13,778 matches
-
de o simplă controversă doctrinală. De comun acord cu prietenul său Aureliu, a convocat un conciliu în 416, unde, după condamnarea lui Pelagius, s-a hotărît să se obțină confirmarea condamnării chiar de către Roma; episcopul de Hippona i-a trimis papei Inocențiu cartea sa Despre natură și har și i-a trimis lui Aureliu o operă în care relata Comportamentul lui Pelagius (De gestis Pelagii). Augustin susține că Pelagius fusese achitat de conciliul de la Diospolis pentru că episcopii nu erau bine informați
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
conciliul de la Diospolis pentru că episcopii nu erau bine informați în privința doctrinelor sale și se mulțumiseră cu faptul că acesta se disociase de Celestius și cu ceea ce Pelagius însuși spusese în acel moment, de aceea Augustin consideră necesară reexaminarea întregii probleme. Papa Inocențiu aprobă acțiunea lui Augustin și Aureliu și îl condamnă pe Pelagius în ianuarie 417, însă, cum papa moare la puțin timp după aceea, Pelagius și Celestius reușesc să obțină anularea condamnării de la succesorul lui Inocențiu, Zosimus, lăsînd să se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acesta se disociase de Celestius și cu ceea ce Pelagius însuși spusese în acel moment, de aceea Augustin consideră necesară reexaminarea întregii probleme. Papa Inocențiu aprobă acțiunea lui Augustin și Aureliu și îl condamnă pe Pelagius în ianuarie 417, însă, cum papa moare la puțin timp după aceea, Pelagius și Celestius reușesc să obțină anularea condamnării de la succesorul lui Inocențiu, Zosimus, lăsînd să se înțeleagă că o astfel de condamnare avusese drept cauză maniheismul ascuns al lui Augustin. Zosimus i-a certat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de condamnare avusese drept cauză maniheismul ascuns al lui Augustin. Zosimus i-a certat cu asprime pe episcopii africani pentru decizia luată. Așadar, totul trebuia luat de la capăt. Nu putem expune aici evenimentele complexe care s-au succedat după hotărîrea papei; Pelagius a scris un nou tratat, Despre liberul arbitru, iar Augustin a reluat acțiunea de combatere a ereticului prin două opere scrise în 418 și legate între ele, una Despre harul lui Cristos (De gratia Christi) și alta Despre păcatul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
condamnarea oficială în cadrul unui conciliu: acesta a fost convocat la 1 mai 418 și a reafirmat cu mai mare claritate, sub forma a nouă anateme, condamnarea pelagianismului, a doctrinei harului și a doctrinei păcatului originar; totodată, a confirmat validitatea sentinței papei Inocențiu și a trimis o copie a hotărîrilor sale lui Zosimus. Apoi, bizuindu-se pe propria autoritate și ajutat de Aureliu, Augustin a intervenit pe lîngă împărat, iar la 30 aprilie 419, printr-un rescript al prefectului pretoriului, Pelagius și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe lîngă împărat, iar la 30 aprilie 419, printr-un rescript al prefectului pretoriului, Pelagius și Celestius erau condamnați pentru subversiune din cauza doctrinei lor periculoase și erau obligați să părăsească Italia: împăratul dădea ascultare episcopatului african fără să ceară părerea papei. în mare grabă, Zosimus a trebuit să revină asupra propriilor hotărîri și să confirme printr-o epistolă (așa-numita Tractoria) condamnarea celor doi. Bibliografie. CSEL 42, 1902 (De perfectione iustitiae hominis; De gestis Pelagii; De gratia Christi et de peccato
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
arbitru (De gratia et de libero arbitrio) pe care a trimis-o starețului și călugărilor mănăstirii din Adrumeto, care, pentru a-i contesta doctrinele, se folosiseră chiar de o epistolă a episcopului de Hippona (nr. 194) adresată lui Sixt (viitorul papă Sixt al III-lea). în afară de această operă, Augustin răspunde și cu două scrisori (nr. 214 și 215) care o explică pe cea precedentă; o legătură (chiar dacă mai puțin strînsă) cu aceeași chestiune are și tratatul următor despre Mustrare și har
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe ortodocși și chiar pe împăratul Theodosius al II-lea în privința erorilor lui Celestius. Aici a scris, redactîndu-l întîi în greacă și traducîndu-l apoi în latină, Memoriul cu privire la Celestius (Commonitorium super nomine Caelestii). Mercator fusese trimis probabil la Constantinopol de către papa Celestin I (422-432); astfel a reușit să obțină expulzarea din Constantinopol a lui Celestius și Iulian de Eclanum, care se refugiaseră acolo, precum și reconfirmarea condamnării pelagianismului la conciliul din Efes din 431. Ceva mai tîrziu (430-431) redactează Memoriul împotriva ereziei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
