21,807 matches
-
Statele Unite în 1991, îi schimbă istoria: exact ca într-un roman detectivistic sau într-o bandă desenată de mistere à suivre, litografiile cu versuri rămîn, timp de aproape trei decenii, închise într-un sertar al desenatorului. În acest interval, opera poetică a lui Nichita Stănescu își consolidează în țară poziția pe prima treaptă canonică și de vînzări (printre altele, în anii 2000, Editura Academiei, împreună cu Univers Enciclopedic, oferă publicului o ediție de lux, tipărită pe hîrtie specială), iar cea desenată a
Nichita Stănescu în benzi desenate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5144_a_6469]
-
dură a pasajului numit viață. Ioan Morar scrie o poezie epurată de efecte stilistice, cu tonuri apăsate, grave, ce impun solemnitatea Palorii. Ele reconfirmă vocația de profet sumbru a poetului, de conștiință lucidă ce ne vorbește de dincolo de iluzii. Pactul poetic e, la Ioan Morar, un caz particular, straniu, strălucit și neliniștitor al pactului cu moartea.
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
și nu un visceral, înclinat spre cenestopatii insolite. Atracția față de limbă îi depășește interesul pentru psihologii, cuvintele părîndu-i-se mai vii decît oamenii. E copios în pofta cu care vorbește de termeni, precum „coincidență“, „exaporiți“, „parimie“, „zaimf“, „mătăuz“ sau cutare asonanță poetică. Și e milostiv prin atenția cu care, aplecîndu-se asupra unor fleacuri și mărunțișuri, scoate din ele impresii docte de interes cult. Mai mult, cînd descrie personaje, Zeletin nu reține fizionomii, ci expresiile lor verbale. Bătrîna care îl aștepta în fiecare
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
dacă Țiganiada, încheiată în 1812, n-ar fi fost publicată (fragmentar) de-abia în 1875-1877? Și cum ar fi arătat limba noastră literară dacă epopeea lui Budai-Deleanu ar fi fost receptată, măcar la 1877, drept ceea ce este, adică o capodoperă poetică? Dar nu numai Țiganiada, ci întregul destin postum al cărturarului și scriitorului Ion Budai-Deleanu a fost unul ingrat. Remarcabila sa operă literară și științifică, în mare parte rămasă în manuscris, va fi recuperată de la familia Lewandowski (urmașii soției scriitorului) de-
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
și mai important, oferă o interesantă panoramă a modificării, în timp, a receptării Țiganiadei, de la statutul de cvasi-curiozitate pe care-l va fi avut la sfârșitul secolului al XIX-lea, la cel de astăzi, de precursoare evidentă a modernității noastre poetice. Iar glosarul, notele și comentariile sunt de cel mai înalt nivel filologic, permițând chiar și cititorului amator să decodeze atât de particularul discurs al lui Budai- Deleanu.
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
s-ar înălța cuvintele în poemă, ori ar coborî înlăuntrul ei. Sugestia rătăcirii în labirint este, însă, permanent descifrată de ansamblul lucrărilor, ca fiind pusă sub efortul regăsirii de sine. 2. Doina Mihăilescu își pune lucrările sub semnul unor pasaje poetice culese din Rilke, deși întreaga asamblare a panourilor, pe care se desfășoară discursul plastic, are ceva mai multă seninătate decât o au versurile din poetul citat. Exercițiul restauratorului se simte la privitul de aproape, ori de departe al lucrărilor; succesiunile
Niște succesori by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5172_a_6497]
-
o au versurile din poetul citat. Exercițiul restauratorului se simte la privitul de aproape, ori de departe al lucrărilor; succesiunile straturilor care conduc absorbția luminii spre aurul sau argintul ce plachează fragmentar punctele de fugă ale lucrărilor, dau o savantă poetică elaborării. Regăsim aici aerul rafinat al absidelor lui Marin Gherasim, ca și când artistul Doina Mihăilescu și-ar fi propus să pună sub lupă fragmente ale unui decor iconografic, unde semnele plastice par a se topi unele în altele. Rămân în primplan
Niște succesori by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5172_a_6497]
-
fi alimentată și de dorința de a se regăsi în paginile cărților. Sunt doar două din clișeele puse în circulaț ie de chiar insularii „grafomani”, convertiți rapid în ultimele decenii și cu succes de la constrîngerile formale ale „sagăi” la „licențele poetice” și libertățile prozei și poeziei moderne. Dar nu cumva nevoia de a ne regăsi în paginile unei cărți constituie unul din impulsurile primordiale ale lecturii? Pavilionul Islandei a dat un răspuns cum nu se poate mai inteligent și sensibil, retoricei
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
Radu Boureanu (cu poemul „Moartea morilor de vînt”), Mihu Dragomir, I.Crînguleanu, Nina Cassian, Veronica Porumbacu, Anghel Dumbrăveanu, C.Nisipeanu. Argumente sînt estetice, cîteodată chiar cu observații de sofisticată teorie literară (procedeul metonimiei greșit utilizat, compuneri plate, sărace în idei poetice, rostogoliri grandilocvente de cuvinte și metafore), dar există și o evaluare concretă, cu nume, iar aceste nume, pe bună dreptate incriminate pentru lipsa valorii estetice a textelor, sînt, așa cum s-a văzut, cele ale poeților cu o însemnată carieră proletcultistă
