5,068 matches
-
și comunicării, semnalînd practic o zonă a moștenirii comune. Deși recunoaște importanța celei de-a doua abordări, autorul, pe parcursul cărții, o va privilegia, nedeclarat, pe cea dintîi. Complexitatea obiectului este reliefată prin stabilirea a trei dimensiuni ale comunicării politice: dimensiunea pragmatică, dimensiunea simbolică și dimensiunea structurală. Pragmatica se referă la studiul practicilor reale de comunicare, practici dintre care cele mai frecvente sînt persuasiunea, convingerea, seducția, informarea, negocierea, dominarea și care presupun/construiesc anumite tipuri de interacțiuni, de relații sociale. Cîmpul social
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
a moștenirii comune. Deși recunoaște importanța celei de-a doua abordări, autorul, pe parcursul cărții, o va privilegia, nedeclarat, pe cea dintîi. Complexitatea obiectului este reliefată prin stabilirea a trei dimensiuni ale comunicării politice: dimensiunea pragmatică, dimensiunea simbolică și dimensiunea structurală. Pragmatica se referă la studiul practicilor reale de comunicare, practici dintre care cele mai frecvente sînt persuasiunea, convingerea, seducția, informarea, negocierea, dominarea și care presupun/construiesc anumite tipuri de interacțiuni, de relații sociale. Cîmpul social și, implicit, cel politic este polarizat
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
interacțiunea și dialogul sînt principalele concepte cu care se încearcă surprinderea logicilor de funcționare a comunicării politice. Teoriile, conform lui Gerstlé, rivalizează între ele în funcție de concepția lor asupra comunicării, politicului, a relației dintre ele, precum și după distribuirea accentului pe aspectul pragmatic, simbolic sau structural. Autorul sintetizează pluralismul teoretic în patru perspective: comportamentistă, structural-funcționalistă, interacționistă și dialogică. Primele două disociază comunicarea de politică, privilegiind comunicarea și aspectele pragmatic și structural, în timp ce ultimele două perspective mizează, mai curînd, pe consubstanțialitatea politicii și comunicării
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
lor asupra comunicării, politicului, a relației dintre ele, precum și după distribuirea accentului pe aspectul pragmatic, simbolic sau structural. Autorul sintetizează pluralismul teoretic în patru perspective: comportamentistă, structural-funcționalistă, interacționistă și dialogică. Primele două disociază comunicarea de politică, privilegiind comunicarea și aspectele pragmatic și structural, în timp ce ultimele două perspective mizează, mai curînd, pe consubstanțialitatea politicii și comunicării, privilegiind, în același timp, aspectul simbolic, dar și cel pragmatic. Primele două pleacă de la o concepție a comunicării centrată pe transmisie și circulație de informație sau
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
perspective: comportamentistă, structural-funcționalistă, interacționistă și dialogică. Primele două disociază comunicarea de politică, privilegiind comunicarea și aspectele pragmatic și structural, în timp ce ultimele două perspective mizează, mai curînd, pe consubstanțialitatea politicii și comunicării, privilegiind, în același timp, aspectul simbolic, dar și cel pragmatic. Primele două pleacă de la o concepție a comunicării centrată pe transmisie și circulație de informație sau, pentru a utiliza termenii lui Quéré, pe o concepție epistemologică, încă dominantă, care vede comunicarea politică ca pe o producție și transmitere de cunoștințe
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
numai definițiile fundamentate pe analiza practicilor simbolice. În concluzie, vom adera la studierea diverselor dimensiuni ale procesului de comunicare. 2. Dimensiunile comunicării politice. Pentru comunicarea politică, trei dimensiuni pot fi acceptate ca fundamentale, importanța acestora variind în funcție de accepțiunile teoretice: dimensiunea pragmatică, dimensiunea simbolică și dimensiunea structurală. Pragmatica definește studiul practicilor reale de comunicare. Prin extensie semiologică sau din perspectiva teoriei semnelor, care studiază relația dintre semne și utilizatorii acestora, pragmatica se referă, mai întîi, la "relația care îl unește pe emițător
