4,479 matches
-
Christa, care e convinsă că Îl Înțelege mai bine decât se Înțelege el! Poate, Într-adevăr, ghici ce ascunde tăcerea lui când lui singur i-ar fi greu să spună? Iar țara lui să fie pe veci acel tărâm depărtat, populat de mutanți? ! Atunci la ce au servit atâția ani de muncă aici, În singurătate? La ce servesc onorurile pe care le primește aici, respectul colegilor, recunoștința oficialităților, afecțiunea colaboratorilor și studenților, dacă prin doar două vorbe - țara ta - Christa Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
află cel mai mare parc preistoric din Europa și unul din cele mai mari din lume. Unic, din mai multe puncte de vedere: peste 150 de specii reprezentate, o originală și fidelă redare a apariției și evoluției viețuitoarelor care au populat cândva zona. Se pot „citi” astfel interesante pagini din istoria apariției vieții pe planeta noastră, mai întâi în mediul acvatic, apoi pe uscat și în aer. Fac deliciul și uimirea vizitatorilor dinozaurii, diferite specii de reptile, primele păsări, uriașele mamifere
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
comunitate... Plecam opărindu-mă cu cafeaua, lăsând în scrumieră țigara să se fumeze singură, iar seara era atât de previzibilă, că, la descinderea din autobuz, trebuia musai să mă droghez pentru a suporta încă două-trei ore de târâș între odăile populate de păpuși muiate de căldură. Nu adusesem de la Mare ciuperci, adusesem în schimb virușii unei răceli care m-a ținut vreo două săptămâni redus pe treapta cea mai de jos a evoluției. Nu mai puteam să mă aplec din mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
țigările, nu mă pot abține să nu-l privesc cu un fel de zâmbet misterios în colțul gurii, cu tâlcul: Mai știu ceva despre tine, te-am văzut azi-noapte!) Fiindcă de multă vreme am somnul prost, în aceste reprize scurte, populate de morți, tata, bunicii, chiar mama tatei pe care n-am cunoscut-o, un coleg de bancă din generală la înmormântarea căruia de ce Dumnezeu n-am reușit să ajung, autorul cărții de pe noptieră etc. - din somnul ăsta nesănătos mă trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
are relații cu vecinii... Mi se pare normal să nu mai aibă „relații cu vecinii“ și chiar nu te-nțeleg pe tine că răspunzi cu-atâta solicitudine unui „vecin“ (în tonul Zinei, ghilimelele sunt marcate). Dacă ea reîncepuse să-mi populeze otova jumătățile de noapte, nu mă mai trezeam să scriu înfiorat că până dimineața am să-mi pierd suflul. Începusem să „produc“, oricât de odios mi-era termenul ăsta tehnic, până la zece pagini pe săptămână, cu un scris curat, neconstrâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
vertical - nu mai mult de un minut, dilatat ca în O mie și una de nopți, până la eliberarea tensiunii). Mă surprind dimineața la opt în traficul nostru jugulat, derulând tot filmul despre satul românesc pe parcursul unei stații lungi de autobuz populat de semiorășeni cu greierii-n călcâie. Cât știi tu despre satul românesc, pufnește descurajant Zina. Știu cât m-a îndoctrinat într-o dimineață, tot așa, prin decembrie, nea Ambrozie din Suceava, cu dosarele lui imense, mult mai purtate decât manuscrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Vântul îmi fluiera în urechi a pustiu și zăpada ce scârțâia sub bocanc părea să accentueze și mai mult clipele pierdute în zadar. Căminul meu gri părea să aibă mai multă culoare încărcat de hărmălaia elevilor ce reveniseră să-l populeze. Stăteam cu toții în fața internatului, într-un cerc larg, așteptând ca gașca să se reunească. Spuneam bancuri și povestiri amuzante din vacanță, iar când un nou grup apărea pe poartă, venea țintă la noi, ca să ne pupăm și să ne strângem
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Slavei... Aproape de anul 900 (n.a.867Ă a debarcat Ioan Colibașul, recunoscut de oameni pentru sfințenia vieții sale. L-au urmat, în scurt timp, mulți oameni hotărâți să ducă o viață prin post și rugăciune, zi și noapte. Așa a fost populat muntele. Acestui Ion Colibașul și urmașilor săi ia dăruit muntele împăratul Bizanțului, Vasile Macedon (867-886Ă. Din acel moment muntele s-a numit Sfântul Munte. Prima mare mănăstire a întemeiat-o Atanasie din Trapezunda, în jurul anului 963 și s-a numit
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
