10,542 matches
-
îndeaproape omul în sine și nu musulmanul, ai pricepe că nu suntem cu nimic mai presus de ei! - Patty, crezi că îl cunoști așa bine pe Hamid, ăsta? se înfurie Clara. Ce altceva ți-a mai povestit? Nu ți-a pomenit nimic de faptul că mai are și alte motive să intre în casa asta, în afara pretinselor reparații pe care ți le execută voluntar prin casă și a predării lecțiilor de urdu? Nu ți-a povestit cum a pătruns în casa
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 11) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375653_a_376982]
-
a zărit printre uluci pe Ghiță al lui Moacă, cum se chiora după el. Nu a reușit să reziste tentației de ai arunca vreo două săgeți : - Hai noroc Ghiță! Ce făcuși mă beleaua dracu’? Unde o trimiseși pe Mița? Te pomenești că îi făcuși vânt înspre grajdul vacii, când mă văzuși pe mine. Ți-e frică că îi sucesc mințile? Ai? - Ce zici mă zbanghiule? Nu-ți mai bagi mințile în cap deloc? Ce ai tu cu Mița mea, mă? - Păi
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
stai pe Pangratti e istorie?! Și încă într-un imobil cu arhitectură cubistă?! -Da! Ai dreptate! Nici numărul nu trebuie menționat! E unicul edificiu neîncadrat în linia arhitectonica generală! Tocmai de asta ne-a fost accesibil, ce crezi?! Nu-i pomeni absolut nimic de pierderea casei dinainte ipotecate, de greutățile întâmpinate ca să ocupe acest apartament, de câte altele... Cine i-ar fi ascultat vorbind atât de firesc de una, de alta, nu s-ar fi putut pronunța c-ar fi vorba
SFÂNTA NICOLE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379162_a_380491]
-
Arthur! Lansând îndemnul pe-un ton mai calm, îi captai încrederea că voi accepta fără izbucniri mărturisirea. Dar o amână. Începu un preambul remember: -Ca și tine, și eu l-am crezut pierdut. Durerea ne-a fost mare. N-am pomenit, dar am vise cu ziua în care l-am căutat bezmetece prin Cișmigiu... -N-am vorbit, dar am ținut minte, punctai eu. Doar de ce-mi fusese atât de greu s-ascult povestea lui Seneca? îmi spusei în mine. -Am meditat
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
privi cu zvâc pe femeie. O văzuse cu darul și-și scosese capul pe fereastră. Ne ducem ca vântul și ca gândul, n-ai tu grijă! Nu! Dar niscai fructe pus-ai, drăguțo? schimbă ea foaia însetată și pofticioasă. Îi pomenise Nicole că la Mariuța-n curte împărățește un pom bătrân, dar tot rodnic, un păr boieresc. -Pusei, cum nu?! Să v-aline setea! Și-naintă spre mine să pun merindea în portbagaj. Pe urmă, deschise larg porțile ne ură Bun drum
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
mama curioșilor interesați, emigrase cu ocazia unei excursii în Etranjeria. Unii chiar se-ntrebaseră unde vine țara, dar Nicole îi lăsase nedumiriți. Să moară proști! dacă nici atât nu știu: că étranger înseamnă-n franceză străin. Dar peste ceva timp, ne pomeniserăm la ușa casei cu o coniță pe care nu scria decât Disperare, nu Dragoste, interesându-se dacă Arthur vine la noi când lipsește de la ea? Rămasă interzisă, mama o lămurise că trecuse ceva timp de când nu-l mai văzuse, nici
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
internarea și îngrijirea lui... Doar avea Alzhaimer... Începuse să-nțeleagă pentru ce Arthur plecase de-acasă... Să fi fost cam un an de când tata ne lăsase de izbeliște. Era într-o zi de septembrie însorit dezmințind venirea toamnei, când ne pomeniserăm cu el acasă, vesel, ca și când nimic nu se-ntâmplase. Stătuserăm la masă, apoi ne invitase la o plimbare duminicală în Cișmigiu. Îi făcuserăm jocul, mai mult mama. Eu, ușor ambalată de siguranța cu care se purta, abia, abia m-abțineam
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
al treilea an de război. Din sat muriseră sau fuseseră dați dispăruți mulți bărbați care participau pe front. Era, nu era al lor, tot satul îl jelea. Multe femei tinere rămăseseră văduve, iar acum îndoliate, plângând, se pregăteau să-i pomenească. Pe capul lor picase toată răspunderea gospodăriei; grija pentru bătrâni și copii, care, întristați de durere, îi plângeau pe tații dragi plecați în lumea veșniciei. Fratele mamei ajuns la vârsta încorporării, primise ordin de recrutare și urma ca într-o
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
că-și adusese aminte de acea buturugă ce zăcea de vreo doi ani în fundul curții și pe care nimeni nu reușise măcar o așchie să desprindă din ea. Așa era de câlțoasă. Dar spre stupefacția sa, peste câteva minute, se pomeni cu musafirul, cu brațul plin de lemne. - Ai spart-o? - A fost floare la ureche! - se lăudă împielițatul și pe dată aprinse focul. Elena se învârti pe lângă drăcușor ținându-l de vorbă și pregătind ceva. - Ce tot învârți pe acolo
