5,549 matches
-
antebrațe. Dacă pruncul este nervos, are fața roșie, iar mâinile și abdomenul îi sunt fierbinți, apăsați ușor de 100 de ori cu arătătorul pe linia mediană de pe partea interioară a antebrațului, de la încheietura mâinii până la cot, la ambele antebrațe. Dacă pruncul tresare în somn și este nervos, are accese de plâns și țipă, apăsați ușor cu unghia degetului mare, de cinci ori, punctul din mijlocul celui de-al doilea pliu al încheieturii mâinii, pe partea dinspre palmă. Frământați punctul de câte
Medicina chineză. Peste 1.000 de remedii la îndemâna ta by Lihua Wang () [Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
accese de plâns și țipă, apăsați ușor cu unghia degetului mare, de cinci ori, punctul din mijlocul celui de-al doilea pliu al încheieturii mâinii, pe partea dinspre palmă. Frământați punctul de câte 100 de ori, la ambele mâini. Dacă pruncul nu are poftă de mâncare, regurgitează hrana și e balonat, frecați-vă palmele ca să se încălzească și masați-i ușor abdomenul câte 5 minute, de trei ori pe zi. Colita CE ESTE ȘI CARE ÎI SUNT CAUZELE? Colita (sindromul intestinului
Medicina chineză. Peste 1.000 de remedii la îndemâna ta by Lihua Wang () [Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
chipul uman, respectiv feminin, și personalitate se continuă în relaționarea dintre reconstrucția tehnologică și intenția artistică. Artista scoate la iveală modul în care un icon cultural nu are valoare și înțeles universale, ci diferă în funcție de context: de la imaginea madonei cu pruncul (iconul maternitățiiă la imaginea actriței Marilyn Monroe (simbolul vizual al străluciriiă sau la imaginea mereu în schimbare a cântăreței Madonna. Iconul își schimbă înțelesul și funcționarea în raport cu contextul istoric și geografic, cu practicile privirii și cu dimensiunile puterii. Parafrazându-l
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
organizarea forței comune. „Amestecul” mai multor puteri într-o „putere totală”, capabilă de performanțe superioare, contactul interpersonal prelungit naște deci ideea și forma de interacțiune colectivă. Cooperația, scrie unul dintre cei mai autorizați economiști români interbelici, Ștefan M. Zeletin, „este prunc al capitalismului”. Ea s-a născut ca efect al „pustiirilor capitalismului” și ca „mijloc de luptă împotriva acestor neajunsuri”, s-a plămădit din elemente „atât economice, cât și sufletești” create de capitalism și deci nu se va putea înfiripa decât
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
Fourier, format din 400 de familii sau 2.000 de indivizi (bărbați, femei și copii) în care „fiecare poate să se îndeletnicească după dorința sa, la lucrarea câmpului și a grădinilor, la meșteșuguri, la științe, la menaj (căsnicie), la educația pruncilor și la frumoasele arte” (Diamant, 1958, p. 95). Această cetate ideală ar beneficia de un cadru ecologic adecvat (grădini), de mai multe mijloace de educație („pansioane de băieți și fete”, „școli și toate câte vor fi pentru învățătură”, teatre, posibilități
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
și înmulțească și seminția noului născut" 323. În cele mai multe părți ale Bucovinei și Moldovei este obiceiul, numit "colăcime" (cumetria), ca părinții copilului să ducă nașilor patru colaci, a doua zi de Paști sau în altă zi din an, pentru ca viața pruncului să fie îndelungată și "precum e colacul rotund și deplin, așa și viața pruncului să fie rotundă și deplină" 324. Dacă nou-născutul a murit înainte de a se face "colăcimea", atunci se duce un număr impar de colaci (de obicei trei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este obiceiul, numit "colăcime" (cumetria), ca părinții copilului să ducă nașilor patru colaci, a doua zi de Paști sau în altă zi din an, pentru ca viața pruncului să fie îndelungată și "precum e colacul rotund și deplin, așa și viața pruncului să fie rotundă și deplină" 324. Dacă nou-născutul a murit înainte de a se face "colăcimea", atunci se duce un număr impar de colaci (de obicei trei), un "pomișor" împodobit cu lumini, nuci, mere, pere, perje, turte dulci, pupeze și o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cutare / Din cap până-n picioare, / Cu leac, / Cu sănătate și veac".58 Apa umanizată are și leacul frumuseții, care poate fi dobândit prin puterea cuvântului: "Apă albă pomiroasă, / Mă spală, mă fă frumoasă, / Să le plac eu junilor / Ca laptele pruncilor, / Ca vinul boierilor; / Să fiu ca sfântu Soare / Când răsare / Ca mărul plin de floare, / Ca o capră bourată, / De toată lumea lăudată."59 "Apa curgătoare", din zorii zilei, poate ostoi dragostea unei fete, dacă a luat chip și asemănare umană