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5176_a_6501]
-
egoistică, în operele clasicității, în Tucidide, în Cezar, în Salustie, nu auzim pe istoriograf, ci pare că auzim însăși istoria, în epopeele lui Homer și în cântecele rustice ale lui Virgilie, nu vedem pe poet, ci chiar întâmplările și realitatea poetică”. S-a spus vreodată mai frumos un adevăr atât de simplu? Riguros ca un neamț, Maiorescu precizează că e vorba de latina lui Cicero, nu de aceea târzie, care se va dizolva în limbile romanice, pierzându-ș i dreptul de a
„Pentru ce limba latină…“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5177_a_6502]
-
habitudini critice, ai călcat în picioare interdicții, ai ultragiat și blasfemiat, și ai pășit cu o sumbră indiferență peste mormanele de gunoi ale bunului-simț estetic: „Și peste toate acestea trăiesc eu/ Aprinsă, rănită, mereu”. Acest fel de a înțelege fapta poetică și însăși lumea bizară ieșită din uterul tău însângerat nu au fost omologate ușor într-o literatură dominată încă de viziunea populară asupra poeziei ca spațiu melodiosserafic, într-o literatură controlată de critici formați la școala metafizicii luminoase, a idealității
Dragă Angela, by Eugen Negrici () [Corola-journal/Journalistic/5394_a_6719]
-
atât. Planul formal al poeziei tale, impulsurile deformatoare, formele grimasante par a fi corelativele obiective nu ale unei stări, ci ale unei ființe, ale ființei zămislite de aceasta. Cititorul e constrâns să vadă acolo o ființă, căci distanța dintre eul poetic și poezie s-a topit și, într-o uimitoare măsură, obiectul s-a identificat cu subiectul: „Doamne, cămașa mi s-a subțiat și a devenit una cu mine”. Ce fel de făptură văd eu ridicându-se din spasmele poeziei tale
Dragă Angela, by Eugen Negrici () [Corola-journal/Journalistic/5394_a_6719]
-
de frumusețe și diformitate, de har și fatalitate, de viață și moarte, fără a-și stabiliza sensurile. Ceea ce obosește în acest roman este tocmai excesul de simbolism și de sens cultural, excesul stilizării, dar acesta este pericolul oricărui roman metaforic, poetic și al stilului pe care de obicei îl numim „estetizant”. De multe ori acțiunea sau personajele par că pălesc, că își pierd consistența (asemenea unui soare negru...), că nu mai au ce să spună, că își repetă poveștile, gesturile, până când
Călătoriile pe hârtie ale elefanților by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5395_a_6720]
-
excelență”. Aici ne îngăduim a schița un profil al lui Cezar Ivănescu. Lăuntric dominat de energia thanatică suverană, acesta dispunea astfel de un criteriu absolut de a se raporta la sine ca și la lume, de un instrument al creației poetice care-l ferea de artificiile adaptării la contingent, atît de păguboase adesea în rîndul literatorilor. Moartea îl egalează cu sine, îl purifică aidoma unei asceze. Îi îngăduie de facto să se golească de lume, să realizeze „vidul” care e prielnic
O critică existențială by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5404_a_6729]
-
granițe fluide între determinismele plauzibilității și realizarea lor sintactică, astfel că unele lucruri trebuie deduse, în vreme ce altele rămân solid instalate în categoria enigmaticului. Oricum, Doina Ruști știe să creeze atmosferă, mișcându-se cu îndemânare „englezească” între precizie a detaliului, umor poetic și un touch de horror. La început ni se sugerează că privirea ușor ambiguizantă a protagonistei s-ar trage de la o relație pătimașă cu universul devorator al cărților. O formă de halucinare de sine, cu vedenii, premoniții și o senzație
Animalul terorii by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5413_a_6738]
-
simț melodic cu totul propriu muzicii italiene în general. Aidoma romanticilor, Liszt vorbește ca un tribun; declamația sa, agrementată de horbota stufoasă a sunetelor ornamentale, depășește nevoia strictă a unei comunicări de anume atracție; dimpotrivă, are consistență, dispune de valoare poetică, se sprijină pe o meditație filosofică hrănită de lecturi din Petrarca, Dante, din Goethe, este inspirată de marile călătorii, cele care înflăcărează inspirația, imaginația călătorului; este un veritabil excurs ce se poate întrupa în pagini memorabile așa cum se întâmplă în
Cultura recitalului de pian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5419_a_6744]
-
din Goethe, este inspirată de marile călătorii, cele care înflăcărează inspirația, imaginația călătorului; este un veritabil excurs ce se poate întrupa în pagini memorabile așa cum se întâmplă în marele poem pianistic, Sonata în Si, una dintre creațiile atinse de geniul poetic al duhului romantic, cel care animă sunetul aflat în vecinătatea cuvântului. Este un opus care nu a intrat de această dată în unghiul de atenție al organizatorilor acestui eveniment. Momentul de specială greutate l-a constituit evoluția pianistului Bertrand Chamayou