avem în vedere că unii cercetători consideră că unele dintre aceste predici nu îi aparțin lui Quodvultdeus. Opera sa cea mai importantă este Cartea făgăduințelor și a prevestirilor lui Dumnezeu (Liber promissionum et praedictorum Dei), scrisă după 444, atunci cînd papa Leon a inițiat o campanie de persecuții contra maniheilor și a pelagienilor, însă înainte de conciliul de la Calcedon din 451, care nu e menționat în lucrare; autorul condamnă erezia nestoriană, dar nu pare s-o cunoască pe aceea a lui Eutihie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și al tezelor sale privitoare la har și la liberul arbitru pe toată durata secolului al V-lea. a) Opere împotriva semipelagianismului După moartea lui Augustin, Prosper și prietenul său Ilarie s-au dus la Roma pentru a obține de la papa Celestin I o condamnare a semipelagianismului. Papa a trimis o scrisoare episcopilor din Gallia prin care aproba pe deplin poziția lui Prosper și Ilarie, cinstea amintirea lui Augustin și îi îndemna să tacă pe cei ce îl criticau. Prosper și-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și la liberul arbitru pe toată durata secolului al V-lea. a) Opere împotriva semipelagianismului După moartea lui Augustin, Prosper și prietenul său Ilarie s-au dus la Roma pentru a obține de la papa Celestin I o condamnare a semipelagianismului. Papa a trimis o scrisoare episcopilor din Gallia prin care aproba pe deplin poziția lui Prosper și Ilarie, cinstea amintirea lui Augustin și îi îndemna să tacă pe cei ce îl criticau. Prosper și-a continuat activitatea de apărător și de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
puțin hotărîtă în apărarea augustinismului - mai critic în privința doctrinei predestinării -, probabil fiindcă Prosper se afla la Roma atunci cînd le-a scris și mediul cultural roman l-a influențat și l-a determinat să se apropie de poziția susținută de papa Leon cel Mare. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 68A, 1972 (Expositio Psalmorum; Liber Sententiarum: P. Callens, M. Gastaldo). b) Poezia lui Prosper Om cultivat, Prosper a compus și o poezie puternic moralizatoare, fapt ce l-a determinat pe Fontaine să definească
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în hexametri, cu un titlu grecesc (poate în stilul lui Prudentius), Nerecunoscătorii (Acharistoi), adică „dușmanii harului”. Titlul se referă la pelagieni și la faptul că ei refuză harul ce vine de la Dumnezeu; Prosper povestește istoria pelagianismului și condamnarea acestuia de către papi și sinoade, apoi atacă semipelagianismul; poemul respectă cu strictețe normele de prozodie și metrică, ce nu mai corespundeau de-acum deloc celor din limba vorbită. E interesant că augustinistul Prosper a scris și poemul Despre providență (De providentia), în care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acei ani (mai cu seamă invaziilor barbare din Gallia), cercetătorii au presupus că prima parte a fost scrisă în Gallia și a doua la Roma. Ghenadie, de altfel (Despre bărbații iluștri, 84), ne spune că Prosper a scris cîteva epistole papei Leon, al cărui pontificat a început în 440. d) Chemarea tuturor oamenilor în cadrul discuțiilor dintre „augustinieni” și semipelagieni se înscrie și o operă anonimă cu certe calități literare care își propune să examineze Chemarea tuturor oamenilor (De vocatione gentium). Autorul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în jurul anului 480 Contra lui Eutihes (Contra Eutychetem), un tratat în cinci cărți care se ocupă nu doar de erezia eutihiană, ci și de cea opusă, a lui Nestorie. Ultimele două cărți ale operei, intitulate „Apărarea epistolei trimise de sfîntul papă Leon lui Flavian din Constantinopol” și „Apărarea decretului sinodului din Calcedon”, constituie un fel de apendice, compus pentru că unii frați creștini îi ceruseră lui Vigiliu să apere aceste două documente sinodale care fuseseră criticate de un monofizit. Vigiliu a scris
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de către patriarhul capitalei, Ioan Gură de Aur, pe care l-a admirat întotdeauna și căruia i-a păstrat o pioasă amintire. în 405 se află la Roma, unde, din însărcinarea clerului și a credincioșilor din Constantinopol, încearcă să obțină intervenția papei Inocențiu I în favoarea lui Ioan Gură de Aur, care fusese alungat și avea să moară în exil. După hirotonisire, Cassian a plecat la Marsilia, unde a înființat în 415 o mănăstire pentru bărbați și una pentru femei; tot aici s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Tratatul Contra lui Nestorie O dovadă a diversității preocupărilor lui Cassian este și ultima sa operă, cu caracter angajat și conținut dogmatic, scrisă la cererea unui diacon influent la curtea din Roma a lui Celestin I, care va deveni ulterior papa Leon cel Mare. E vorba de întruparea Domnului, contra lui Nestorie (De incarnatione Domini contra Nestorium), în șapte cărți, compusă înainte de sinodul din Roma care l-a condamnat pe Nestorie în 430. în cadrul acestei polemici, Cassian apără în mod deschis
