8,290 matches
-
lumină” (14), „rătăcire”, „a rătăci” (14), „aripi” (12), „întuneric”, „a întuneca”, „întunecare” (12) „răstignit”, „răstignire”, „a răstigni” (11), „fluture” (12), „trist”, „tristețe” (10), „zbor”, „a zbura” (9), „strivit”, „strivire”, „a strivi” (9), „păreri de rău” (9), „a încovoia”, „încovoiat” (8), „patimi” (8), „moarte”, „a muri”, „morminte” (8), , „frunză” (7), „deșert”, „deșarte”, (7), „a apăsa”, „apăsare” (6) etc. Având subtile afinități cu poeți precum George Bacovia, Tudor Arghezi și Nichita Stănescu, poetul Eugen Dulbaba rămâne o voce distinctă în literatura română prin
EUGEN DULBABA – PIRUETE ÎN LABIRINT de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343484_a_344813]
-
la chip și la suflet, de voinicul cu ochi minunați, albaștri, în care aduna și fulgere, și stele, de glasul lui reverberând incantații magice din adâncuri de vremi. Mi-e dor de Omul Liber, care-și declara și clama, cu patimă, și cu glas înalt, trăirile, ca un bărbat adevărat ce se afla, reînvățându-ne lecția despre demnitatea și frumusețea sentimentelor mari, profunde și definitive, singurele care ne așază alături de zei, dând consistență visului și motivație existenței noastre diurne. Mi-e dor
DOR DE ALBASTRU..., ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343511_a_344840]
-
care au substanțializat prin lucrarea lor cultura și arta lumii, decât, vorba lui Leonov, sub aspectul unui miraculos „drum către stele”, o traiectorie concretă ce ascunde în necuprinderea ei spectaculoasă transfigurarea vizibilă a durerii personale într-o estetică superioară a patimii firești de a exista?!... De a exista însă nu oricum, ci totalmente altfel, aidoma unui arbore înalt și fără vârstă, prin colbul colțuros și dens al acestei enigmatice lumi a Pământului. Figură statuară a baletului mondial, interpreta dublei partituri ceaikovskiene
IA LIUBLIU MAIA! (Я ЛЮБЛЮ MAЙЯ) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344049_a_345378]
-
crude, florile zâmbind mănunchiuri din armata deșteptată de această primăvară ce se simte-asediată în rafalele fățișe, hărțuinde și zălude. Ridicate-n înălțimea sulițelor răzvrătite, piramidele bogate străjuiesc enigme calde, amăgind pribege roiuri în nectarul lor să scalde în timp ce ard în patima culorii vânturilor despletite. Fusuri magice de iele s-au pierdut cumva pe dealuri, transformându-se în focuri scânteind năucitoare în dorința disperată de-a-ncerca prin vânt să zboare și-a-mpărți cu dărnicie ale primăverii daruri. Referință Bibliografică: TORȚE ÎN
TORŢE ÎN VÂNT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344066_a_345395]
-
Cu ochii ei fermecători O adora de-o viață-ntreagă Când o vedea-l treceau fiori. Un vis frumos ei au trăit Până ce-o fată-a întâlnit Atunci cei doi s-au despărțit Deși-n tăcere-a suferit... Mânat de patima averii Străin de sincera iubire Închină azi cupa durerii Inima-i zace-n împietrire Nu-și vedea decât interesul Privind la zestrea dintr-o ladă Și-mpleticea în galbeni mersul Nu se gândea, cândva, să cadă. Dar iată, după ani
LADA CU ZESTRE de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344085_a_345414]
-
Răsăritul însângerat din bordul zilei. Luna ``Mai`` se deschidea-n iubire divină Cu simfonia zborului în lan de stânjenei... Suind pe mal de vis taina ne-a aprins lacrima, Clipele au fost retezate de iubire. Mirajul priveliștei ne-a înflorit patima O,.. prima dată am trăit în nemurire... Străluceau ochii pe portative sângerii, Încercuiți în dor ceva intens ne-a sufocat, Univers nebun!.. amândoi eram străvezii! Până la mărunțire fiorul s-a repetat... Referință Bibliografică: REVERIE DE MAI / Lia Ruse : Confluențe Literare