Cultura recitalului de pian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5419_a_6744]
-
instituie cu sens de viziune orchestrală. Este drumul unei școli pianistice care pornește în secolul al XIX-lea de la Liszt însuși și continuă în secolul trecut, în perioada interbelică, cu Ravel, cu Cortot. Claritate, rafinament timbral de largă extensie, vibrație poetică înaltă, sunt atributele acestei mari școli în pianistica europeană. Constatând această direcționare poți observa motivul pentru care nu Beethoven și nu Robert Schumann ci tocmai muzica lui Debussy și Ravel se dovedește a fi atât de apropiată personalității tânărului pianist
Cultura recitalului de pian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5419_a_6744]
-
Cave of Forgotten Dreams, 2010) Regia: Werner Herzog. Cu: Werner Herzog. Genul filmului: Documentar, Istoric. Durata: 90 minute. Produs de: Arte France. Distribuitorul internațional: IFC Films. Am urmărit la TIFF noul film al lui Werner Herzog, documentarul cu un titlu poetic, Peștera viselor uitate, nu atât pentru spectaculosul 3D sau pentru talentul incontestabil al cineastului german în acest film, cât pentru ceea ce l-a atras și pe acesta, ocazia de a vedea cea mai veche formă de manifestare „artistică”. Am utilizat
Cai negri pe pereți by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5420_a_6745]
-
a lui Valentin Radu. Este un spectacol impresionant pe care artistul îl stăpânește cu sigur profesionalism, cu bucuria atent stăpânită a jocului organistic. Recitalul închinat integral creației lui Liszt marchează pentru Viniciu Moroianu zona unei maturități profesionale în care meditația poetică întâlnește datele unui meșteșug pianistic de fermă poziționare. Ne-au fost oferite cele nouă piese din Ani de pelerinaj - Elveția, Trei studii de concert sugestiv intitulate Caprices poétiques, celebrele Il lamento, La leggierezza, Un sospiro, cea de a 3-a
Muzică de larg consum și muzică by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5102_a_6427]
-
muzicianului performer de la nivelul recitalului. Ce fel de muzică a compus Liszt? Cu siguranță o muzică de largă adresare. Este motivul pentru care Clara Schumann și Johannes Brahms nu l-au simpatizat. Liszt dezvoltă imaginația pre-impresionistă, tematismul romantic de natură poetică, discursul rapsodic, virtuozitatea strălucitoare, aspecte pe care Viniciu Moroianu le stăpânește cu deplină autoritate profesională; dispune de un simț bine orientat al culorii timbrale, cel ce animă viața interioară a muzicii, îi conferă atracțiozitate, o indicibilă noblețe. Publicul bucureștean de
Muzică de larg consum și muzică by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5102_a_6427]
-
Luminița Marcu În același număr 3 [din 1963], paginat ca un editorial pe cea mai onorantă poziție a paginii 1, un articol-studiu semnat de Matei Călinescu despre „Universul poetic și varietatea stilurilor”. Prima sintagmă din titlu are un deloc întîmplător aer călinescian, pentru că tînărul critic va cita chiar din G.Călinescu și nu de oriunde, ci din „Principii de estetică”, o carte destul de ocultată în ultimul timp, din cauza multor
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5108_a_6433]
-
antropomorfozează - dar umanizarea lui e reflex pur livresc, o contopire cu actul scrierii. Onirism trăit cu ochii deschiși, existența pisicii devine mărturia - prima și ultima - a felului în care se naște poemul. Eustache e doar un alt nume al inspirației poetice, o trompă metafizică prin care cuvintele se metamorfozează în versuri, printr-un proces alchimic ce vizează necesitatea separației genurilor - legătura dintre cuvinte și alfabet dovedindu-se una mistică și primejdioasă: „ne asurzește pe toți// când își curăță instrumentul/ din muștiuc
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
sigur așa/ țâșnesc din tufișuri/ și strâng caleașca de gât/ da da e mai sigur așa// și iar scoate vuietul acela/ și ne asurzește pe toți.” Povestea aventurilor motanului este, de fapt, aventura nașterii și maturizării poemului. Pisica reprezintă conștiința poetică, „cenzorul” intern, controlul calității muncii depuse de scriitor în liniștea vătuită, mic-burgheză, a căminului. Eugen Suciu acceptă, ca pe o convenție, toate aceste strategii știute încă de la moderniști. Partea cu adevărat seducătoare a poeziei o constituie formula prin care suntem
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
ridică este dacă nu cumva ceea ce numesc eu ermetism nu e, cumva, în realitate, o banală înclinație spre imagism. Lui Manasia îi plac senzațiile difuze, îi plac regnurile rare, îi plac scenariile imprecise. În consecință, transcrierea lor are, automat, efecte poetice. Aceasta ar fi, s-o recunoaștem, calea comodă. Fiindcă ea nu lămurește în nici un fel problema limbajului, care, am văzut, e decisivă în Motocicleta de lemn. În afară de asta, mai am un argument. Să luăm primul poem al cărții: „cred în
Deducții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5130_a_6455]