187,471 matches
-
nichitastănesciană plăcerea inovațiilor lingvistice ("a verzi", "a tomna", "Dumnezeită", "este-ul", "sunt-ul", "să Eminescu" etc.), dar este departe de a ajunge să insoliteze însuși limbajul ori exprimarea comună sau să pună la încercare și să incite, prin hazard asociativ, puterile de interpretare ale cititorului. Deseori poemele mizează pe o singură și subțirica figură stilistica într-atît de solicitată sau neinspirat explicată, că devine vlăguita de orice expresivitate. Orice posibilă surprindere a cititorului, orice strălucire se îneacă în balastul unei retorici care
Nici o provocare by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17693_a_19018]
-
Gabriel Dimisianu Discuțiile prilejuite de Centenarul Călinescu au reagitat chestiunea colaboraționismului marilor scriitori, a pactului pe care aceștia l-ar fi încheiat cu puterea comunistă în epoca postbelică a tuturor cedărilor. Nu doar despre Călinescu a fost vorba ci și, din nou, despre Sadoveanu, Arghezi, Ralea, Vianu, Camil Petrescu, adică despre acei mari scriitori ai noștri care au continuat să activeze public și după ce
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
remunerați, torționarii în sensul cel mai propriu, își văd în liniște de ale lor, nimeni nu-i învinuiește de nimic și în multe cazuri nici macar numele nu li se mai știe. Revenind la mării scriitori și la raporturile lor cu puterea comunistă, cred că ei nu pot fi judecați grupat, ca piese alcătuitoare ale unei categorii, colaboraționiștii, cum există tendința, ci diferențiat. Fiecare pe șine se reprezintă, fiecare a străbătut un drum propriu și nu este nepotrivit a spune, în cazul
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
s-a încadrat ăarmonios" noului curs al vremurilor, l-a presimțit și l-a vestit (alumina vine de la răsărit"), în timp ce Arghezi a urmat un itinerar cu meandre. În anii ^44-^47 era mai degrabă un opozant al noilor deținători de putere ce câștigau teren, manifestându-se critic față de ei în publicații precum ăJurnalul de dimineață" sau ăAdevărul", ca și în noua nouă serie a ăBiletelor de papagal". Articolul incriminator al lui Sorin Toma, din 1948, îl scoate practic din viața publică
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
profesor de sociologie și decan al Facultății de Științe Sociale și Matematice la Goldsmith College, University of London, în cea mai recentă carte a sa, publicată de Cambridge University Press, Inventing Our Selves: Psychology, Power, and Personhood (Inventîndu-ne sinele: psihologie, putere și conceptul de persoana). Am aflat de existența acestei cărți de pe cînd volumul era încă sub tipar, dintr-o colecție de eseuri dedicate temei identității, în care era inclus și un capitol din studiul lui Roșe. La momentul respectiv, teoria
Vizită la PSI-holog by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17686_a_19011]
-
-i drept, dar totuși monoton că orice limbaj de lemn. Poate că sîntem încă prea puțin obișnuiți cu astfel de abordări, și prea atașați de narațiunile istoriei ideilor. Ca sociolog, Roșe e în primul rînd preocupat să dejoace pretențiile de putere, în cîmpul cunoașterii contemporane, ale disciplinelor psi, felul în care acestea manipulează gîndirea și individul, insinuîndu-si modelele și vocabularul, care ajung treptat să fie preluate fără nici o rezistență critică, drept dogmă. Cartea lui are, de fapt, mai multe mize, dintre
Vizită la PSI-holog by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17686_a_19011]
-
cea dintre psihologie și psihologia socială nu are sens, pentru autor, căci felul în care conceptualizam sinele este influențat de norme și principii transindividuale. De altfel, aici stă foucauldianismul acestui volum, în accentul pus pe legătură între identitate personală și putere, politica, mecanisme sociale de reprimare și subsumare a individului. Disciplinele psy, așa cum le identifica Roșe, sînt produsul unei culturi și mentalități occidentale, apărut ca urmare a unei anumie filozofii și la un anumit moment dat, bine definit istoric, la sfîrșit
Vizită la PSI-holog by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17686_a_19011]
-
alături de ceilalți, individului i se prescrie, de pildă, să își cenzureze emoțiile, să își controleze viața interioară. Un asemenea control nu reprezintă nimic altceva, susține Roșe, decît echivalentul unor tehnici sociale, statale, politice, de dominare și manipulare a individului de către puterea oficială. Autocenzura psihologică (interdicția de a plînge în public, de pildă, sau de a te certă cu o persoană apropiată) face parte, conform foulcauldianului Roșe, din categoria mai largă a practicii scrutinului de sine prin controlul corpului, a vorbirii, și
Vizită la PSI-holog by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17686_a_19011]
-
