4,325 matches
-
oraș sprijinindu-se-n baston, cu niște crenguțe ofilite la butonieră și la pălărie. „Eu am găsit leacul nemuririi”, te-oprește și te prinde de mânecă. „Așteaptă, nu pleca. Stai... Nerăbdarea e cel mai pernicios viciu... Așteaptă... E-aici, în petalele astea, totul e în sucul lor, dacă înghiți coajă pisată, colocasia cu mustul ei... să nu mai spui, dacă vrei, ți-l dau... Ai văzut? Azi s-au scuturat azaleele, săptămâna viitoare o să se deschidă cactusul uriaș, ca un sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
îmbrățișa îmbrățișatele, abandonatele, râvnitele, uitatele, destrămatele, desfăcutele, înmulțitele culori, contururi, forme. Vederea, cea mai infidelă simțire: Ia-mi, Doamne, lumina ce nu mi se cuvine și dă-o la o salcie sau la un crin frunza verde trebuie să fie, petala albă. Eu vreau să pipăi întunericul pe dinăuntru și să mângâi lumina cu bastonul când traversez strada. Dă-mi, Doamne, văzul ochilor stinși în pântecele mamei! Se ruga dimineața, când soarele printre mușcate dădea buzna în casă. Dar cine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aprinde un foc. "Copile, drumul este, de fapt, o prelungire a ceea ce nu ești. Caută!" Sfârcurile, prune răscoapte în noapte cu lună. Fiul împăratului doarme, zmeul se alăptează până îi cresc aripi, până solzii se transformă în pene, ghearele în petale de iriși; zmeul în scutece verzi, primăvara. Buzele, două tușe de nori în luna mai nici ploaie, nici rouă: Vorbiți în șoaptă, nu tulburați cerul! Furtunile sunt săruturi ale lui Dumnezeu stinse în iarbă. Doamne, vreau să vegetez până când buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
viu îi ajungea până la sâni. Castanii pocneau de viață în muguri de frunză crudă; teii generoși răsturnau cupele pline cu nectar peste creștetul trecătorilor; panseluțe firave împărțeau pe din două culorile cu un roi de fluturi aripi multicolore printre frunze, petale de acuarelă în cer. O albină, enervant de avară, culegea polen de lună plină, confundând-o cu o păpădie. Felinarul din fața liceului, repeta ca un elev prostuț: Și eu sunt o stea, și licuriciul este o stea, și lumânările cimitirelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înfrunzi și cumpăna fântânii, și crucile cimitirului, vor crește ghiocei în pragul ușii, va înflori teiul în siropul de tuse. Castani cu struguri albi policandre atârnate de cer, Copoul drumul ce ducea în grădinile îngerilor. Diseară vin să culeg toate petalele scuturate, o să le pun într-un plic, duminică le alegem: ale tale deoparte, ale mele deoparte nu vreau să moară strivite sub cizme. De ce să le alegem? Nu ai spus că am făcut schimb de flori, petalele tale sunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să culeg toate petalele scuturate, o să le pun într-un plic, duminică le alegem: ale tale deoparte, ale mele deoparte nu vreau să moară strivite sub cizme. De ce să le alegem? Nu ai spus că am făcut schimb de flori, petalele tale sunt și ale mele, ale mele sunt și ale tale. Bine, ia-mi tot copacul, cu frunze, cu tulpină, cu rădăcină cu tot! Genia zâmbea, se alinta, radia de fericire. Genia țopăia peste un șotron imaginar. Tu ești vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pădure de gratii până la cer, pădure de gratii în fața icoanei, în oglindă, în felia de pâine gratii. Bună dimineața, Dumnezeul meu din fundul fântânii! Scot apă zilnic pentru a-ți tulbura chipul; cresc flori în inimă, sângele tău întomnează în petale de trandafir și eu mă bucur. Leagăn corăbii prin vene de dragul furtunii, pânzele croite după cămașa ta de sărbătoare s-au făcut franjuri, catargele au străpuns cerul și curge ceva verde ce seamănă a Eden peste cochiliile scoicilor și iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
publice, întunericul nu are unde să te ascundă, plutoane de lumini verticale mărșăluiesc de-a lungul bulevardului ca într-o retragere cu torțe. Picioare trandafiri, spinii trezesc gustul sângelui, până la beție mai ai un pas; draga mea, ți-am așternut petale sub icoană, cazi în genunchi a dezlegare, păcatul este că sunt, fericirea este că poți. Picioare cât două semne de exclamare, până și cerului îi curg balele pe alei; Doamne, nu încerca să-ți judeci incertitudinea și nici să motivezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
