5,469 matches
-
Lavinia care se pocăia la locurile sfinte. În fața lui se afla o femeie hotărâtă, conștientă de valoarea ei, care conducea negoțul cu grâne așa cum o făcuseră înaintașii ei. Spătarului i se părea că într-un fel are în față întruchiparea odăii în care pășise. Tavanul din grinzi de stejar, înnegrite de fum, cioplite aspru cu securea, pereții văruiți alb curat, cele două laițe din lemn lustruit acoperite cu macaturi macedonene țesute cu modele geometrice în diferitele nuanțe de lână seină, jilțurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
două laițe din lemn lustruit acoperite cu macaturi macedonene țesute cu modele geometrice în diferitele nuanțe de lână seină, jilțurile turcești din lemn de stejar cu încrustații de sidef și de fildeș, paravanul ornat la fel, ascunzând un colț al odăii, cu un șal de muselin atârnând peste el, masa joasă cu tipsii de argint cu dulciuri, cele câteva suporturi pentru cărți deschizându-se în X, pline de catastife și volume legate în piele. — Mă iertați, răspunse ea la salutul celor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nici o reținere să-l pârască pe Nicos al meu. Ce le făcuse? Ea se opri. Pașii nervoși ai unchiului Ianache răsunau pe dalele de piatră. La lumina candelei și a lumânărilor, povestea parcă se anima cumva din colțurile umbroase ale odăii. Mihai își turnase puțin vin în pahar și se uita lung la femeia din fața lui; cum adică, femeia asta nu pricepe că tatăl ei și unchiul erau înspăimântați că altcineva luase locul tălmaciului la petrecerea marelui dragoman și că...? — Da
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fost și el să și ciulească urechile, să audă ce spune trimisul regelui Franței, al lui Ludovic, regele Soare. Mihai se ridică tulburat din jilț. Nu-i venea să-și creadă auzului. Era rândul lui să măsoare cu pași grei odaia, așa că Lavinia se așeză. — Știi și ce-a aflat? — Politică, domnia ta, politică, adică o prostie. Știe marele stolnic Constantin, fratele domniei tale... Doamne, ce prostie! — ... Mihai se oprise și o privea îngrozit. — A aflat că măria sa regele Ludovic vroia să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
transmite un mesaj. Ridică paharul și el: — Așa să ne ajute Dumnezeu! Toți boierii se sculară în picioare, închinară și băură paharul până la fund. — Binecuvântează, preasfințite, sfârșitul mesei, hotărî vodă. Cu capetele plecate, ascultară rugăciunea de sfârșit. — Să mergem în odăile mai răcoroase, cine dorește narghilea, cafea, dulcețuri..., mai spuse domnitorul, apoi privind către cei doi frați: cu voi, cu Matei, cu Iordache și cu sfinția sa, am o treabă. Am trimis în iatacul doamnei după mama și Stanca. Veniți după mine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trimis în iatacul doamnei după mama și Stanca. Veniți după mine. Dinu le făcu semn lui Matei și lui Iordache. Mihai observă că se luase după ei și Constantin Brâncoveanu. Intrară în urma lui vodă în ceea ce spunea el că este odaia lui de reculegere. O cameră spațioasă, întunecoasă din cauza lambriurilor de lemn de nuc, cu covor de Ispahan pe dușumele, jilțuri, firide cu cărți, una spre răsărit cu un triptic sculptat în fildeș, un pupitru, o laviță mare din lemn bine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sau poate am mâncat prea mult și mi-a căzut greu, strigă Șerban Vodă. — Da’ de mine nu ai milă, că nu mai am pe nimeni? — Pe nimeni, Stanco, mare minune! Și vodă roti privirea peste toți cei strânși în odaie. Ce faci, dragă, vrei să ne jucăm de-a v-ați ascunselea? Noi suntem nimeni, Dinu nimeni, nimenea Mihai? Cinci ani stătu în coada ta pe la Ierusalim. Și Matei, și Iordache frate-meu, și Constantin fiu-tu, și... câți coconi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rușine. La cununie tot așa gătită și legată peste obraz s-a dus. Târziu după nuntă, când a rămas vodă Alexandru singur cu nevastă-sa de-i zicea lumea doamna Ruxandra, fata și-a scos vălul. Lumină era puțină în odaie, dar tot când o văzu vodă se sperie atât de tare că era mireasa lui ca muma pădurii la față, ba mai avea și albeață pe ochi... — Și? — Restul altă dată. Acum, la culcare! Spune, taică... — Mâine, zisei mâine! Mergeți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care nu țineau de aspritul mustului și de limpezitul tulburelului... Încă din vremea lui Matei Vodă toată