu-se de o pensie de doar 200 de florini pe lună. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
iar după intrarea între monahii ea se va numi Maria), când îl va învinge, la Orbia, pe Petru Aron (pe care îl mai învinsese o dată, ajutat de Vlad țepeș, în aprilie 1457, când îl și detronase), cel ajutat de o oaste ungurească, va porunci să i se taie capul, la 14 decembrie 1470, „de-și răsplăti - socotește cronicarul - moartea tătâne-său, Bogdan vodă”. Au pierit atunci, tot de sabie domnească, și câțiva boieri bănuiți de purtare neconcludentă (voi mai reveni) sau
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
răsculații din Soroca și Orhei, niște „nemulțumiți de profesie”, incitații de excesele lui Aron Vodă (caracterizările pe care i le fac acestui „Tiran” Grigore Ureche și Miron Costin seamănă izbitor). A fost mutilat și trimis la mănăstire acest „domnișor”, după ce oastea sa a fost învinsă, în luna mai 1592, la Răut (prilej pentru Domn să se dezbare de alți adversari spune Ureche în titlul paragrafului „... și când au perit Bucium Vornicul și [Bârlădeanu] logofătul și Paos vornicul): „Deci au purces împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dezbare de alți adversari spune Ureche în titlul paragrafului „... și când au perit Bucium Vornicul și [Bârlădeanu] logofătul și Paos vornicul): „Deci au purces împotriva vrăjmașilor săi, și mergând au pus pre Ureche logofăt mare. De aci s-au tâmpinat oștile la Răut, și dând războaie vitejește de îmbe părțile, izbândi Aron Vodă, și-i bătu pe toți, și domnișorul încă-l prinse, ce nu-l omorî, numai ce-i tăe nasul, și-l călugări”40. Pățise la fel mai înainte
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu Alexandru Vodă în țară, și de sârg oblicind că țara au rădicat cap pre Joldea la domnie, carele merge spre Suceava să facă nuntă cu Roxanda, de sârg au trimis Alexandru Vodă pre Moțoc vornicul cu o seamă de oaste înainte, ca să prinză pre Joldea Vodă, și prinzându-i calea la Șipote, neavând el nici o știre de nicăierea, l-au împresurat oastea leșască și l-au prins viu, pre carele mai apoi, dacă au sosit Alexandru Vodă, l-au însemnat
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să facă nuntă cu Roxanda, de sârg au trimis Alexandru Vodă pre Moțoc vornicul cu o seamă de oaste înainte, ca să prinză pre Joldea Vodă, și prinzându-i calea la Șipote, neavând el nici o știre de nicăierea, l-au împresurat oastea leșască și l-au prins viu, pre carele mai apoi, dacă au sosit Alexandru Vodă, l-au însemnat la nas și l-au dat la călugărire”41. Luptele cu acești „domnișori” se purtau nu numai în țară, cu armele (domnia
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
anului 1551, cu gândul să-l doboare de pe tronul Moldovei pe Ștefan Rareș. Pedepsirea lor era necesară: „Iar Alixandru-vodă [Alexandru al II-lea Mircea - n.m.] au trimis înainte pre Dragomir vornec și Mitrea comis, Bratul păharnic și Ion părcălab, cu oaste la București la Vintilă-vodă și lotrii aceia, fiind Vintilă-vodă în scaun 4 zile” [Cronica Bălenilor]‚ mai sus evocatul Iurie spătarul [l-a chemat și Orăș] a fost, se pare, ucis; și-a pierdut, în orice caz, toate bunurile 43) Radu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pus nume Ion Vodă, și de aci au purces pre Prut în sus. Iară Iancul Vodă, prinzând de veste că lăpușnenii s-au rădicat asupra lui, de sârg au trimis pre Bucium vornicul cel mare și pre Brut postelnicul cu oaste împotriva lor. Și tâmpindu-se oștile la Bolota, s-au lovit în față, și dând războiu vitejește de îmbe părțile, pierdură lăpușnenii războiul, și domnișorul încă se înecă în Prut”46. „De noroc era Petru Vodă cu cazacii - constată Ureche
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aci au purces pre Prut în sus. Iară Iancul Vodă, prinzând de veste că lăpușnenii s-au rădicat asupra lui, de sârg au trimis pre Bucium vornicul cel mare și pre Brut postelnicul cu oaste împotriva lor. Și tâmpindu-se oștile la Bolota, s-au lovit în față, și dând războiu vitejește de îmbe părțile, pierdură lăpușnenii războiul, și domnișorul încă se înecă în Prut”46. „De noroc era Petru Vodă cu cazacii - constată Ureche necazurile pricinuite lui Petru Șchiopul de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
găzduit la Alba Iulia. încercarea de a reveni în țara Românească, împreună cu simenii care îl urmaseră în Transilvania, i-a fost fatală: „Iar Constandin-vodă, prinzând véste, trimis-au pre Preda dvornicul Brâncoveanul și pre Radul stolnicul Fărcășanul și Ivașco Cepariul, cu oști grele. Și făcură război mare la Târgul Bengăi și fără biruiți siiménii. Câți n-au perit de sabie, prinsu-i-au vii. Și prinseră și pre Hrizea spătarul viu. închinându-se boiarii la domnu-său cu slujbă curată, priimindu-i cu cinste, dăruitu-i
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cale într-o adunare a boierilor (ținută la Slatina, către sfârșitul anului 1528) și condusă de marele vornic Neagoe din Periș (un boier foarte bogat) și de postelnicul Drăgan din Merișani, cumnatul lui Neagoe 79. Radu de la Afumați, lipsit de oaste, a căutat sprijin la rudele sale, marii boieri ai Craiovei, dar complotiștii l-au prins la Râmnicu-Vâlcea și l-au decapitat, împreună cu fiul său mai mare, Vlad, rod din prima căsătorie. Fapta, petrecută la 2 ianuarie 1529, ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Om neștiutoriu rândului și obiceiurilor țării - va scrie Miron Costin -, fără limbă de țară, care lucru mai greu nu poate hi, când nu știe domnul limba țării unde stăpânește”. Unindu-se cu polonezii împotriva turcilor, Gaspar Grațiani, copleșit de numărul oștilor turcești, vrea să scape trecând Prutul. Hatmanul Șeptilici și postelnicul Goia îl însoțeau cu o mică gardă. Au profitat de situație și l-au omorât, comițând o crimă politică și binemeritând sancțiunea pe care o va da împotriva lor Vodă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Moțoc (care era vătaf de Iași) - și de slujitori, Ștefan I Tomșa (în care Grigore Ureche, greșind durata domniei, vede, totuși, un om chibzuit: „Văzând Tomșa Vodă că împotriva acei puteri nu va putea sta [Lăpușneanu venea în Moldova cu oaste turcească— n.m.], cu sfetnicii săi, cu Moțoc vornicul, cu Veveriță postelnicul și cu Spancioc spătarul, au trecut în țara Leșască și s-au așezat la Liov, după ce au domnit 5 săptămâni”) se afla în Pocuția la începutul lui martie 1564
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]