5,154 matches
-
mai întâi, apoi alte elemente ale judicativului, nu pot fi limitate la aceste două rânduri de rosturi. De fapt, sensul principal al celor trei acte este pragmatic, așa cum s-a precizat mai sus; apoi sunt de acceptat sensurile logic și ontologic. Prin aceasta nu deteriorez "ierarhia" stabilită prin reducție; sensurile logice și ontologice nu sunt puse sub semnul îndoielii dacă actele sunt socotite prin ceea ce ele au înainte de orice: direcție, energie de direcționat, țintă spre care conduce direcția luată de energie
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceste două rânduri de rosturi. De fapt, sensul principal al celor trei acte este pragmatic, așa cum s-a precizat mai sus; apoi sunt de acceptat sensurile logic și ontologic. Prin aceasta nu deteriorez "ierarhia" stabilită prin reducție; sensurile logice și ontologice nu sunt puse sub semnul îndoielii dacă actele sunt socotite prin ceea ce ele au înainte de orice: direcție, energie de direcționat, țintă spre care conduce direcția luată de energie, rezultat final, adică atingere a țintei sau intrare a energiei într-o
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dintre motivele pentru care sunt admise și acte nonintenționale ale conștiinței (senzațiile, de exmplu). În reducția judicativă însă, este stabilită o anumită ordine, care deja a fost pusă în temă și chiar descrisă: la început sunt sensurile logice, apoi cele ontologice, la care se ajunge în ordinea strictă a reducției printr-un salt, iar la sfârșit vin sensurile pragmatice, la care se ajunge de asemenea printr-un salt. Să ne amintim că sensurile ontologice deveneau "privilegiate" prin fenomenul celei de-a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la început sunt sensurile logice, apoi cele ontologice, la care se ajunge în ordinea strictă a reducției printr-un salt, iar la sfârșit vin sensurile pragmatice, la care se ajunge de asemenea printr-un salt. Să ne amintim că sensurile ontologice deveneau "privilegiate" prin fenomenul celei de-a doua timporizări și că acest fenomen semnala o trecere către o zonă "semantică" mai profundă a judicativului constitutiv. Același fenomen provoacă și saltul de la ontologic la pragmatic, dar elementele care sunt semnificative pentru
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
printr-un salt. Să ne amintim că sensurile ontologice deveneau "privilegiate" prin fenomenul celei de-a doua timporizări și că acest fenomen semnala o trecere către o zonă "semantică" mai profundă a judicativului constitutiv. Același fenomen provoacă și saltul de la ontologic la pragmatic, dar elementele care sunt semnificative pentru el nu sunt componentele judecății, mai cu seamă cele ale aspectului formal, subiectul și predicatul, care capătă astfel sensul de individual și, respectiv, de universal, ci tocmai cele trei acte prin care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
seamă cele ale aspectului formal, subiectul și predicatul, care capătă astfel sensul de individual și, respectiv, de universal, ci tocmai cele trei acte prin care timpul însuși este prezentuit. Din această perspectivă, pragmaticul, susținut de actele: părtinire, ordonare și autorizare, ontologicul, susținut de sensurile de individual ("substanță primă") și universal (gen suprem), și logicul, susținut de "pozițiile" de subiect și predicat și de funcțiunile de verb și timp, toate ale judecății, alcătuiesc o structură, care, desigur, este însăși dictaura judicativului în interiorul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pozițiile" de subiect și predicat și de funcțiunile de verb și timp, toate ale judecății, alcătuiesc o structură, care, desigur, este însăși dictaura judicativului în interiorul său. Aici nu este vorba, însă, de o simplă ierarhie a celor trei sensuri: logic, ontologic și pragmatic. Este vorba despre preeminența pragmaticului față de logic și ontologic. Din perspectiva reducției, toate acestea sunt timp, mai bine zis, timporizare; de aceea ele apar ca expresie a aceluiași eveniment. Va trebui să ne apropiem de acest eveniment, pentru
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timp, toate ale judecății, alcătuiesc o structură, care, desigur, este însăși dictaura judicativului în interiorul său. Aici nu este vorba, însă, de o simplă ierarhie a celor trei sensuri: logic, ontologic și pragmatic. Este vorba despre preeminența pragmaticului față de logic și ontologic. Din perspectiva reducției, toate acestea sunt timp, mai bine zis, timporizare; de aceea ele apar ca expresie a aceluiași eveniment. Va trebui să ne apropiem de acest eveniment, pentru a recunoaște în el semnul unui fapt care, până la urmă, este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
recunoaște în el semnul unui fapt care, până la urmă, este însăși "rațiunea" de a fi a dictaturii judicativului. Pentru aceasta, va trebui să lucrăm printr-o schimbare de direcție a reducției, lăsând la o parte orice angajament propriu-zis logic și ontologic, pentru a obține acel ceva anunțat mai sus, dar care nu are nimic din ceea ce a fost descoperit prin reducția judicativă de până acum. Pe de altă parte, în acest chip nu se va trece deja la reducția non-judicativă a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