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sită deasă"; deasupra făinii se pune o lingură cu sare și una cu unt, un pahar cu apă "neîncepută"; se prind, de blid, trei lumânări din ceară curată, iar în jurul farfuriei se presară cereale (grâu, porumb); după aceea, se măsoară pruncul nou-născut cu trei fire de mătase roșie care se înfășoară în jurul paharului cu apă, de pe masă.192 În Bucovina, în cinstea ursitoarelor, moașa aprinde o lumânare și o pune pe masă, ca să ardă toată noaptea.193 La moarte, se ia
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
frig. Dochia, la echinocțiul de primăvară, și Crăciun, la solstițiul de iarnă, redevin ceea ce au fost cu 365 de zile în urmă: copii, tineri, maturi și, din nou, babă și moș. În luna martie, când moare Baba Dochia, se naște Pruncul Dochia care, după trei luni, la solstițiul de vară, devine Sânziană sau Drăgaică. Ipostazele Dochiei sunt reprezentări mitice ale timpului personificat care se prezintă sub forma a trei generații: Zeițele Fecioare (Sânziana Drăgaica, Lăzărița, Floriile, Fata Pădurii, Ielele, Rusaliile), Zeițele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Crăciun sau de Sfântul Vasile (Crăciunul mic): deschiderea mormintelor și întoarcerea spiritelor morților printre cei vii, rolul apotropaic al figurinelor antropomorfe, făcute din aluat (mucenici, sfințișori), mâncați la 9 martie, când Dochia moare, devenind substanță primordială din care se naște pruncul Dochia, o dată cu Timpul și Universul, celebrându-se, acum, victoria soarelui, aflat în echilibru cosmic, la echinocțiul de primăvară, numit Târ Înainte-Târ Înapoi. Pentru a împiedica întoarcerea soarelui la solstițiul de iarnă se bătea pământul cu maiurile sau cu ciomegele din
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
veniți, / Tot aicea să-mi vestiți, / Căci și eu voi să mă duc, / Închinare să-i aduc! / Craii, auzind, s-au dus, / Steaua-i îndruma de sus. Când la Vifleem ,iată, / Steaua se opri de odată. / Mers-a-n fața pruncului, / Cuvioși se-nchină lui, / Smirnă dau cu dărnicie, / Îi dau aur și tămâie..."141 "Căutarea", călăuzită de stea, se transformă în "vânătoare" a unor animale solare ciuta, capra, cerbul sau leul. Într-un timp sfâșiat de forțele întunericului, când soarele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
adâncă se confundă cu prezentul luminos. "Bărbați tineri, vremea îi face urmași bătrâni, cu barbă, pletoși și vagi ca magii, din veșnicie scoși./ Fără harnașamente pasc murgii triști prin iarbă/ Lovind copite-n osul albit și lins de ploi./ Iar pruncii beau din lapte istorii și balade/ În cartea de citire cu umbre de eroi/ Și paginile toate urcate în baricade." Vibrația poemelor lui Al. Andrițoiu o dă sentimentul trecerii timpului. Iată-l pe Ion Pillat din poemul,,Aici sosi pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vatră strămoșească, zilele babelor: "când e tăcere undeva în seară/ și-ți pare că auzi mărșăluirea surdă venind de prin pământ de peste câmpuri/ trec babele atunci, încet, pleșuve/ și duhul pământului deretică-n adâncuri." Undeva sub pământ stau îngropate femeile, pruncii, cei plecați în război; poetul prezintă antitetic o stare de efervescență, de proliferare în raport cu ceea ce a reprezentat războiul. "Case încărcate cu copii până-n acoperișuri/ trase la odgoane de cocori./ Pe aici războaiele au strigat/ până-n pântecele femeilor/ zvârcolite pe câmpuri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
așa se explică inerența în cuprinsul ei a sentimentului bucuriei: Din când în când din margini de Pustie/ Pornește un fel de imn de bucurie/ E un fel de sărbătoare sugrumată/ Ce vrea să-și rupă lațul de pe beregată." Încă prunc fiind, poetul s-a-ncins cu brâul Pustiei, drumul fără întoarcere, un drum cu pete de lumină și întuneric, cu sublim și suferință: "Pustia, ah, Pustia mormântul meu curat/ Sărutul de pe urmă în care-am înghețat." Poetul se definește ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
te făurească: Nu se poate spune nimic din afară despre El/ și dinăuntru doar flăcările mistuitoare îl pot numi." Sentimentul morții parcă trece prin anotimpuri și se adună ca o permanență, trăim parcă cu acest implacabil sentiment al morții. și "pruncul nostru" cu fiecare zi este mai aproape de moarte. E poate interesant de remarcat că viața poartă în ea o fărâmă de absolut, de eternitate: "Aplecați asupra morții cu adevărat întâia oară vom vedea limpede/ pierind eternitatea din noi pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