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
purces la recitarea pe tonul lui sacadat a sloganurilor bine memorate care, în cel mai scurt timp și-au arătat roadele mai ales după ce naivii de români, sătui de behăitul alcoolic exclamat timp de zece ani de Băsescu, s-au pomenit cu un neamț oferit cu gratitudine chiar de Germania, neamț care s-a angajat de îndată ferm în fața Țării că se va pune pe treabă ”nemțește” asigurând astfel națiunea română că încă din primul moment îi va livra ”un lucru
CE-AŢI FĂCUT DIN ŢARA MEA, NEMERNICILOR?! de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369216_a_370545]
-
curiozitatea afișată în priviri, înțelegând că intuiția nu o înșelase, că ceva se voia descoperit, că, poate, doar ea avea s-o ajute pe Marieta să-și revină cu demnitate... Și, ca și când n-ar fi existat nici o întrerupere, Mira se pomeni că evocă un alt moment din viața mătușii, despre care era încredințată că fusese unul fericit. Aminti, ca și când tocmai de asta vorbiseră până în clipa aia, bucuria tuturor când Artemie își adusese familia în București. Marieta era ochi și urechi, dând
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
o parte, iar pe de alta, își atenua durerea că nu putuse învăța mai mult de șase clase, câte avea. Nora economisea puteri pentru corectatul caietelor și timp pentru... romanele de dragoste, marea sa atracție... Marieta zâmbise nostalgic când se pomenise de lectura-i predilectă. Pe chip îi apăruse o purpură ca o confirmare a unei trăiri intense. Roșeața se pierduse într-un surâs din economie. Ba, chiar oftase, i se păru Mirei. Faptul îi întărea convingerea că mătușa sancționa pe
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
manipulabilă. Și, gândindu-se bine, nici n-a fost altfel. S-a lăsat în mâna bărbatului și n-a emis pretenții, de niciun fel. Ea s-a bucurat c-a rămas însărcinată dar abia acum constată că el n-a pomenit nicio clipă despre căsătorie, cu toate că sunt de destui ani împreună, locuiesc împreună, se raportează unul la celălalt ca la o jumătate de la sine înțeleasă. Și-acum?! Ce va face ea acum?! Va avea curajul să nu facă avort, să păstreze
POLUL VRĂJITOARELOR VII de LIA BEJAN în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374123_a_375452]
-
mare înfrigurare fiindcă, din păcate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita foarte repede binefăcătorii și înaintașii noștri, dar încerc totuși, să-mi fac un act de încurajare și de optimism și să cred că ori de câte ori va fi pomenit numele său va fi pronunțat cu venerație și respect pentru tot binele pe care l-a făcut atâtor oameni și care fapte sunt consemnate de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos - Arhiereul Cel Veșnic în Împărăția Sa cea cerească și veșnică de
PREASFINŢITUL PĂRINTE EPISCOP DR. IOAN MIHĂLŢAN (1926 – 2008) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374228_a_375557]
-
vitală am consumat în această junglă modernă pe care o reprezintă astăzi o metropolă, oricare ar fi ea. Cu ce preț și, cu ce câștig? Vise spulberate, tinerețe arsă prea devreme, sănătate zdruncinată iar despre idealuri, mai bine să nu pomenesc nimic. Și cu cât este metropola mai mare, cu atât și alienarea este mai mare, de cele mai multe ori reîntoarcerea fiind aproape imposibilă. O junglă care macină nervii și sănătatea într-un ritm din ce în ce mai rapid și, în care supraviețuiesc numai cei
E GREU SĂ NE MÂNTUIM? de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362111_a_363440]
-
făcut-o, ce mai! Neacșu are un frate bolnav și îl întreb cum omai duce cu sănătatea. - Nu e bine deloc. Stă cu ochii în tavan, nu mai are poftă de mâncare, nu-i mai arde de nimic și mă pomenesc că mă întreabă căteodată: - Mă' nene, cum o fi dincolo? - Lasă măi frățioare că nu ești tu pe moarte. Ce pot eu să-i spun, să-l mai liniștesc? - Spune-i că nimeni nu este curajos în fața morții. - Da bre
E GREU SĂ NE MÂNTUIM? de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362111_a_363440]
-
a avut mai multe gânduri bune, vorbe bune, fapte bune decât gânduri rele, vorbe rele, fapte rele, se mântiuește. Am făcut bine că i-am spus, n-am făcut bine, nu știu... Cert e că peste câteva zile m-am pomenit din nou cu Neacșu vizitându-mă. - Ce noutăți ai? - Nu e bine. Plânge mereu. Plânge și se vaită. - De ce? - Mă' nene, zice, eu nu m-am gândit niciodată la moarte. Tu știi că toată viața mea am alergat să-mi