de sine prin controlul corpului, a vorbirii, și iată, a gîndirii fiecăruia dintre noi. Din copilărie sîntem educați în spiritul acestui scrutin de sine, în familie, școli, ori biserică. Orice spațiu public este prin excelență o formă de manifestare a puterii politice, al cărei scop este de a construi un anumit tip de sine individual, unul supus și manipulabil. Disciplinele psy contribuie enorm la împlinirea acestui scop, funcționînd că mecanism al puterii în cel mai concret sens weberian: individul, ca pacient
Vizită la PSI-holog by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17686_a_19011]
-
public este prin excelență o formă de manifestare a puterii politice, al cărei scop este de a construi un anumit tip de sine individual, unul supus și manipulabil. Disciplinele psy contribuie enorm la împlinirea acestui scop, funcționînd că mecanism al puterii în cel mai concret sens weberian: individul, ca pacient, devine o sumă de caracteristici evaluate ca fiind normale sau nu în cadrul unor instituții (spital, azil de nebuni), supus regulilor de funcționare ale unui sistem complicat, care presupune o birocrație, ca
Vizită la PSI-holog by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17686_a_19011]
-
fiind normale sau nu în cadrul unor instituții (spital, azil de nebuni), supus regulilor de funcționare ale unui sistem complicat, care presupune o birocrație, ca formă de autoritate și dominație (arhive, dosare, fișe medicale, studii de caz - toate acestea reprezintă pîrghiile puterii în concepția lui Weber, și ele se regăsesc perfect în cazul disciplinelor psy). Dintre relativ puținele informații privitoare la istoria grupării psy pe care le furnizează cartea, una foarte interesanta se referă la dihotomia normal/anormal. Cine decide între ce
Vizită la PSI-holog by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17686_a_19011]
-
prospețimea interesului sau și sentimentului triumfal de descoperitor al rodnicelor frumuseți literare se poate înțelege și prin faptul că descindea dintr-o familie în care învățătură era la mare preț fiind nu numai un mijloc de cunoaștere dar și de putere. Pentru Ion Pillat însă cultură devenise o bucurie și desfătare în sine, o demonstrație fascinantă și edificatoare a evoluției spiritului și sufletului omenesc de-a lungul veacurilor. Când bunicul său Ion C. Brătianu era copil, el primise învățătură laolaltă cu
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
îl reprezintă, în conștiința publică, poza ludica, descriptiv-anecdotică, jemanfisistă, a "cenaclului de luni"), dar, în impresia noastră, una dintre cele mai consistente, o asemenea prelucrare savanta a limbajului, însuflețit în microstructura să, inoculat cu visuri, colorat cu pigmenți umorali, sub puterea unor lentile măritoare. Slujindu-se de instrumentul "ochiului scriptural", barzii în cauză se străduiesc a capta fantasmele Formei, capabile a determina o afectivitate, a se statua într-o psihologie. A consemna diferențiale morale. Virtuoz al legăturii sugestive între un cuvînt
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
dar era gata să depună mandatul pentru formarea guvernului. Nu dădea de Horia Sima, iar cu Maniu și Dinu Brătianu nu voia să colaboreze, deși le promisese. O nouă convorbire cu Fabricius îi verifica opinia că Germania cere încredințarea deplinelor puteri generalului Antonescu, similare celor dictatoriale. Antonescu a renunțat la depunerea mandatului și de coniventa cu Sima au hotărît că acesta să continue de forma manifestațiile anticarliste ale legionarilor pentru a forța abdicarea regelui. Pop participa, la Palat, la redactarea de către
Memorialistica lui Valeriu Pop by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17714_a_19039]
-
cărții prozatorului timișorean Daniel Vighi, insula de vară este un spațiu concret, situat undeva pe cursul Mureșului, spațiu care se transformă însă în utopie, întrucît rămîne de neatins. Planurile de îmblînzire a insulei pornesc dintr-un impuls civilizator comparabil ca putere de fascinație cu proiectele de cucerire a Indiilor sau a Polului Sud. O țară a făgăduinței care va rămîne inaccesibila visătorilor, Radu Metodistu, Poali nebunul, Sfîntu, Pipi Peii, Turi, pentru că miza lor este mai mare decît a o supune în
Fictiuni by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17711_a_19036]
-
oferă țării noastre numai strîngeri de mînă și învinuiau sus-pomenitul Fond că umblă să ne pună bețe în roate ajung acum la concluzia neguroasa că la FMI s-a luat o decizie politică. Cu alte cuvinte, s-a dat ajutor puterii care scîrțîie, nu unei țări în care s-au făcut ceva pași pe cărările reformei. Cristian Tudor Popescu exprimă supoziții de această natură în editorialul sau de la începutul săptămînii trecute în ADEVĂRUL. Un ce motiv dătător de dreptate neîncrederii editorialistului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17704_a_19029]
-
că toate aceste subterfugii simulante sînt valabile mai ales în perioada de început a împămîntenirii Noii Credințe. Să ne amintim că de prin anii șaizeci, la noi, creatorii din sfera literaturii și a artei, căpătaseră curaj datorită puseului liberalist al puterii (curaj neînfrînt nici de tezele din iunie 1971) și au transformat creațiile lor în acțiuni de rezistență efectivă prin cultură, creîndu-se opere cu adevarat rezistente estetic. Și asta, cu excepțiile știute, și în teatru sau în artele plastice. Interesantă e