negustorimea aleasă, ba chiar și boierii căftăniți, intrau la cafeneaua lui Hamie, ienicerul măriei sale împăratului de la Stambul. Ținea Hamie cafenea mare, cu felurite odăi, unele mari cu mai multe măsuțe, altele mici, tainice, cu tavanele lucrate meșteșugit din lemn de cireș și păr, frumos cioplit și rânduit după moda de la Constantinopol, ca să placă ochiului atât îmbinarea măiestrită a grinzilor cât și cea a culorilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încăperile de jos, că domnia sa sfetnicul nostru - or, spunând aceasta, arătă spre Ianache - nu prea poate urca treptele. Mergând cu spatele și aplecându-se gâfâind la fiecare pas, Hamie le arăta drumul. — Binevoiască domniile voastre să mă urmeze... Intrară într-o odaie pătrată, mai înaltă decât sala de la intrare, fără geamuri, doar cu un luminator în tavan din care se cerneau palide câteva raze colorate azuriu. De jur împrejurul pereților, - sofale joase cu perne de toate mărimile îmbrăcate în satenuri cu arabescuri, măsuțe joase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce este asta? țipă mitropolitul, făcându și cruce. — Este chinul meu de mai bine de trei săptămâni. În fiecare noapte, înțelegi, în fiecare noapte Cotroceniul se preschimbă în Ierusalim, tot așa cum în locul îngerului vine Iisus. Se lăsă liniște grea. În odaie nu erau domnul și mitropolitul țării, erau doi prieteni alături, la restriște și la bucurie. Zâmbetul liniștit pe fața prelatului lăsase locul unei expresii de compasiune. — Spune, Șerbane, spune. — Înțelege, știu de fiecare dată că nu mă pot arunca în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prin grilajul de fier forjat al ușiței, fermecând înserarea. În momentul intrării unui slujitor și a doctorului neamț, mitropolitul a cerut permisiunea de a chema un grămătic pe care să-l trimită cu porunci la Mitropolie. După un timp, în odaie a apărut un tânăr înalt și, deși lumina puțină îndulcea toate contururile, urâțenia lui l-a făcut pe prelat să tresară. O barbă și o mustață rară de om spân, cu câteva fire de păr roșcat, nu reușeau să-i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aia de se strecoară pe la toate curțile boierești, i-a spus Brâncoveanului că Smărăndița găsise niște hârtii și că de atunci... Fata tatii. Și ce mică era! Vodă se ridică din jilțul lui și începu să măsoare cu pași repezi odaia în lung și în lat. — Poți să-ți închipui ce simte un bărbat ca mine când își mărită fata la paisprezece ani? Da’ când te cheamă la prohodul ei, la nici cincispreceze ani? Când ne-am hotărât s-o mărităm
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
te aibă în pază. Theodosie îl binecuvântă cu amândouă mâinile iar lui Șerban i se păru, cu toată lumina puțină, că vede în ochii deja bătrâni ai mitropolitului aprinzându-se luminițe aurii. Ușa nu se închisese în urma prelatului și în odaie năvăliră trei sau patru persoane printre care doctorul grec și grămăticul cel slut. Îi lăsă pe fiecare să-și facă datoria, se lăsă condus în dormitor și masat, își dictă programul pentru a doua zi, ceru să i se dea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
casă Zamfirei, că o fi ea nebună, dar de sufletul Tudorei trebuie să o primim în casă. Da’ Zamfira nu se spală niciodată, se dă noaptea cu rachiu în care pune niște ierburi de pute ca un spițer. Stă în odăile copiilor și noroc că plătești dascălii aduși de măria sa și pentru coconii noștri, că altfel nu știu ce-ar fi. — Ei, lasă, draga mea, că n-o fi Zamfira chiar așa de nebună. — Ba e, se ține - uite așa cât
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mormăi Brâncoveanu, aproape adormit. — Nebună, nebună, dar i-a băgat în cap Mariei că doar ea o să ajungă doamnă, că degeaba o să le mărit pe Stanca și Ilinca cu beizadele. S-o fi văzut pe Maria, s-a furișat în odaia mamei tale și așa copilă de zece ani câți are, s-a gătit cu tulpanul doamnei Ilinca, a tras un jilț în fața oglinzii venețiene pe care i-a adus-o nașul Dinu, s-a așezat și a început să comande
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de lemn de stejar îl făcu pe Brâncoveanu să sară din pat drept în picioare. Dădu laoparte draperia grea de brocard de la fereastră dar nu văzu nimic; afară era noapte adâncă și întuneric apăsător, căci ploua mărunt și rece. Ușa odăii de dormit se deschise și un argat intră cu o lumânare în mâini. — Dorobanți de la curte, spuse el, făcând un gest spre direcția din care veneau bubuiturile în poartă. — Deschide-le până mă îmbrac. — Constantine, mi-e frică, oftă Marica