riduri; invidia cimitirelor pălește livezile, cruce pe fiecare ramură. Pute viața a carne arsă, a copită de cal șchiop, a oase descompuse, a morfină, a clor. Se descrăcește viața pe calea ferată, creierul sub o frunză de brusture, inima în petale de maci, sufletul șuieră a locomotivă rănită...(soarele usucă și șterge). Sfârâie viața precum două ochiuri în tigaia cu untură, nu puneți capacul, lăsați-le să privească cerul, albastrul este omogen atât cât cuprinde irisul. Se rostogolește viața la vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
va fi dresorul! Lume, păsările primăverii s-au aprins în zbor, printre cochilii de melci, încă o dată vom învăța mersul în vârful iluziilor. Lume, ninge peste câmpii cu fulgi de îngeri, hrănesc femeile pruncii, biberoanele sunt pline cu îngeri călduți, petale de îngeri în jurul florii de romaniță. Lume, este ca un blestem să ne spălăm obsesiile cu clăbucii lui Dumnezeu! Nene Matei, deschide-ți ușa într-o icoană ce nu-și rostește singură rugăciuni. Fii păstor peste o turmă ce și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
propriul sine, de propria nestăpânire se temea nenea Matei. În noaptea evadării, pe o pagină albă, a desenat nuferi, apoi a lipit-o peste fereastră. Ierbar într-o mină de creion. "Ochi de floare au fetițele tatii. Eu plec, trageți petalele peste iriși până mă întorc. Nu fiți triste!" Balamucul valuri până și-n conserva de pește. Șotronul fetiței peste șotronul paznicului, peste șotronul Geniei. Doamne, cum poți îndura o așa suprapunere de zăpezi! Ieri ai nins alb, pășeam ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de om singur, te amăgești cu niște personaje diverse, ești în mijlocul lor, ești marele lor absent, așa cum, de altfel, o înșiruire de nemotivări îți bifează identitatea. Orice poveste despre viață se sfârșește în fereastră. Moartea, precum un crin dimineața, desface petalele. În anticamera lui Dumnezeu, îngerii croiesc cămăși cu plata-n avans: Ajunge. Și una, și alta tot deznădejde se cheamă. Nu lașitate, nu eroism, nu obediență, nu frică. Curge prin vene un fel de păcură neagră și nici un înger nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
al zilei. Sampath se întinse amețit în patul lui de sfoară. Își ținea palmele în sus astfel ca umbra lor să se reflecte pe trunchiul iluminat din fața sa și-și privea degetele mișcându-se, compunând o floare de lotus cu petale care se deschideau și se închideau, un pește înotând, o cămilă balansându-se. Era uimit de gradul de sofisticare al umbrelor pe care le făcea. Își lăsă degetele să se miște ca un păianjen ce străbătea în grabă scena improvizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
lungi și subțiri, pe care le putea vedea atârnând din gurile lor, cărăbuși pudrați fin, cu ochi conturați cu kohl și omizi cu figuri de clovni cu nasuri rotunde, bărbi false și picioare caraghioase; creaturi făcute din frunze și sepale, petale și praf de polen. Le privea parada nesfârșită, tremurînd, sărind, zburând, ieșind parcă din ceaunul bolborosind al vreunui magician, cu sclipitul și strălucirea de bijuteriii a... a cui? A esenței de vânt și de iarbă? A luminii soarelui și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nimic din toate astea nu era bun pentru el sau pentru maimuțe sau pentru livadă, pentru păsări și insecte... sau chiar pentru iarba care era atât de fără milă călcată în picioare. Sampath își frecă buza de jos cu o petală de mușcată, înroșind-o. Își frecă obrajii în sus și-n jos cu o floare, colorându-i ca să se asorteze cu buza. Scutură o păstaie de tamarin din cutia sa de tinichea și mâncă o sămânță. Mâncă și un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
puternic odată cu înserarea care se scurgea din pământ și din umbrele întunecate din jurul său. Ieșise din burțile negre ale tuberculilor de sub pământ, din ghiocurile ascunse de semințe și flori, din cărăbușii ca cerneala și din bambusul gol pe dinăuntru. Văzuse petalele albe ale florilor de noapte desfăcându-se, o spuză de stele lucitoare apărând deasupra sa; mirosise iasomia plantată de mama sa și laurul otrăvitor, privise fluturii de noapte traversând întunericul ca să plutească, nefericiți în dragoste, peste o floare de tutun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
admirație, ascunzânduși puii sub frunze, până mai cresc. Creanga de zmeură lasă și ea din mândrie și se apleacă de atâtea fructe-rubin în fața Zânei frumoase. Fasolea se ridică pe băț s-o salute de la înălțime, cu un zâmbet strălucitor de petale, în culorile cristalului de stâncă.. Gălbenelele de chihlimbar formează un cerc și o înconjoară, s-o atingă pe picior și s-o roage să le taie și să le pună în apă, chiar acum. Zâna aleargă după vază în casă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