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a rămas la Arles pînă la moartea sa, survenită la puțină vreme după aceea (429-430), iar locul său pe scaunul episcopal a fost luat de Ilarie. Acesta a dobîndit o mare faimă și în 444 a intrat în conflict cu papa Leon pentru că voia să impună primatul diocezei din Arles, însă acțiunea lui s-a soldat cu un eșec. A murit în 449. Ilarie a scris Viața Sfîntului Honorat (Vita Honorati), predecesorul său, sub forma unui discurs funebru rostit în 430
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cimiez (Cemenelum), lîngă Marsilia, mort în jurul anului 460; Valerian a fost confundat cu un anume Valeriu, care fusese monah la Lerin și a devenit apoi episcop de Nisa. Despre Valerian știm foarte puține lucruri, din actele sinodale și din epistolarul papei Leon. S-au păstrat douăzeci de omilii cu conținut ascetic și o Epistolă către călugări privitoare la virtuțile și întocmirea doctrinei apostolice. Și el pare să fi fost adeptul unor doctrine semipelagiene, pe care le-a expus cu limpezime și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
iluștri - el vrea să facă legătura, scriind o operă cu același titlu: De viris illustribus. Știm puține lucruri despre el, de la un continuator necunoscut al operei sale: se pare că a fost prezbiter la Marsilia, a trăit pînă în vremea papei Gelasie (492-496) și a scris și diverse opere, pe lîngă aceea Despre bărbații iluștri. Ghenadie e interesat mai ales de scriitorii din Gallia și, în ciuda schematismului manualului său, acesta este totuși prețios. Ghenadie cunoștea și greaca și ar fi făcut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Despre bărbații iluștri. Ghenadie e interesat mai ales de scriitorii din Gallia și, în ciuda schematismului manualului său, acesta este totuși prețios. Ghenadie cunoștea și greaca și ar fi făcut și unele traduceri din greacă, azi pierdute, dintre care una pentru papa Leon cel Mare. Era și el adeptul unor teze ale așa-numitului semipelagianism: îi apără pe Cassian și Faustus, chiar dacă îi condamnă pe Pelagius și Iulian de Eclanum; despre Augustin, Tyron Prosper și papii din secolul al V-lea ne
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
azi pierdute, dintre care una pentru papa Leon cel Mare. Era și el adeptul unor teze ale așa-numitului semipelagianism: îi apără pe Cassian și Faustus, chiar dacă îi condamnă pe Pelagius și Iulian de Eclanum; despre Augustin, Tyron Prosper și papii din secolul al V-lea ne dă puține informații (probabil tocmai pentru că era în contradicție cu ei). Continuatorul său ne aduce la cunoștință că Ghenadie ar fi scris și cîteva opere împotriva ereticilor Pelagius, Eutihie și Nestorie. Dovada ar fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cărți, fiecare dedicată unei zile de discuții la Roma. Opera a fost scrisă în jurul anului 454. Egipteanul Serapion este susținătorul monofizismului, foarte puternic în acea regiune; lui i se opune Arnobiu, apărător al doctrinei Sfîntului Scaun. Arnobiu afirmă că hotărîrile papei Leon cel Mare concordă cu doctrina lui Chiril al Alexandriei și, ca atare, ostilitatea Egiptului față de Roma este nejustificată. Așa cum se întîmplă și în alte opere centrate pe controversă, catolicul Ammonius și egipteanul Decius Constanțiu, care sînt judecători, nu pot
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
contrare celor ale episcopului de Hippona privitoare la doctrina harului (lucru care i-a făcut pe cercetători să presupună că Disputa n-ar fi scrisă tot de autorul Comentariului la Psalmi); în sfîrșit, ca dovadă a coincidenței de vederi între papa Leon și tradiție este citată o epistolă a papei Damasus către Paulinus din Antiohia. Critica mai recentă i-a atribuit lui Arnobiu și o cărțulie intitulată Predestinatul, titlu pe care primul editor al acesteia, Sirmondi, l-a dat în secolul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
harului (lucru care i-a făcut pe cercetători să presupună că Disputa n-ar fi scrisă tot de autorul Comentariului la Psalmi); în sfîrșit, ca dovadă a coincidenței de vederi între papa Leon și tradiție este citată o epistolă a papei Damasus către Paulinus din Antiohia. Critica mai recentă i-a atribuit lui Arnobiu și o cărțulie intitulată Predestinatul, titlu pe care primul editor al acesteia, Sirmondi, l-a dat în secolul al XVII-lea unei opere anonime și fără titlu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]