REVERIE DE MAI de LIA RUSE în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344086_a_345415]
-
parte dintre ele, cele selectate în vederea alcătuirii monografiei, e imposibil să nu fii impresionat de multitudinea elementelor ce le definesc! Nu-mi imaginăm niciodată că voi fi martorul unor momente care mi-au întărit pasiunea de a fi colecționar și patimă de a continua o profesiune de credință - Cartofilia! Prezentarea din 1997 a intenției apariției monografiei ilustrate ”Călimănești’2000” la Casa de Cultură într-o manieră informatizata prin preluarea imaginilor din calculator și proiectarea lor pe ecranul sălii a trezit nostalgii
650 DE ANI PARTEA II-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343989_a_345318]
-
al lumii unde domnesc urmașii sclavilor ce au apucat-o greșit urmând drumul Caii Lactee ce-i drept atunci era pe stil vechi și era sclavagism -abia se nășteau înțelepții și nu se inventaseră tribunalele spre a răstigni în temei patima vorbei sentimentale în Calea Lactee este iar dimineață pentru muritori o iau înainte spre a întâlni răsăritul trebuie sa fie undeva un capăt al ei unde domnesc urmașii sclavilor însetați de libertate. extras din istoria pământului peste întinderi sfărșite aspirate de
ÎN CALEA LACTEE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344136_a_345465]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > ZĂPEZI IMACULATE. Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 2229 din 06 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Nu vă-ntristeze ale lumii patimi Și nici chemarea ei înșelătoare În liniște să stați ca-ntr-un adânc de ape Iar voi, zăpezi imaculate în suflete s-aveți, Și-n inime, Lumină! Nu vă-ntristeze-al mării vuiet Ci stați precum o stâncă solitară Izbită
ZĂPEZI IMACULATE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344180_a_345509]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > PĂMÂNTURI ȘI APE ÎNTRE PATIMI ȘI ISPITE Autor: Cristian Pop Publicat în: Ediția nr. 1269 din 22 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Doar să-ți apleci urechea și țărmurile-ți vor spune despre orizonturi de vitejie, ca o fantomă cu toate pânzele sus. Pe-o
PĂMÂNTURI ŞI APE ÎNTRE PATIMI ŞI ISPITE de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343073_a_344402]
-
giratoriu incert, mercenari blocați în timp îmi fac semn, aud cum mă strigă, îmi arată umbrele siluetelor sacerdoților, cu mâinile întinse spre cer, luându-și osânda supremă, aruncând în jur anatemă! sursa foto: internet Referință Bibliografică: Pământuri și ape între patimi și ispite / Cristian Pop : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1269, Anul IV, 22 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Cristian Pop : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
PĂMÂNTURI ŞI APE ÎNTRE PATIMI ŞI ISPITE de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343073_a_344402]
-
picioare Și inima să mi-o străpungă-n săgeata lui Eros. Mrejele necruțătoare ale lui Hathor, Mă aruncă-n patul profan al slăbiciunii Și cupa vieții mi-o aruncă-n jarul iubirii, Care mă arde molcom Și mă lasă-n patima pământească a voluptății. Motto: Iubirea este generatorul ce pulseaza neîncetat viața în univers... Steaua iubirii La umbra verde a sobrului gând Privesc în noaptea sumbră Și-mi ascult inima șoptind - Picături roșiatice care mă caută alene... Bătaia timpului stă să
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Elena. Copila, când era singură acasă, trebuia să rezolve problemele curente ale gospodăriei ca un om mare, atât timp cât mama sa era le serviciu. Pe tată nu se mai putea baza nimeni. Dacă nu era la lucru, atunci era la cârciumă, patimă în care a căzut după dispariția lui Ticu. Lili va urma și absolvi clasa a X - a, la școala din comună și apoi la vârsta de șaisprezece ani se va angaja la o societate petrolieră ca ajutor de laborant, urmând