deja la reducția non-judicativă a dictaturii judicativului. Altceva se va obține: un sens dovadă că reducția este încă "metoda" de gândire, rostire și făptuire, în această încercare de natura judicativului care nu este nici de natura "logicului", nici de natura "ontologicului", așa cum acestea au fost croite în lucrarea de față. Ceea ce va urma seamănă, într-o oarecare măsură, din punct de vedere tehnic, cu "reducția erotică" a lui J.-L. Marion, sau "reducția etică" a lui Emm. Levinas, "metodă" prin care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Levinas, "metodă" prin care ființa își pierde întâietatea, "iubirea" fără ființă, sau relația "eului" cu transcendența absolută a Celuilalt, fiind sensul primar. Desigur, pentru aceasta, va trebui să regândim în modul cel mai simplu cu putință cele trei sensuri, logicul, ontologicul și pragmaticul (veritabile etaje structural-judicative). Cred că cei mai potriviți termeni, care să corespundă exigenței tocmai formulate, sunt: subiectul (ca "poziție" logică), ființa (ceea-ce-este indivualul universal) și autorizarea (ca act). Capitolul 6 Resursele originare ale logos-ului și judicativul regulativ
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
1. Subiect, ființă, autorizare în perspectiva judicativului regulativ "A fi fără ființă", expresia folosită la sfârșitul subcapitolului anterior, pare a fi cel puțin greșit formată. Orice este socotit într-un fel sau altul trebuie acceptat cu un sens ontic sau ontologic, fiindcă respectă norma minimă de constitutivitate: este sau măcar presupune "ceva". De exemplu, cum să vorbim, fără nici un angajament ontologic, despre "iubirea fără ființă"? Chiar dacă facem abstracție cu totul de "iubitor" sau de "iubit" iubirea este, totuși, o relație nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi cel puțin greșit formată. Orice este socotit într-un fel sau altul trebuie acceptat cu un sens ontic sau ontologic, fiindcă respectă norma minimă de constitutivitate: este sau măcar presupune "ceva". De exemplu, cum să vorbim, fără nici un angajament ontologic, despre "iubirea fără ființă"? Chiar dacă facem abstracție cu totul de "iubitor" sau de "iubit" iubirea este, totuși, o relație nu poți renunța la sensul "de a fi" al iubirii înseși. Cel puțin așa stau lucrurile înlăuntrul dictaturii judicativului, unde nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
puțin așa stau lucrurile înlăuntrul dictaturii judicativului, unde nu putem "gândi" în afara timpului și unde acesta, "prezent" fiind, timporizează, adică în-ființează, constituie. Există, totuși, chiar în acest orizont convențional, putința de a scăpa destul de ușor de cota maximă de exigență ontologică nu însă de tot -, mizând pe diferența firească, din punct de vedere judicativ, dintre ființă și ființare. Iubirea poate fi fără ființă, într-un sens slab, dacă iubirea este "coborâtă" la rangul ființării. Astfel, ea ar putea avea un sens
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mizând pe diferența firească, din punct de vedere judicativ, dintre ființă și ființare. Iubirea poate fi fără ființă, într-un sens slab, dacă iubirea este "coborâtă" la rangul ființării. Astfel, ea ar putea avea un sens ontic, nu și unul ontologic și, la limită, timporizată fiind, și-ar putea însuși doar ceea ce decurge din timporizare, nu și originaritatea acesteia. Sensul ontologic este, de fapt, mai greu de obținut, pentru că, în afară de reconstrucția ființei, trebuie reconstruită ființarea care de la bun început deține privilegiul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sens slab, dacă iubirea este "coborâtă" la rangul ființării. Astfel, ea ar putea avea un sens ontic, nu și unul ontologic și, la limită, timporizată fiind, și-ar putea însuși doar ceea ce decurge din timporizare, nu și originaritatea acesteia. Sensul ontologic este, de fapt, mai greu de obținut, pentru că, în afară de reconstrucția ființei, trebuie reconstruită ființarea care de la bun început deține privilegiul relației directe cu ființa: și așa se întâmplă nu doar la teoreticianul "diferenței ontologice", Heidegger, ci la toți gânditorii care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timporizare, nu și originaritatea acesteia. Sensul ontologic este, de fapt, mai greu de obținut, pentru că, în afară de reconstrucția ființei, trebuie reconstruită ființarea care de la bun început deține privilegiul relației directe cu ființa: și așa se întâmplă nu doar la teoreticianul "diferenței ontologice", Heidegger, ci la toți gânditorii care au deschis "problema ontologică". Am început cu această problemă din două motive: întâi, fiindcă am sugerat o analogie între "metoda" ce va fi urmată aici și o altă metodă, care, în mod explicit, conduce