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
simbolice. În concluzie, vom adera la studierea diverselor dimensiuni ale procesului de comunicare. 2. Dimensiunile comunicării politice. Pentru comunicarea politică, trei dimensiuni pot fi acceptate ca fundamentale, importanța acestora variind în funcție de accepțiunile teoretice: dimensiunea pragmatică, dimensiunea simbolică și dimensiunea structurală. Pragmatica definește studiul practicilor reale de comunicare. Prin extensie semiologică sau din perspectiva teoriei semnelor, care studiază relația dintre semne și utilizatorii acestora, pragmatica se referă, mai întîi, la "relația care îl unește pe emițător de receptor și care este mediatizată
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
fi acceptate ca fundamentale, importanța acestora variind în funcție de accepțiunile teoretice: dimensiunea pragmatică, dimensiunea simbolică și dimensiunea structurală. Pragmatica definește studiul practicilor reale de comunicare. Prin extensie semiologică sau din perspectiva teoriei semnelor, care studiază relația dintre semne și utilizatorii acestora, pragmatica se referă, mai întîi, la "relația care îl unește pe emițător de receptor și care este mediatizată de comunicare"4. Astfel, este sugerată utilizarea comunicării politice pentru a interacționa conform unor modalități variabile, cum ar fi, printre altele, persuasiunea, convingerea
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
de participație 8? În cele din urmă, aspectele structurale ale comunicării fac trimitere la căile pe care aceasta avansează. Este vorba despre canale, rețele și media prin intermediul cărora se derulează fluxul comunicării. Utilizînd metafora informatică, s-ar presupune că aspectele pragmatice ale comunicării sînt echivalențele logice, aspectele simbolice sînt datele culturale specifice unei comunități particulare, în vreme ce aspectele structurale definesc materialul de tratare a informației. În general, pentru comunicarea politică se face distincție între canalele instituționale, precum parlamentul sau administrația, canalele organizaționale
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
și participare în rețeaua de comunicare". 3. Abordarea interacționistă a comunicării politice se impune din clipa în care acceptăm comunicarea sub forma unei interacțiuni. Ea prezintă două direcții, care se deosebesc mai ales prin statutul invers, atribuit dimensiunilor simbolică și pragmatică ale comunicării. Pentru interacționismul strategic, comunicarea nu se reduce la utilizarea semnelor codate, fiindcă orice comportament înseamnă comunicare. Dramaturgia lui Goffman se situează la limita joncțiunii dintre formele strategice și simbolice ale interacționismului aplicat situațiilor de tip "față către față
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
natura sa instrumentală, se prezintă ca o acțiune strategică. Îndărătul semnelor, mesajelor și codurilor pe care le utilizează și care înfăptuiesc dimensiunea sa simbolică, dincolo de canalele și rețelele care îi relevă dimensiunea structurală, trebuie să avem în vedere dimensiunea sa pragmatică, care este determinantă. Pentru a caracteriza utilizarea mesajelor și a schimburilor, Lemieux 20 preconizează o praxiologie a comunicării, comandată de preferințele emițătorului și de strategia urmată. Cu alte cuvinte, puterea definită drept capacitatea de a-și eficientiza preferințele, folosește ca
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
al unui public vasalizat "este obiectivul publicității manipulate care dezvăluie comunicarea în cadrul spectacolului. "Eliberarea comunicării înseamnă discuția publică lipsită de piedici și ferită de dominație". Habermas (1981) s-a orientat spre descoperirea unei teorii a competenței comunicaționale, prezentate ca o pragmatică universală. Distingem două tipuri de acțiuni sociale: cele orientate spre intercomprehensiune (acțiunea comunicațională) și cele orientate spre succes (acțiunea strategică). Acțiunea strategică este transpusă în practică în manieră deschisă ori disimulată. În acest caz, vorbim fie despre o manipulare definită