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343116_a_344445]
-
o doamnă/ Ce-a muncit întreaga viață, zi și noapte, la decor,// Ce spectacol, ce minune, drama ultimului dans/ Fără poante, fără aripi, fără rochie de bal.../ Frunze ce-o să moară mâine sub copitele de cal/ Azi valsează brumărite, geamăt, patimă, balans.” (Ultimul vals). Sau, spre evidență, fie și ultimele strofe din poezia Suntem copaci, suntem păduri: „copaci-păduri, păduri-copaci/ lemne de foc din trunchi de fagi/ în toamna vieții prea săraci/ doar rumeguș golit din saci// suntem copaci, vom fi păduri
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
2015 Toate Articolele Autorului DIN COLȚ DE CER Să îmi aduci pe buze explozia iubirii, Asemeni florilor ce înfloresc în pripă, În colțul cerului, un talisman de sire Să străjuiască timpul, fugit de o ispită. Cu franjurii albi ai marii patimi, Să sperie toți norii grei, înfumurați, Lăsându-ne în armoniile cutreierate, Și separați de ură, cu vis înveșmântați. Așează-mi raza ta, de-obraz aproape, Străluce, tu, un soare, peste creștet, Să-ți reunești în gânduri urmele cutate, Și tânăr
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343213_a_344542]
-
ar deschide-a iadului genunea Întunecată-a Răului. Săracă Ar deveni cu totul, prostănacă, Lumea cu laica ei, înțelepciunea... Dar veghea nu se dă bătută-n Munte, Muncită de nesomn, spre ziuă-nvinge Și-adânciturile săpate-n frunte Le netezește; patimile stinge. Îngeri bătrâni , cu pletele cărunte Împing poporul tânăr înainte... Pilda talanților povestită în Muntele Athos (I) ΄nainte de-a urca spre Sfântul Templu, Stăpânul din Egina - ndepărtată, Celor trei slugi le-a poruncit deîndată Să se îmbrace cu cuviință
SONETELE DE LA MUNTELE ATHOS de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343209_a_344538]
-
ca să nu deranjez, prin prezența mea, femeia ce pășea ca hipnotizată pe potecă. Chipul ei frumos părea pradă unei dureri ascunse. E doar una din poveștile de dragoste învăluite de energia stejarului secular, sub care, altădată, iubiții își împărtășeau, reciproc, patima iubirii lor ... O iubire ce se înfiripase într-o noapte magică de sânziene, când peste câmpuri zburdau nebune ielele prefăcute în fecioare fermecătoare, purtând coronițe din sânziene, pletele mirosindu-le a flori sălbatice ... Vântul sporea magia acelei nopți, alergând zănatic
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343572_a_344901]
-
cea rece, menținând depărtarea între ei: lungi scrisori de dragoste, fiecare oftând ca vântul în nopțile de iarnă, promisiuni...deșarte. Apoi a sosit Primăvara cu o nouă lumină, cu alai de flori și fluturi, a urmat Vara, fierbinte ca însăși patima iubirii lor... Cărarea secretă a prins din nou viață, iar stejarul gemea sub frunzișul bogat, învăluit în parfumul teilor din jur...Pașii ei călcau pe vechile urme încrustate pe cărare, obrazu-i înfierbântat se lipea tandru, de scoarța magicului stejar, cu
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343572_a_344901]
-
se poate prăbuși indiferent de cât de solidă este în realitate. Observația de mai sus ne conduce direct la dăunătorul al treilea care este partizanatul, politichia literară. Este și cel mai ticălos din toți. Un cronicar tendențios cade lesne în patima unei subiectivități care îi ruinează creditul la care mă refeream adineauri. (Nu vreau să redeschid vechea discuție privitoare la subiectivitatea criticului. Nu există critică, și nici cronică obiectivă, există însă obiectivitate critică. Aceasta e o formă de control a subiectivității