cu lacrimi în ochi, fiindcă niște vânători i-au străpuns inima mamei sale cu gloanțe grele. Puiul de căprioară își așezase capul în poalele ei și așa dormise toată noaptea. Când se trezi fata, miracol, pe fusta ei găsi o petală de trandafir galben, fără să fie prin împrejurimi astfel de flori. Mirosea frumos, iar prințesa o înfășurase cu mare grijă, în batista ei de borangic alb. A doua seară oboseala drumului o răpuse la poalele unor munți plini de brazi
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Fotoliile le împinse spre pereții de sticlă pentru a savura panorama din această poziție, patul de baldachin îl acoperi cu o mătase albă să îndepărteze țânțarii. Explorând dulapurile pline de haine, se îmbrăcase cu o rochie roz pal, ca o petală de trandafir. De aici își aminti de petala dăruită de puiul de vultur, scoase din batista de borangic și o mirosi, petala nu-și pierdu parfumul. Ținând-o în palmă ieși pe balcon să privească marea și ce văzuse? Silueta
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
a savura panorama din această poziție, patul de baldachin îl acoperi cu o mătase albă să îndepărteze țânțarii. Explorând dulapurile pline de haine, se îmbrăcase cu o rochie roz pal, ca o petală de trandafir. De aici își aminti de petala dăruită de puiul de vultur, scoase din batista de borangic și o mirosi, petala nu-și pierdu parfumul. Ținând-o în palmă ieși pe balcon să privească marea și ce văzuse? Silueta unui pescar, care zăcea pe mal, și barca
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
albă să îndepărteze țânțarii. Explorând dulapurile pline de haine, se îmbrăcase cu o rochie roz pal, ca o petală de trandafir. De aici își aminti de petala dăruită de puiul de vultur, scoase din batista de borangic și o mirosi, petala nu-și pierdu parfumul. Ținând-o în palmă ieși pe balcon să privească marea și ce văzuse? Silueta unui pescar, care zăcea pe mal, și barca în legănarea valurilor. Ridicându-și colțul rochiei, alerga pe scări în jos, cu repeziciune
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
inelar. Ceilalți pitici, patru la număr, au întârziat, tot uitându-se după colegii lor, timpul trecea și era de așteptat apariția Reginei întunericului. Miru s-a urcat la repezeală pe Copacul cu flori galbene și s-a pitit în umbra petalelor, iar Mira a călărit Pana fosforescentă, găsindu-și un loc ferit în puful panei. Dumu a ales Ciuperca de coral, iar Dimi a pătruns în tubul Hexacoralului solitar. Era și timpul că apa se tulburase dintr-o dată, iar Tuburile muzicale
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
fiu într-un loc, unde pot vedea copaci în jurul meu și multe flori! - ofta cu jind micuțul ou. -Rugămintea ta se va îndeplini, îi răspunse Văzduhul, atingându-l cu sabia de foc, în vârful capului, și prefăcându-l, într-o petală de floare. Apoi dispăru în spatele dunelor care se înmulțeau în fiecare zi, luând aceeași formă dar în locuri diferite. Universul era în încălzire. Marele munte de gheață, o vreme bună, adăposti pinguinii LipaLipa și urșii polari, Brum-Brum, apoi încet-încet topindu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
umiditate, soare și căldură. Pe acele meleaguri au pătruns și copacii cu rădăcinile lor puternice, cu crengile răsfirate spre cer, ca niște brațe în plină rugăciune, cu frunzele și florile îndreptate spre ochii și sufletul oamenilor. Acolo stătea agățată și petala noastră, ieșită din cel mai mic ou. Avea culoarea portocalie să atragă albinele, buburuzele și fluturii, să nu trăiască la periferia singurătății. Toți culegeau din nectarul lui dulce, ea fiind fântâna vie a gâzelor. Exact peste un an, cele patru
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
buzele mării, nisipul ornamental și mângâiară fiecare fir de iarbă, în semn de iubire veșnică. -Acum, numai a patra soră mai lipsește, strigă Gheața, din brațele mării fremătătoare. -Sunt aici și eu, cu voi! Care mă găsiți mai repede? - întreba petala cea mică, ascunsă în mulțimea de flori portocalii, de pe pomul impozant. Cele trei surori se uitau în jur nedumerite, pe pământ, apoi în apă și mai la urmă pe copaci. -Tu ești Floarea din copac?! -Sigur că da și am
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]