gânduri tulburi îi stârniseră ele. Dormea foarte liniștit, fără să se clintească, de parcă ar fi fost mort și arăta ca o ființă sălbatică din codru care se odihnește după o vânătoare îndelungată. Și s-o fi întrebat ce fantezii îi populează lui visele. Oare nu cumva visa la nimfa care alerga prin pădurile Greciei urmărită de un satir înfierbântat? Nimfa fugea cu picioare iuți și mânată de disperare, dar el se apropia tot mai mult cu fiecare pas până când ea ajungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pustii, fără urme de viață, și, privindu-le, îți vine să spui că zeii își vor fi plătit scump divinitatea, plictisindu-se îngrozitor pe ele. Muntele real e lipsit total de mister. Nimic nu corespunde cu muntele din imaginația noastră, populat de nimfe ce pot fi bănuite la tot pasul, în spatele fiecărei stânci și al fiecărui tufiș. Cei care au avut proasta inspirație să vrea să-l privească de aproape, ca mine, au ce să regrete, dacă romantismul nu-i ajută
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sta la locul unde sunt puse. șase deasupra: trebuie să acorzi respectul cuvenit obrajilor, cu ei poți să distrezi ființa iubită, strâmbându-te, râsul întărește dragostea, o schimbă în zahăr cándel, în vată de zahăr, în miere de albine care populează florile de tei, care apar în luna mai să îți aducă aminte că trebuie să iubești în fiecare zi cu o dragoste mai bine șlefuită, care să semene din ce în ce mai bine cu măiastra lui brâncuși, care acum zboară pe la etajul 5
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
arate acest grandios spectacol lui Nobunaga și era convins că prezența în persoană a seniorului său avea să garanteze o victorie monumentală. „CAP DE KUMQUAT!“ Cetatea Azuchi devenise centrul efervescent al unei noi culturi. Cetățeni cu îmbrăcămintea viu colorată îi populau străzile, iar strălucirile aurii și albastre ale donjonului de la castel păreau brodate cu verdele frunzelor proaspete de primăvară. Nici că s-ar fi putut să existe condiții mai diferite decât acelea din apus. În Luna a Cincea, pe când Hideyoshi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
te poți ascunde de bani. Pur și simplu, nu te mai poți ascunde de bani. Așa că, uneori, când nopțile sunt fierbinți, dau spargeri. Între timp, creaturi de-a dreptul primitive se plimbă cu banii lor în Torpedouri și Boomeranguri sau populează cu banii lor hoteluri ca Mahatma sau Assisi sau se-nvârtesc pur și simplu cu banii lor prin magazine, restaurante sau pe străzi. Sunt de toate formele și culorile, beneficiari inocenți ai glumei globale pe care banii continuă să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ghilimele. De ce? De ce? În bibliotecă, în bibliotecă se spune „Nu poți să scuipi“ - nu poți în două cuvinte și cuvântul nu cu litere mari. E o greșeală, o greșeală. — Okay, am spus eu încurcat, deci locul ăsta nu e prea populat cu șoareci de bibliotecă. Sau cu lingviști. Doamne, ține-mă. — Scoate-mă de aici, spuse el cu o voce ascuțită. E o greșeală. E o greșeală. Nu eu, tu! E o greșeală de tipar, o nenorocită de greșeală! — Hei. Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
moldovenesc. În vremea examenelor mai ales, dar și de-a lungul anului școlar și universitar, din septembrie și până în iulie, Iașul e un oraș viu, animat, de parcă ar trăi un singur anotimp, acela al primăverii, înflorit de tinerețea care îl populează. Așa era și în dimineața aceea când Olga și Ina puneau piciorul, pentru prima dată, pe pământul încărcat de istorie al acestei Cetăți. Dar fetele nu uitau nici o clipă că examenul care se apropia cu fiecare pas, îl trăiau la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Poate...! Olga căzu un timp pe gânduri, căută cu asiduitate în sertarele memoriei sale, dar, cu toate eforturile mentale depuse, nu reuși să creioneze portretul nici unui pretendent la mâna Inei. Ea nu era o fată care să colinde străzile, să populeze petrecerile. Cine o fi? Cine o fi? frământă ea întrebarea, cu vădită nerăbdare ... Tocmai când Ina se pregătea să-i destăinuie numele mirelui, ușa se deschise brusc și doctorul Pencu, furios ca un taur care intră în arenă glăsui fără
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