DEMN DE CONSEMNAT de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 649 din 10 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343588_a_344917]
-
fierbinte, pasăre născută mereu dintr-un vis, sine ieșit din dureri și cuvinte, zbor rotunjit peste-un alb paradis. Frunzele iau sărutarea luminii, doinele spun cântul lor pătimaș, trupul tău plin e mereu de fiorul grădinii eul meu rămâne-ntre patimi luntraș. Tu dăruie-mi clipa s-o sorb cu uimire, trupul tău amforă-n mine să fie, vreau să-mi fii marea cu țărmul mustind de iubire cântecul meu dintr-o seară atât de târzie. Leonid IACOB http://www.youtube
SĂ-MI FII de LEONID IACOB în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343622_a_344951]
-
a răspuns: "Nu, doamnă, nu înțeleg. Am auzit prima oară cuvintele acestea aseară, când polițistul mi-a zis să le folosesc." Ea a deschis din nou Sfânta Scriptură și a început să-i vorbească despre Iisus, despre nașterea sa, despre patimile sale, despre moartea sa, despre învierea sa, despre înălțarea lui la Tatăl cel ceresc etc.Așa că băiatul a început încetul cu încetul să înțeleagă ce inseamnă "Ioan 3 cu 16" și să devină un bun creștin. Trebuie să mărturisesc că
IOAN 3 CU 16 de IONEL CADAR în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343637_a_344966]
-
clipei, Ca umbra gândurilor în zori, Vremea trece peste Noi, Risipind zâmbete de ceară. Nu putem dirija ... valurile Peste poduri de suspine. Tremurăm la picioarele Nemuritoarelor anotimpuri! Pe treptele albe ale zilei, Valuri de dorințe spulberă, Măști ce deschid răni, Patimi în neștiute pustiuri... În amurg și-n toiul nopții, Ochii spălați de lacrimi, În mute cuvinte, deschid ferestre, Spre visele de lumină. Două lumi diferite, Mărgăritare de binecuvântări Plămădesc cu brațele deschise, Zborul printre păduri de speranțe. LIBER ÎN POEM
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
zborului dă binețe Și tot ce oferă durează. Înfloritul Duh rodește Mult așteptata mântuire. Înțelepciunea pășește Spre eterna-i dăruire. FERESTRE DIVINE Sinele, zilele trec șuvoi prin Rănile zborului, speranță. Îmbrăcați cu haina viselor Pășim pe drumuri neîntoarse. Cătușe sunt patimile ascunse, Cicatrici pe chipul anotimpurilor. Nesmerit, chipul rodește Spinii ce-nțeapă sângele. Albastrul din inimă nu-l schimba, În negrul rătăcitor de ecouri Roua stelară din culorile toamnei, Să curețe candela vie. De la fereastra divină a luminii Să nemurească clopotul
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
te topesc cu șoapte. Haide, vino-n codrul meu Să asculți cum geme dorul, Să te-adii pe frunze verzi, Să te las să-mi furi amorul. Să vii la izvorul dulce Ce jelește-amar în noapte, Vreau, iubite, să cunoști Patima ce-mi zace-n șoapte. Vreau în iarna mea să vii Să te-nchid în flori de gheață, Printre doruri să te ning, Să rămâi al meu pe viață. Primăvară vreau să îți fiu, Să dezgheț furtuni în tine, Din
ORICÂND TE IUBESC de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340145_a_341474]
-
cu Viorel peste ea. În căzătură s-a lovit cu capul de cimentul pardoselii și a rămas inconștientă întinsă pe ciment. Când a văzut Viorel că nu mai opune rezistență a crezut că a cedat poftelor sale. O săruta cu patimă și îi bolborosea la ureche ca un posedat: - Ai văzut că mă vrei? Ai văzut că mă dorești? Nici nu îi trecea prin cap că lovitura primită la cap putea să-i pună fetei viața în pericol. Îi rupse chiloții
CAP. XVI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377214_a_378543]