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
a-și acorda concomitent planurile lor de acțiune cu fundamentul definițiilor comune ale situațiilor". Intercomprehensiunea presupune componentele universale ale dialogului: cerința inteligibilității, cerința recursului la adevăr, cerința sincerității și cerința respectării normelor comunicării. Adevăratul consens este posibil prin respectarea acestei pragmatici universale care corespunde unei comunicări ideale. De asemenea, comunicarea este ideală și prin caracterul ei de dialog simetric, adică fiecare interlocutor are aceeași șansă de a efectua acte de vorbire conforme actelor universale. Acest tip de comunicare este deci exceptat
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
de diverse obstacole, avînd naturi diferite. Mai întîi, ea depășește problemele de ordin teoretic, tehnic și practic și nu s-ar putea limita la vreuna dintre ele, după cum nu s-ar reduce la una din dimensiunile constitutive: simbolicul, structuralul și pragmaticul. Pentru experții sau profesioniștii care se prevalează de acest concept și care vor să-și impună definițiile, tentația este totuși mare. Astfel, cei care lucrează în publicitate pledează pentru strategiile de seducere, denunțate de jurnaliști ca fiind simptome ale "maladiei
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
sau (2009), Analiza discursului poetic (2014). Adept și promotor al integralismului lingvistic, a publicat numeroase studii și articole în reviste și volume colective din țară și străinătate în diverse domenii ale științelor limbajului: teoria limbii și lingvistică generală, filozofia limbajului, pragmatică, sociolingvistica, poetica, stilistica, retorica, lingvistică textului, analiza discursului. Este unul dintre întemeietorii și coordonatorii Colocviului Internațional de Stiinte ale Limbajului "Eugeniu Coșeriu" (CISL), considerat una dintre cele mai mari manifestări științifice cu profil filologic din lume. Dorel Fînaru, Lingvistică limbilor
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
așa cum se spune uneori, ci una care anticipa sau integrează creativ și de multe ori polemic orientări specifice tuturor marilor școli lingvistice ale secolului al XX-lea și ale începutului de secol XXI: școală structuralista (inclusiv glosematica), cea generativ-transformațională, orientarea pragmatică, lingvistică textului și/sau analiza discursului. Integralismul lingvistic implică o atitudine antipozitivistă extrem de originală, modernă și unitară care recuperează tot ceea ce a fost eliminat sau pus între paranteze îndeosebi de către structuralism. Această orientare, care în mod normal ar trebui să
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
parte, mecanismele universale de determinare ale semnelor lingvistice, si pe de altă parte cadrele: tot ceea ce înconjoară semnele lingvistice, lumea fizică, diferitele contexte (verbal, extraverbal, cultural, istoric etc.) - adică ceea ce, mai mult sau mai puțin mai tîrziu se va numi pragmatică. A doua lingvistică este cea a limbilor și a structurilor sale, în care trebuie dusă la bun sfîrșit într-un mod exhaustiv și cu o metodă coerentă analiza structurală, dar dincolo de structural trebuie să identificăm și ceea ce este normal în
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de pildă, în javaneza avem un registru stilistico-pragmatic kromo, folosit cînd se vorbește cu persoane superioare social, un registru în ngoko, folosit cu cei egali sau inferiori și un registru neutru madya, amestesc între primele două și dependent de contextul pragmatic. Topica este de fapt mai diversă, ordinea SVO caracterizînd preponderent limbile din Indonezia, ordinea VSO limbile polineziene, în timp ce limbile din Filipine și Madagascar au verbul în poziție inițială, subiectul și obiectul fiind în poziții variabile. Este dificil de realizat o
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