E GREU SĂ NE MÂNTUIM? de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362111_a_363440]
-
să-mi văd păcatele mele și să nu osândesc pe fratele meu”. Este făcută cu stăruință pe toată durata Postului Mare. Te-ai aștepta ca, atunci când te rogi cu așa mare stăruință să te păzească Dumnezeu de păcate, să fie pomenite păcatele cele mai grave: crimă, desfrânare, pe care noi le socotim a fi mai mari și mai rele, dar Sfântul Efrem nu le pune acolo pe acestea, ci zice: „Dăruiește-mi să văd păcatele mele și să nu osândesc pe
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE PETRONIU TĂNASE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362126_a_363455]
-
să creadă, din pricina răutății lor că El era Viața și că, prin urmare, ei luptau chiar împotriva Vieții, împotriva izvorului vieții lor, împotriva lor înșiși. Aceste lucruri petrecute acum aproximativ 2000 de ani noi le mărturisim în fiecare an când pomenim învierea Dreptului Lazar și când sărbătorim Intrarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, devenind astfel și noi martori ai acestor evenimente. Precum odinioară în Metania, Domnul nostru Iisus Hristos vine tot mereu și la noi. Vine prin cuvântul Sfintei Evanghelii
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
al orașului. - Mergi câțiva metri până acolo ! asta numai dacă cei 800 metri pot fi considerați câțiva. - Te rezolv cât ai zice pește ! - Vin într-o secundă ! Problema este că dacă ești corect și chiar ajungi în cinci minute, te pomenești că nu găsești pe nimeni, toată lumea se așteaptă la cel puțin jumătate de oră. Un caz particular este cel opus, minimalizarea. Când o femeie spune “Soțul meu e cam prostuț!”, poți fi sigur că e total idiot. Minciuna prin omisiune
DESPRE MINCIUNĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362238_a_363567]
-
negândită... ce stranie tăcere. Dar când păși să iasă, o ușă se deschise Un înger plin de taine pe loc o și atinse Și-i spuse-ncetișor prin murmurul divin Privind duios, tăcut, l-acel suflet de crin. - În rugă-ai pomenit că-ți dorești bogăție Fără să vezi în jur, tu ai o avuție... Eu am venit în grabă, am coborât de sus Să-ți pot îndeplini ce ai cerut și-ai spus. În camera de-alături se află o comoară
GREȘEALA UNEI MAME de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362273_a_363602]
-
competenți, care știau să-și semneze statul de plată și cererile de concediu, care citeau titlurile scrise cu litere mari din Scânteia și România liberă, care se încadrau perfect în categoria generală a intelectualilor-ingineri. Ajunsă la ideea asta, Mira se pomeni zâmbind, căci îi trecu prin minte o glumă, care circula prin anii ’70, clasificatoare a populației ocupate în: țărani, muncitori, intelectuali și ingineri, despre cei din urmă afirmându-se că înțelegeau ce li se comunică, dar nu puteau să zică
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
de când devenise bucureșteancă?! Le ajungea programul de la TV și casetele video de care le făcea rost însuși preotul. Totuși, Mira își reaminti cum odată îl văzuse pe unchiu-său așteptând în fața Teatrului Bulandra, altădată, la Operă, când urmăriseră Lacul lebedelor. Nu pomenise de asta nimănui, deducând că popa avea totuși o viață culturală, dar nu cu familia... Întreaga zi petrecută cu Marieta fu destinată lecturii. Îi citi câteva fragmente din Arta conversației de Ileana Vulpescu, știind că distinsa literată îi era agreabilă
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
alesese acest roman, pentru că tăcuta ei mătușă iubea dialogul... Înviorată, Mira grăbi spre stația de tramvai, înfiorându-se ușor la răcoarea serii, neregretând că nu fusese condusă. Decât o conversație în falset, mai bine cu gândurile ei libere! Și se pomeni recitând în șoaptă din Esenin: Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,/ Toate trec ca floarea spulberată,/ Veștejit de-al toamnei mele frig,/ Nu voi mai fi tânăr niciodată... Hotărât lucru! căzuse într-o pasă de melancolie. Da! Dar de ce
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
copilul. Renée, deșteaptă, frumoasă, afectuoasă, o făcuse mândră și împlinită ca mamă. Cu părinții se-nțelesese, o ajutaseră și-i ajutase, la rândul ei. Profesional, se realizase, de asemenea. De toate era mulțumită. Cine are o viață perfectă? Nimeni! Se pomeni că-și recită iar în surdină niște idei-versuri: nu ai nici rost, nici bucurii/ căci, ce-i dorința de-a trăi,/ decât un gând, că, în curând,/ sfârșitul hâd tot va veni./ Vei spune Doamnei Negre/ că a sosit cam
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]