patru într-un an/ și scoși apoi spre vin pe mesele comune,/ copți grași cu usturoi, s-au dovedit duhnind,/ Pleoștiți la gust și fără nici o sevă/ ca și cum molfăi țâța unui mort." Ni se înfățișează o viață stranie, în care pruncii universului sug laptele mamei lor amestecat cu ură și sudoare ("Laptele"). Într-o parabolă ca "Pe câmp", tinerii care pleacă să-nfrunte destinul vor fi înfrânți " Când apare în zarea lumii/ profilul unui leu flămând,/ ochirăm toți/ cu armele de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a har/ Ioan de lemn groparul îl îngroapă!..." Apoi sunt nunțile: "din când în când/ Vin chemători frumoși cu clopote pe sate/ și cu năfrămi pe bote de stejar/ Încinși cruciș cu prime colorate..." Apoi botezul. Se naște câte-un prunc/ și iarăși se adună neamurile toate/ și vin cu daruri câte un miel sugaci/ în zori pe cei departe de pe sate... și zilele și nopțile la rând/ trec și se sting ușor ca o făclie/ și iarăși Paștile împărătești/ Ne
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o făclie/ și iarăși Paștile împărătești/ Ne umple casele de bucurie" În "Imnele bucuriei" fiecare gest își are un reflex în veșnicie: "Atâta-i casa noastră, vatră în sălaș/ Unde se-ncinge focul și se coace pâine/ O parte pentru prunci și alta la altar/ Spre pomenirea numelor străbune,... Sfânt obicei, părinții din părinți/ O mână sapă, alta se închină/ și domnul picură din mâna lui/ Ulei în graiul lămpii pe colină." Trimiteri se pot face la Lucian Blaga dacă am
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sau de sacrificiu pentru iertarea greșelilor: Capul i l-au înțepenit în coroana de fier înroșit." Lumea este nepregătită să-l primească pe apostolul român care vine să mântuiască poporul de la Dunăre. Într-un colind, apar fecioara Maria, fuga cu pruncul, nașterea lui Isus, totul desfășurat iconografic sau în desene murale. Poetul este când comentatorul subtil și ironic, creatorul detașat de credință și datină, când țăranul care și-a făcut un cult pentru icoana sfântă, menită să-i "ierte greșelile". Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
literatura noastră contemporană". 13 "Și dănțuie un dans bătut și frânt,/ De s-au oprit și stelele și vântul,/ Iar Eva cu priviri rătăcitoare cerea ieșiri în era viitoare/ Bătrâne șarpe, cântatul tău de-atunci/ Se furișează din părinți în prunci." 14 "Domnule, Domnule/ de ce v-ați împărțit/ aseară banii spurcaților/ ținându-se ca șerpii/ și-ați sărutat leproșii/ în loc să le-nfundați o talpă în gură" (Gh. Pituț Străinul"). 15 "Răsfrângerea de demult" a lui Cezar Baltag este răsfrângerea în moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
țăranul, păstorul, homo religiosus, apostolul, rapsodul - tonalitatea afectivă dominantă: fiorul religios, de sensibilitate metafizică - prezența unor simboluri selectate din planul naturii și al reprezentărilor biblice; motive literare legate de rituri/mituri agrare, pastorale, religioase (semănatul, transhumanța etc.; mituri biblice: Nașterea Pruncului Sfânt, destinul christic, îngerul etc.) - limbaj poetic care rezolvă criza limbajului prin revigorarea unui lexic poetic bazat pe registrul stilistic popular cu arhaisme/regionalisme și pe registrul stilistic liturgic (ter meni religioși) - model de versificație: clasic. - Reprezentanți: Ion Pillat, Vasile
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de cap, de piept și de stomac, e bine ca la Bobotează [6 ianuarie], cînd se afundă steagul în rîu, să te speli în acel moment cu apă de rîu, căci tot anul ești sănătos. Apa în care se ciupăiește* pruncul sîmbătă sara nu se țipă afară. Cînd ai pus la foc o oală sau un ceaun pentru scăldătoarea unui copil și dacă apa se umflă îi semn că copilul are să îm bătrînească. în timpul cît un copil suge, femeia ce-l
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cap, căci atîtea bube vei face tot anul cîte borte* are ciurul. Cine mănîncă mămăligă necernută face bube pe limbă. Nu-i bine să mănînci grăunțe fierte sau cucoși în Săptămîna Mare [Săptămîna dinaintea Paștilor], că faci bube pe cap. Pruncul să nu fie alăptat fiind mama despletită, căci capătă bube în gură. în ziua de Paști să se mănînce întîi ouă albe, căci acel care va mînca întîi roșii va face buboaie. Cînd mănînci fasole în săptămîna întîi din Postul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
în casă, că rămîne unul văduvoi. Se crede că numai dumineca și joia este bine a se cununa; dacă s-ar cununa cineva în alte zile, apoi acea căsătorie nu va fi fericită. Femeia însărcinată care cunună îi va muri pruncul. Nuna care cunună să nu fie însărcinată, căci nu vor trăi copiii noilor căsătoriți. Dacă o copilă a pătimit de vreo boală și înainte de a se mărita s-a lecuit, dară nu pe deplin, apoi se crede că este bine
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]