346, ~ braziliană 87, 294, ~ nouă 294, ~ veche 228, 294, creola ~ 113, 114, 115, 227, 291, 294, 320, 324, 335, 336, galaico-~ 263, indo-~ 227, iudeo~ 294, spaniolo-~ 227 postpoziție 98, 155, 176, 178, 206, 237, 238, 295 postpunere 71, 118 pragmatică 25, 26, context pragmatic 195, registru (stil) discursiv-pragmatic 195 prepoziție 155, 176, 192, 245, 249, 273, 282 prepoziție 58, 59, 68, 88, 90, 98, 143, 178 producere lingvistică 32, 64, 65, 192 propoziție 59, 64, 67, 79, 90, 96, 98
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
nouă 294, ~ veche 228, 294, creola ~ 113, 114, 115, 227, 291, 294, 320, 324, 335, 336, galaico-~ 263, indo-~ 227, iudeo~ 294, spaniolo-~ 227 postpoziție 98, 155, 176, 178, 206, 237, 238, 295 postpunere 71, 118 pragmatică 25, 26, context pragmatic 195, registru (stil) discursiv-pragmatic 195 prepoziție 155, 176, 192, 245, 249, 273, 282 prepoziție 58, 59, 68, 88, 90, 98, 143, 178 producere lingvistică 32, 64, 65, 192 propoziție 59, 64, 67, 79, 90, 96, 98, 101, 155, 174, 178
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
313, 314, 315 swahili (kiswahili) 88, 89, 92, 115, 226, 227, 302, 306, 319, 321, 326, 335, 337, 347, cutchi-~ 227 swazi (swati, siSwati) 306, 317, 335 S școală lingvistică 25, ~ generativ-transformațională 25, ~ glossematică 25, ~ integralista 16, 25, 71, 72, ~ pragmatică 25, ~ structuralista 25, 29, ~a americană de lingvistică a limbilor 175, 214, ~a de lingvistică textului 100, ~a franceză de analiză a discursului 100, ~a lingvistică de la Praga 76, ~a românească de romanistica 18-19 Ț tabar (mandara) 306 tabasaran 306
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
textul literar, Dominique Maingueneau • Lingvistică limbilor lumii, Dorel Fînaru • Lingvistică textuala, Jean-Michel Adam • Lingvistică și terminologie. Hermeneutica metaforei în limbajele specializate, Doina Butiurca • Manipularea cuvantului, Philippe Breton • Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade, Monica Borș • Periferia textului, Philippe Lane • Pragmatică pentru discursul literar, Dominique Maingueneau • Sintaxa limbii române actuale, Rodica Nagy • Teoria și practica semnului, Ioan S. Cârâc • Timp și limbaj. Introducere în lingvistică lui Gustave Guillaume, Iulian Popescu • Textul descriptiv, Jean-Michel Adam, André Petitjean, în colaborare cu F. Revăz
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
tehnicilor discursive și teatrale prin cercetarea unui mare volum de producție științifică din domeniul investigat. Trebuie observat, în același timp, că o lucrare pe o astfel de temă solicită cunoștințe temeinice variate din mai multe discipline lingvistică generală, analiza discursului, pragmatică, teatrologie, psihologie, didactică, semiotică, inteligență emoțională, analiză tranzacțională ș. a. Organizată în trei capitole, lucrarea Angelicăi Hobjilă reușește să trieze fapte și idei și să organizeze riguros acest material, astfel încît să poată evalua atent, pe de o parte, reperele conceptuale
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
tipuri de relații, în care își asumă anumite roluri etc.). Așadar, prezentarea se dorește a fi nu una exhaustivă, ci contextualizată, ca prefigurare a altor posibile deschideri în planul analizei și interpretării de contexte comunicative și, implicit, în cel al pragmaticii acestora. I.1. Comunicare Comunicarea ca relație, ca interacțiune, ca împărtășire, ca proces, respectiv ca produs etc. implică o serie de contextualizări necesare atât la nivel teoretic (vezi, în continuare, raportarea componentelor actului comunicativ la multiplele valențe ale situației de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
folosirea alfabetului limbii române versus folosirea sistemului Braille) sau a unor valențe diferite ale aceluiași cod (în comunicarea cu un copil de clasa I, profesorul va folosi alte elemente din sistemul limbii decât în comunicarea cu un specialist în domeniul pragmaticii). Particularizând, locutorul actualizează, în varii situații de comunicare, atât codul verbal (cu toate valențele sale), cât și codul nonverbal (gestica, mimica, postura, ținuta, distanța față de interlocutor etc.), respectiv pe cel paraverbal (intensitatea vocii, accentuarea în context, ritmul vorbirii etc.); ca
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]