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
combinație, sinteză, armonie de două sau mai multe culturi, egale și tolerîndu-se reciproc. Dacă e să vorbim tranșant, multiculturalismul se opune meritocrației, alt cuvînt recent din Dicționarul dnei Dimitrescu, dar și din cel de neologisme al dlui Marcu. Meritocrație înseamnă puterea meritului. Cuvîntul desemnează o situație în care selecția se face în funcție de merit, indiferent de alte criterii, cum ar fi rasă, religia, naționalitatea, limba, sexul, vîrsta, culoarea pielii ș.a.m.d. Din contră, multiculturalismul se referă la un criteriu de selecție
Despre multiculturalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17723_a_19048]
-
Book, 1998 (cu o notă a editorului, din care au fost spicuite datele de mai sus). Premisa de la care pleacă autorul este că în orice societate există un control multiplu exercitat asupra producerii discursului, cu scopul de "a-i conjura puterile și pericolele, de a-i stăpîni evenimentul aleator, de a evita copleșitoarea, redutabila ei materialitate." Se fac simțite, prin urmare, așa-numitele proceduri (sau sisteme) de excludere - și anume: interdicția, pe trei coordonate (că tabu al obiectului, ritual al circumstanței
Foucault alesul by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17727_a_19052]
-
a vorbit cel mai puțin și despre care Foucault vorbește, tocmai din acest motiv, cel mai mult - opoziția dintre adevăr și fals. Sistemele de excludere reprezintă o modalitate exterioară de control și de delimitare a discursului, ce funcționează pe terenul puterii și al dorinței. Există însă o sumă de proceduri interne, de autocontrol al discursurilor: de pildă comentariul, asadar decalajul dintre un text prim și un text secund. Sau așa-zisul "principiu al disciplinei". Și mai putem afla și un al
Foucault alesul by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17727_a_19052]
-
aluzia la șantajul de neexclus, în fața căruia ar fi dezarmat deoarece și abaterile de la serie erau ușor de dovedit și de sancționat, cu paragrafe de lege drastice legate de pervertirea moravurilor". Ceea ce semnifică o tacită scădere a încrederii ideologilor în puterea doctrinei lor, căreia i se substituiau viclene înscenări, tertipuri josnice, de polițiști venali... Plecarea în exil a lui I. Negoitescu a fost precedată de aderarea să - act de înaltă conștiința - la apelul lui Paul Goma, în primăvara anului 1977, alături
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
o recunoaște de ca si cum ar fi a ta. "Artă telepatiei emoționale," cum o numește Kundera. Astfel concepută, compasiunea e o maladie sinistra, pentru că ea te aruncă în universul lăuntric al celuilalt, obligîndu-te să simți simțirile sale fără a avea și puterea să le reprimi, să le domini ori să le dai uitării. Devii, astfel, un mai autentic trăitor al nenorocirii altuia, pe care, de fapt, o amplifici, o sporești cu puterea imaginației tale îngrijorate. Tomas nu poate renunța la obiceiul infidelităților
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
celuilalt, obligîndu-te să simți simțirile sale fără a avea și puterea să le reprimi, să le domini ori să le dai uitării. Devii, astfel, un mai autentic trăitor al nenorocirii altuia, pe care, de fapt, o amplifici, o sporești cu puterea imaginației tale îngrijorate. Tomas nu poate renunța la obiceiul infidelităților sale, dar resimte, în schimb, durerea Terezei cu o acuitate ucigătoare. cele două lumi, cea a uitării și cea a memoriei că perpetua reluare, compasiunea funcționează drept cordon ombilical. Dar
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
Cuza, din Naționalitatea în arta (1908, cu reeditări, prevăzute cu adăugiri, în 1915 și 1927). Pe linia lui H. St. Chamberlain, profesorul universitar ieșean susținea că: "Artă nu poate să existe decît că arta națională" și că naționalitatea ar fi "puterea creatoare a culturii umane", trăgînd concluzia că marile genii ale omenirii n-au fost decît niște... naționaliști: Homer, Shakespeare, Goethe, Dante... Firește, Aderca se ridică împotriva unei atari procustianizări. Sensibilitatea să iudaica tinde a depăși limitele grupului, măcar principial generatoare
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
Novele din popor, neprimite cum s-ar fi cuvenit. Revine la București, după executarea pedepsei, dedicîndu-se școlii. Dar devine filomaghiar, emițînd opinia că românii își pot dobîndi libertatea și buna dezvoltare în cadrul statului ungar. De aici, mai tîrziu, atitudinea favorabilă Puterilor Centrale din anii neutralității (1914-1916), cînd a condus ziarul Ziua. În anii războiului a fost redactor la foaia germană Bukarester Tagblat, în Bucureștiul ocupat, suferind, pentru asta, după război, o detenție la Văcărești. Moare, uitat și rău văzut de opinia
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]