4,121 matches
-
s-au arătat îngerii și sfânta Fecioară, poruncindu-le să ia crucea (să se facă cruciați), să strângă o armată de păstori și din oamenii cei mai simpli din popor ca să meargă în ajutorul Țării Sfinte...când aceștia treceau pe lângă păstorii de oi, ciobănașii își părăseau turma, fără să ceară voie părinților, și posedați ca de nu știu ce nebunie porneau cu toții pe drumul crimei...Dacă ciobănașii erau măcar de bună credință, printre ei, însă, se aflau și un număr mare de tâlhari
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
este bine reprezentată în descoperiri arheologice pe tot cuprinsul țării. Se cuvine menționată ceramica din aria culturii neolitice Cucuteni, care a constituit apogeul civilizației înainte de venirea triburilor indo-europene. Peste triburile de agricultori sedentari de la sfârșitul neoliticului, au venit triburi de păstori din stepele nord-pontice, care sunt presupuse neamuri indo-europene. Ipoteza prezenței hominizilor pe pământul românesc este sprijinită de unele descoperiri de pe Valea Dârjovului, unde s-au găsit de curând unelte de prund și așchii tăioase lucrate din cremene. La Dârjov s-
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
sălii de baie din turn să i se adauge o a treia fereastră, semn al venerării. Tatăl își condamnă fiica de îndată ce află acest motiv. Aceasta reușește să fugă și este în mod miraculos ascunsă în interiorul unei stânci. Trădată de un păstor, Barbara va fi întemnițată, bătută cu nuiele și arsă de făclii. Însuși tatăl ei îi va pune capăt zilelor, prin decapitare. De aceea Dioscorus este ucis de un trăznet. Datortă rugilor Barbarei pentru toți cei care pomenesc patimile lui Iisus
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
săsesc al Sibiului. Astfel, în partea iobăgită se menționează o singură familie "unită" și 65 "neunite", acestea din urmă fără preoți. În partea scăunală se consemnează doar o singură familie "unită" și cinci preoți "uniți" precum și 235 familii "neunite" fără păstor. Biserica existentă era conscrisă drept ortodoxă. Concluzia este că în acea perioadă "Uniația" în Racovița era inexistentă, din moment ce existau 300 de familii ortodoxe fără preoți și doua familii "unite" cu cinci preoți. După indicațiile superioare, biserica fiind zidită înainte de 1700
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
ceia ce au făurit mîinile noastre, ci de acel care este Domnul și Stăpînul a toată natura, care ne-a creat și ne-a iubit ca un bun părinte, care ne-a scăpat din moarte și din iad, ca un păstor bun și harnic. Marțian. Dă-mi numele ce ți le cer, dacă voiești să scapi de chinuri. Acachie. Sunt înaintea tribunalului tău și mă mai întrebi de numele meu; mai ceri și pe acel al celorlalți miniștri ai Domnului. Crezi
Acachie mărturisitorul () [Corola-website/Science/308839_a_310168]
-
operă dramatică existentă a lui Marlowe, scrisă probabil la Canterbury cu Thomas Nashe. Prima piesă a lui Marlowe jucată pe scena din Londra a fost "Tamerlan cel Mare" (1587), povestea despre cuceritorul Tamerlan (Timur), care se ridică de la condiția de păstor umil pentru a purta război cu regii lumii. A fost una din primele piese cunoscute engleze în care s-a folosit versul alb și, alături de "Tragedia spaniolă" a lui Thomas Kyd, este considerată începutul perioadei de maturitate a teatrului elisabetan
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
a lungul anilor 1590. Marlowe a scris de asemenea și poezie, incluzând, după cât se pare, și o epopee minoră, "Hero and Leander" (publicată cu o continuare de George Chapman în 1598), poezia lirică "The Passionate Shepherd to His Love (Pasionatul păstor iubitei lui") și traduceri din "Amoruri" (Ovidiu) și prima carte din "Farsalia" lui Lucan. Cele două părți ale piesei "Tamerlan" au fost publicate în 1590; toate celelalte piese ale lui Marlowe au fost publicate postum. În 1599 apar traducerile din