an în urmă). Paralelismul realizat - pe linie expresionistă - de către Ov. S. Crohmălniceanu între revistele Gîndirea și Contimporanul trebuie completat cu paralelismul dintre Craii... mateini și Paradisul suspinelor. Ambele sînt romane poetice, manieriste și fantaste, cu intarsii onirice și cruzimi perverse, populate de personaje tarate. La Mateiu Caragiale însă dominanta e dată de bizantinismul arhaizant, de armonia compozițională, „heraldică”, și de limpezimea frazei baroce, în vreme ce la Ion Vinea primează sondajul psihanalitic, disonanța și nota experimentală, amestecul derutant de formule narative. De o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Vițelul pe care mi l-ai furat, acum o lună, de la stână. Zi-mi repede, unde i? Ce-ai făcut cu el? Slăbindu-l din strânsoare, apucă să facă o sforțare, să scape și s-o zbughiască, printre oamenii care populau iarmarocul. Păgubașul de vițel nu se lăsă. O luă, mai mult țupăind, ca un iepure, decât alergând, și n scurtă vreme îl reapucă, de gât, mai din apropierea buzei de iepure. Și-l puse jos. Careva, dintre trecători,îl critică,în
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
vină la miting toată lumea. Noi, din universitate, și voi, din afară... Să ne adunăm cât mai mulți două-trei mii de studenți, cinci mii, zece mii... ca să se vadă că suntem uniți și că vrem toți libertate, autonomie, democrație adevărată, și nu populară (că asta-i o tâmpenie!) și... afară cu trupele de ocupație din țară!... Mai sunt și alte revendicări, de exemplu să se termine cu politizarea învățământului superior! completă Călin Moraru. Medicinistul, care ascultase atent propunerile, schiță prin aer cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
meu asupra omului de rând, grupul fundamentalist împreună cu foști sceptici darwiniști au pornit într-o expediție de exterminare a maimuței vorbitoare, ce s-a dovedit a fi o amenințare pentru rasa umană, ce aveam s-o pervertesc și s-o populez cu mici monștri hominizi care vor vorbi scâlciat, gângăvit și sâsâit toate limbile pământului. ............................................................................................................... Ca și cum îngrijorarea și alerta marelui Ndonde nu ar fi avut niciun ecou asupra mea, am continuat să-mi petrec zilele următoare gândindu-mă la declarațiile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Lumina orbitoare din vis lăsase locul strălucirii soarelui, acum sus pe cer. Se ridică Împleticindu-se, cu mintea Încă răvășită. Apoi Își luă capul În mâini, Încercând să se clatine. I se păru că abia revenise la suprafața unei mări populate cu monștri. Dar flacăra din tâmple dispăruse. Un extraordinar sentiment de bunăstare Îi răzbătea prin toate fibrele și orice atom de durere se risipise. Odată cu bunăstarea trupului, vioiciunea și virtuțile minții Își recăpătaseră vigoarea. Faptele petrecute peste noapte Îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu mai mult lux. Paturi de lemn În locul umilelor saltele de paie, precum și un minimum de mobilier. Deși erau toate goale, trecând pe dinaintea ușilor deschise descoperi că În fiecare din ele exista un mic opaiț, care abia lumina spațiul dinăuntru, populându-l cu umbre. Nu izbutea să o găsească pe Pietra În nici o cameră, Sunetul pașilor săi pe podeaua din lemn revenea Într-un ecou confuz, amestecat cu un zgomot metalic. Ceva ce era sigur că mai auzise cândva. Vinul continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
terestră și se amplifică din nou coborând În adâncuri? Astrologul se lumină. — Cu siguranță așa e. In interiore terrae erimus sicut deos. — Dumnezeu a despărțit lumina de Întuneric, pământul de ape! Și ne-a dat lumina și Pământul În stăpânire, populând tenebrele și apele cu creaturi monstruoase. Măruntaiele planetei nu sunt tărâmul făgăduinței, ci văgăuna lui Lucifer! exclamă poetul pe un ton mâniat. — Și unde, altminteri, s-ar fi putut refugia prințul Îngerilor, dacă nu În locul În care totul converge, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o grijă reală pentru sănătatea mea. — Sunt bine, Lulu, i-am răspuns, descleștându-mi dinții numai atât cât să vorbesc. Restul zilei a trecut într-o aglomerare de întâlniri, telefoane furioase de la agenți și un morman de hârțogăraie cât să populezi o întreagă pădure. Am uitat de prânz și probabil c-aș fi uitat și de cină, dacă mâinile n-ar fi început să-mi tremure pe tastele computerului. Așa că am îngurgitat un baton de Snickers, pe jumătate mâncat și ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fără el omenirea nu poate merge înainte. Cînd colo, dacă ai fi putut să pătrunzi cu privirea în jos, printre rafalele de ploaie, trăsnete și fulgere, ai fi observat întinsele savane ale continentului Africa, un loc atît de drag ție, populate din plin de nenumărate turme de gazele, antilope, bivoli, ai fi văzut linia albastră a Zairului cu toți afluenții săi și probabil ai fi renunțat să faci atîtea drumuri la carlingă și înapoi, dezlipindu-ți de fiecare dată cu mare greutate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]