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
calul la pas ca să fie ajuns din urmă de un dorobanț și, când acesta se apropie, porunci: Bate în poarta cafenelei până când s-or trezi gazdele. De la primele ciocănituri se deschise o fereastră cam unde era scara ce urca la odăile de sus iar capul ciufulit al lui Hamie se arătă pentru o clipă. Oare când o fi avut vreme să coboare? Aproape instantaneu, zgomotul barelor de fier și al obezilor care întăreau poarta pe dinăuntru depăși dangătul într-o dungă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încetișor. Doamna nu era de văzut. Unii spuneau că în spătăria mică sfătuia cu cuscrii ei din neamul Bălenilor cum să-l aducă pe beizadea Gheorghe la domnie. Au ridicat mortul pe umeri niște dorobanți și l-au dus în odaia în care în urmă cu trei zile stătuse la sfat cu mitropolitul. Theodosie era singurul care-l urma. Cu greu își stăpânea lacrimile. Era singurătatea pe care o simțise prietenul lui și care nu fusese o nălucire, căci iată acum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
greu își stăpânea lacrimile. Era singurătatea pe care o simțise prietenul lui și care nu fusese o nălucire, căci iată acum nimeni nu este dornic să-l privegheze. Fusese un om mare, nu pentru că ajunsese domn, ci pentru că fusese destoinic. Odaia era rece și neprietenoasă astăzi. Un argat, ca să intre în voia mitropolitului, aduse sfeșnicul, cu nisip proaspăt pus pe tăblia de sus și aprinse la capul mortului o lumânare. Este de ceară curată? se trezi Theodosie întrebând, apoi în mod
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mitropolitul oftă, ar fi vrut să spună ceva, își drese glasul și-și lăsă privirea în pământ. Se întreba dacă tânărul plin de viață din fața sa nu face un gest de impietate. Marele lui prieten zace mort și părăsit în odaia rece, privegheat de un grăjdar, care-i aprinde lumânare de la lumânare să nu stea fără lumină, iar tânărul se ridică pe treptele măririi până sus și de acolo demonstrează că este energic și capabil și chiar încearcă să arate că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să unească în jurul lui și al crezului său toată biserica ortodoxă de sub călcâiul turcesc. Și dacă neamurile și cei ce i-au fost dragi avuseseră alte treburi în timp ce răposatul, așa cum zice cronica, „zăcea ca un om din cei proști” în odaia rece și fără candelă aprinsă la cap, astăzi ei, cinul preoțesc și călugăresc, veneau să-i aducă cinstire. L-au scos din Curtea domnească opt frați monahi, ducând năsălia pe umeri. În pridvorul bisericii l au așezat în coșciug și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
durere. Acum monahii îi duceau doar trupul. Și clopotele, toate clopotele Bucureștiului, băteau. Documentul — Nu, nu, categoric nu! Așa nu mai merge, se trezi el strigând. Vodă luase obiceiul răposatului Șerban. Noaptea nu mai putea adormi, se scula și măsura odaia în lung și-n lat, vorbind singur. Marica trebuie să doarmă cu mine, că uite, dacă nu ne închinăm împreună, mă bântuie toată noaptea fel de fel de gânduri. Se opri în dreptul icoanelor, împinse puțin candela atârnată de tavan cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
s-o aducă la curte să i se închine noului domn. Încă nu se supărase Marica pe el. Când ele au sosit, el mânca în sala mare cu boierii cu care stătuse în spătărie toată ziua, iar Marica era în odăile ei, cu jupânesele. Mi-au spus că a sosit mama și că e la doamna, am trimis vorbă că vreau să-mi beau cafeaua acolo, în iatacul Maricăi. Jupânesele, care mai de care „să trăiești, măria ta”, doar tușa Anca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
crezuse. Și-a simțit șira spinării înghețată și un fior scuturându-i tot trupul. Nu știam că măria ta înțelege sârbește. — Sârbește? De la cine către cine este? arătase spre răvaș, sculându-se de unde era așezat. Simțise nevoia să pornească măsuratul odăii, dar se opri și se așeză. Mersul acesta nervos nu trebuie să-l știe nimeni, nici Hamie. Lumea trebuie să-l creadă calm și moale. Își aducea aminte cu ciudă de zâmbetul superior al fostului ienicer și de încetineala cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]