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
fântâna lui Brătucu" (2004); "Soția meșterului" (2004); "Amintiri din cătănie" (2005) etc.<BR> Dovada forței de creație a acestui scriitor complet ni se dezvăluie și în povestiriile sale: "Cheile uriașilor" (1984); "Pădure-Împărat" (1988); "Castelul greierașilor" (1995); "Poveste de iarnă" (1996); "Păstorul" (2002).<BR> Poezia lui Gh. Onea vrăjește pur și simplu pe cititor în volumele: "Pietre de veghe" (1977); "Întoarcere în timp" (1988); "Flori de liliac" (1996); "Martorii trăirilor" (2001); "Poeme întinerite" (2005). Piese de teatru: "Vecinele" (1995) și Incursiuni Scenice
Gheorghe Onea () [Corola-website/Science/308968_a_310297]
-
a fost amplasată în mijlocul unei păduri de stejari, care astăzi nu mai există, dar a rămas vie în memoria bătrânilor. Ea a fost construită pe loc cu lemnul tăiat din pădure. Partea de lemn ar fi fost lucrată de doi păstori, în timp ce partea metalică ar fi fost executată de către doi țigani. Cronica parohiei menționează că bisericuța a fost reparată în 1747 de către familia boierilor Cănănău. Pereții interiori au fost zugrăviți tot atunci, în tehnica tempera pe lemn. Pictura a fost refăcută
Biserica de lemn din Bănești () [Corola-website/Science/308961_a_310290]
-
voievodul de la Argeș, așa cum ni-l arată veșmintele și podoabele sale, putea sta alături de cei mai străluciți monarhi ai Europei contemporane. N-a fost atunci, în veacul al XIV-lea, la curtea voievozilor noștri, o viață umilă, modestă, de țărani păstori și plugari, așa cum s-a crezut, plecându-se de la idei preconcepute, atâta vreme, ci tot fastul și strălucirea unei societăți de nobili, de boieri cu proprietăți întinse și cu legături puternice atât cu feudalii dinastiei angevine, cât și cu Bizanțul
Mormântul princiar din Biserica Domnească, Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/309849_a_311178]
-
lui Isus, pe peretele de nord. Suprafața destinată nu era mare, dar compoziția cuprinde toate personajele și ipostazele recomandate de erminie. Maica Domnului se află în centrul imaginii, ținând pruncul pe un scutec și este înconjurată de Iosif, regii, magi, păstori, iar desupra sunt îngerii si steaua ce-și trimite razele lungi. O scenă complex realizată, cu economie de mijloace în desen și culoare. În schimb, Ierarhii și Proorocii, înfățișați în arcade primii și in medalioane rotunde, ceilalți, arată toate însemnele
Biserica de lemn din Racâș () [Corola-website/Science/309838_a_311167]
-
Mesopotamia antică erau considerați aleși ai unui zeu, fii ai unui zeu, sau chiar zei. Ei îi ajutau pe zei conducând statul. Majoritatea regilor se autointitulau “rege al universului” sau “mare rege”. Un alt nume des întâlnit era acela de “păstor”, întrucât regii trebuiau să aibă grijă de poporul lor. Nabucodonosor a fost cel mai puternic rege din Babilonia. El era considerat fiul zeului Nabu. S-a căsătorit cu fiica lui, pentru ca dinastiile medică și babiloniană să aibă o legătură de
Istoria Mesopotamiei antice () [Corola-website/Science/309879_a_311208]
-
Bazilica cu hramul „Sfântul Anton de Padova” a fost zidită în anul 1938, în timpul pontificatului Sanctității Sale Papa Pius al XI-lea (1922-1939), în zilele Regelui Carol al II-lea al României (1930-1940), fiind Păstor al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București Arhiepiscop - Mitropolit Alexandru Theodor Cisar (1925-1949), prin strădania Prea Cucerniciei Sale Pr. Emanoil Kreis, paroh de Constanța (1935-1951), ajutat de Comitetul bisericesc, după planurile arhitectului Romano de Simon (1900-1981), cu contribuția generoasă a enoriașilor, binefăcătorilor