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai greu de obținut, pentru că, în afară de reconstrucția ființei, trebuie reconstruită ființarea care de la bun început deține privilegiul relației directe cu ființa: și așa se întâmplă nu doar la teoreticianul "diferenței ontologice", Heidegger, ci la toți gânditorii care au deschis "problema ontologică". Am început cu această problemă din două motive: întâi, fiindcă am sugerat o analogie între "metoda" ce va fi urmată aici și o altă metodă, care, în mod explicit, conduce către "ceva fără ființă"; apoi, din rațiuni interioare discursului de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mod esențial intențională, neputând să ... gândească. Observăm însă, pe de altă parte, că sunt acceptate ca având un anumit sens expresii de felul: "este fără ființă", "nu este fără ființă", "fără ființă fiind", "este ființă", "nu este ființă" etc. Diferența ontologică evocată mai devreme ne ajută, într-o oarecare măsură, în a lămuri astfel de expresii, sau cel puțin în a înțelege cum sunt ele posibile ca formule "bine formate" ale rostirii judicative. Ea propune o distincție între ființă și ființare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constituire obiectuală care nu poate fi depășit, ceea ce înseamnă că ființa stabilește și o anumită modalitate de a fi gândită (ea însăși) și de a gândi mai departe ființarea precum și diferența sa față de aceasta. Prin urmare, dacă acceptăm regula diferenței ontologice, putem da un sens unor expresii precum cele de mai sus, unul contextual, potrivit căruia este cu putință un fenomen de ierarhizare a timporizării ființei în ființări și, apoi, a diferenței acestora față de ființa însăși. La final, am putea accepta
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativă este aceea de a fi deja constituite cele ce se află în diferență, anume ființa și ființarea. Într-un fel, cu acest gând al unei diferențe pure (cu putința de a fi judicativ, la limită), suspendăm valabilitatea unor angajamente ontologice. În aceeași măsură, însă, procedând invers, nerespectând modalitatea de a gândi stabilită prin cota de constitutivitate obiectuală a ființei, eludând, altfel spus, unele exigențe exprimate de gândirea ființei de exemplu, cea referitoare la ierarhia obiectualităților ontologice -, putem să nu scăpăm
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
suspendăm valabilitatea unor angajamente ontologice. În aceeași măsură, însă, procedând invers, nerespectând modalitatea de a gândi stabilită prin cota de constitutivitate obiectuală a ființei, eludând, altfel spus, unele exigențe exprimate de gândirea ființei de exemplu, cea referitoare la ierarhia obiectualităților ontologice -, putem să nu scăpăm de angajamentele ontologice, pentru nici un gând, rostire, făptuire, așadar nici pentru expresiile notate mai sus. Prin urmare, nu există o metodă sigură de a suspenda valabilitatea angajamentelor ontologice, în orizontul judicativului constitutiv. Angajamentele ontologice exigențele impuse
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
măsură, însă, procedând invers, nerespectând modalitatea de a gândi stabilită prin cota de constitutivitate obiectuală a ființei, eludând, altfel spus, unele exigențe exprimate de gândirea ființei de exemplu, cea referitoare la ierarhia obiectualităților ontologice -, putem să nu scăpăm de angajamentele ontologice, pentru nici un gând, rostire, făptuire, așadar nici pentru expresiile notate mai sus. Prin urmare, nu există o metodă sigură de a suspenda valabilitatea angajamentelor ontologice, în orizontul judicativului constitutiv. Angajamentele ontologice exigențele impuse de gândirea ființei sunt firești pentru situațiile
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființei de exemplu, cea referitoare la ierarhia obiectualităților ontologice -, putem să nu scăpăm de angajamentele ontologice, pentru nici un gând, rostire, făptuire, așadar nici pentru expresiile notate mai sus. Prin urmare, nu există o metodă sigură de a suspenda valabilitatea angajamentelor ontologice, în orizontul judicativului constitutiv. Angajamentele ontologice exigențele impuse de gândirea ființei sunt firești pentru situațiile în care funcționează regula "diferenței ontologice", ca și pentru acelea în care această regulă nu funcționează (pentru că, de exemplu, este respinsă printr-o hotărâre a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ierarhia obiectualităților ontologice -, putem să nu scăpăm de angajamentele ontologice, pentru nici un gând, rostire, făptuire, așadar nici pentru expresiile notate mai sus. Prin urmare, nu există o metodă sigură de a suspenda valabilitatea angajamentelor ontologice, în orizontul judicativului constitutiv. Angajamentele ontologice exigențele impuse de gândirea ființei sunt firești pentru situațiile în care funcționează regula "diferenței ontologice", ca și pentru acelea în care această regulă nu funcționează (pentru că, de exemplu, este respinsă printr-o hotărâre a "gânditorului"). Putem presupune, pe bună dreptate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]