Biserica Sfântul Anton de Padova din Constanța () [Corola-website/Science/309355_a_310684]
-
care unul cu caracter colectiv, în care mai mulți dansatori înarmați simulau înfrângerea unor dușmani. Posibil ca aceste dansuri să fi existat și la tracii nord-dunăreni și să fi stat la baza Călușului românesc. În "Tristele" lui Ovidius apare versul "Păstorul cânta din fluierele lui lipite cu smoală" (V,25.). Herodot mai amintește toba folosită de geți, iar Athenaios menționează fluierele și o liră specific getică, numită "magadis". O informație dată de Teopomp și păstrată de Athenaios în "Banchetul înțelepților", XIV
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
4 ha. Fondul forestier constitue 800 ha. Prima atestare documentară a orașului datează cu anul 1605. Denumirea orașului, conform unei legende vechi, vine de la numele unui oarecare Volcan. Legenda spune că salvându-se de dușmani și-au găsitaici refugiu niște păstori armeni. Frații Volcan, Vetdu și Carabet s-au așezataici cu traiul în sălbatica stepă. Însă peste câtva timp, fratele mai mare Volcan a murit, iar cei rămași în viață au hotărât să numească aceste pământuri în cinstea lui. Denumirea acestei
Vulcănești () [Corola-website/Science/305090_a_306419]
-
în anul 1419 aici exista vama moldovenească Stânca Vămii. Vama a existat aici din toate timpurile și este și-n ziua de azi. Denumirea orașului provine de la cuvântul „otac”, ce în prezent este dat uitării și însemna o colibă unde păstorii și țăranii se adăposteau după lucru. În anul 1711 țarul rus Petru I, după ce a pierdut lupta cu turcii, s-a oprit în preajma orașului Otaci și timp de 8 zile a așteptat să fie construit podul peste Nistru, ca mai
Otaci () [Corola-website/Science/305096_a_306425]
-
Procesul acesta de armonizare a unei lumi răvășite de războiul greu, de stăpânirile străine, de interesele feluritelor partide, de întunericul analfabetismului și mai ales de îndobitocirea păcatelor și corupției în care zăceau bietele mulțimi care erau ca o turmă fără păstor - se anunța anevoios, greoi și lung. Munca pentru îndreptarea atâtor rele, atât de adânc înrădăcinate în firea și în viața acestor biete mulțimi, va fi nu numai nespus de grea, dar și nespus de lungă, din pricină că nu numai mijloacele pentru
Iosif Trifa () [Corola-website/Science/306007_a_307336]
-
Gherghel a fost principal consacrator al PS Aurel Percă - episcop auxiliar de Iași (8 decembrie 1999) și principal co-consacrator pentru PS Cornel Damian - episcop auxilar de București (8 decembrie 2003). În ciuda condițiilor grele, catolicii din Iași, susținuți și încurajați de păstorii lor, au reușit să-și păstreze credința, numărul lor fiind mereu în creștere. Astfel, dacă în anul 1979 în Iași existau 7.320 de credincioși catolici, în anul 1993 erau 9.914 catolici, astăzi trăiesc în "orașul celor șapte coline
Petru Gherghel () [Corola-website/Science/306008_a_307337]
-
Spania (30 septembrie-2 octombrie 2005). Programul a inclus vizite la diferite locuri religioase, administrarea Mirului și participarea la sfintele liturghii. În perioada 23 decembrie 2004-10 ianuarie 2005, PS Petru Gherghel s-a aflat într-o vizită pastorală în Țara Sfântă. Păstorul diecezei s-a întâlnit cu românii catolici care lucrează în Israel, cu diverse personalități și a vizitat locurile sfinte. Pe plan ecumenic, PS Episcop Petru Gherghel a colaborat cu IPS Mitropolit Daniel al Moldovei și Bucovinei. Astfel, cei doi înalți
Petru Gherghel () [Corola-website/Science/306008_a_307337]
-
ales al frumuseții sensibile. El iubea culorile florilor, ale mării, ale cerului, miresmele plantelor. Se întâlnește și la Keats un cult al antichității, al idealurilor ei profund umane. În poemul "Endymion" (1818), Keats tratează mitul dragostei zeiței lunii, "Selene", pentru păstorul "Endymion", apărându-i sub forma unei bachante pătimașe. Un alt poem cu subiect mitologic, "Hyperion", ultimul dintre titanii care au răsturnat stăpânirea lui Uranus, a rămas neterminat. Keats a abordat și subiecte medievale. Ele au servit ca bază pentru poemul
John Keats () [Corola-website/Science/306178_a_307507]
-
Însemnătatea teologică a Icoanei Botezului Domnului, după texte liturgice" (1982); "Cuvântul și icoana" (1984); "Întâmpinarea Domnului în iconografia bisericilor din nordul Moldovei" (1984); "Autonomie și autocefalie în picturile bisericilor din Moldova" (1985); "Icoana Învierii" (1986); "Icoana Schimbării la Față" (1986); "Păstori și propovăduitori ai dreptei credințe. Sfinții Trei Ierarhi" (1987); "Învățătura ortodoxă despre icoană" (1987); Dobândirea, păstrarea și desăvârșirea mântuirii noastre" (1988); "Sfinții Apostoli Petru și Pavel în iconografia ortodoxă" (1988) etc. În cei 21 ani de arhipăstorire a Arhiepiscopiei Sucevei
Editura Pimen Zainea () [Corola-website/Science/304821_a_306150]
-
o zonă muntoasă, aspră, câteva câmpii roditoare situate la vărsarea principalelor fluvii Haliacmon și Axios. Este o zona bogată în minereuri, cu o bogată și frumoasă tradiție în creșterea cailor. Macedonia, era pe vremuri o țară populată de țărani și păstori, cu o aristocrație foarte turbulentă, nefiind supusă regelui decât în caz de amenințări din partea ilirilor sau tracilor. La sfârșitul secolului al V-lea î.Hr. pe tronul acestei țări se afla regele Arhelau. Dorind să-și întăreasca puterea, acesta adoptă o
Hegemonia Macedoniei () [Corola-website/Science/304846_a_306175]
-
în poartă în formă de șarpe răsucit. [[Imagine:StanaBarsa.jpg|thumb|right|250px|Aspectul interior al unei stâne din Munții Bârsei]] Oieritul a reprezentat o activitate străveche în Țara Bârsei. Animalele se creșteau ușor și se înmulțeau repede. [[Transhumanță|Transhumanța]] păstorilor și a turmelor era un obicei anual. Aceștia iernau peste Carpați, în [[Bărăgan]], lunca Dunării (avale de [[Giurgiu]]), în bălțile [[Insula Mare a Brăilei|Brăilei]] și [[Balta Ialomiței|Ialomiței]], în sudul Moldovei și în Dobrogea. În zona satelor brănene și
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
Brâncoveanu]] scria magistratului brașovean, în [[1707]], că deși toate stările din țara sa erau datoare a plăti birul după numărul vitelor deținute, totuși oile brașovenilor „vor fi nesupărate, și ale dumneavoastră judeților și ale fălnogilor”. Ulterior, datorită creșterii pretențiilor otomane, păstorii brașoveni for fi nevoiți să plătească taxe, ori să vândă chiar și 13 oi dintr-o sută pe un preț de nimic. Abia în [[1765]] numărul acestora scade la 7 dintr-o sută. În cele din urmă s-a ajuns
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
preț de nimic. Abia în [[1765]] numărul acestora scade la 7 dintr-o sută. În cele din urmă s-a ajuns la un consens, astfel încât negustorii din țara Românească aveau dreptul să cumpere, la prima mână, oile disponibile spre vânzare ale păstorilor bârsani. Prețul era negociat și, oricum, mai bun decât cel al turcilor. Pentru a-și apăra interesele, oierii săceleni s-au constituit, după 1800, într-o asociație numită „Compania oierilor săceleni”. La începutul secolului XIX, datorită practicării tot mai anevoioase
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]