5,132 matches
-
Poveste de iarnă. Aceste indicații arată că este vorba despre o ficțiune. Fabula este fictivă, inventată. Tipuri de "eu"-ri Comparați următoarele pasaje, dintre care numai d) este din Of Old People de Couperus. d) Vocea groasă a lui Steyn răsună din vestibul. Vino, Jack, vino, cîine, vino lîngă stăpînul tău. Vii? Lătratul vesel al terierului umplu holul. Graba sa frenetică îl mînă de-a berbeleacul pe scări, de parcă se împiedica de propriile lăbuțe. Of, vocea asta a lui Steyn! șuieră
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Ottilie și întoarse cu mînie paginile din carte. e) Stăteam liniștit, moțăiam în cameră. Dar, încă o dată, nu mi se permise să stau așa. De-abia am stat cinci minute că se întîmplă din nou. Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. Of, vocea asta a lui Steyn! f) Într-o zi, un domn pe care, ca să nu mai lungesc vorba, îl voi numi Steyn, a ieșit la plimbare cu cîinele, în timp ce nevasta îi ațipise în cameră. Vocea groasă a
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Of, vocea asta a lui Steyn! f) Într-o zi, un domn pe care, ca să nu mai lungesc vorba, îl voi numi Steyn, a ieșit la plimbare cu cîinele, în timp ce nevasta îi ațipise în cameră. Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. Ea tresări la vocea lui, pentru că e foarte sensibilă la zgomote. Of, vocea asta a lui Steyn! g) Deși Steyn m-a asigurat adesea că ieșea doar ca să își plimbe cîinele, soția lui era convinsă că are o
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Steyn m-a asigurat adesea că ieșea doar ca să își plimbe cîinele, soția lui era convinsă că are o amantă. De fiecare dată cînd ieșea, ea se irita. Într-o zi se întîmplă din nou. Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. Of, vocea asta a lui Steyn! Dacă comparăm relația între "eul" narativ și ceea ce este narat în aceste patru fragmente, putem pune în opoziție d) și f) cu e) și g). "Eul"este subiect narativ în d) și
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
NE. Din moment ce avem de-a face cu un roman, ne putem aștepta ca fabula să fie inventată, dar nu prea contează în acest caz. Acum, putem interpreta fraza ca: (Eu narez: (Eu inventez: (Ottilie focalizează:))) Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. Dacă vrem să arătăm pe scurt cum funcțonează fraza, o putem formula astfel: NE[FP(Ottilie)-Steyn]. Naratorul, focalizatorul și actorul, fiecare are identitatea sa, naratorul este NE, focalizatorul este Ottilie și actorul este Steyn. În e), se
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
a relata evenimentele vieții sale într-o povestire ce va explica eventualul său final (să presupunem că va avea loc un divorț). Putem interpreta fraza în acest mod: (Eu narez: (afirm autobiografic pentru a explica:)) Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. Această frază relatează evenimentul cauzat de actorul Steyn, perceperea lui de focalizatorul "eu" și actul narativ de naratorul "eu", ambele "eu"-ri numindu-se Ottilie. Astfel avem: NP(Ott.)[FP(Ott.) -Steyn]. Doi dintre cei trei agenți au
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și cea a personajului față de care este părtinitor: FE[FP(Ott.)] -Steyn sau, cu trimiteri la nivelurile focalizării: FE1[FP2(Ott.)] -Steyn. Faptul că focalizarea nu rezidă exclusiv în NE reiese din fraza ce urmează: "Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul". La urma urmelor, Ottilie tresări la sunetul vocii lui Steyn. Presupunînd din nou că acest fragment face parte dintr-un roman, îl considerăm fictiv. Dar naratorul poate fi în plin proces de explicare a unor situații ca aceea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
naratorul poate fi în plin proces de explicare a unor situații ca aceea din roman în termeni mai generali de unde părtinirea semnalată mai devreme. Astfel, avem: (Eu narez: (Eu inventez cu intenția de a explica:)) Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. Acum voi lua în considerare faptul că naratorul se manifestă el însuși în textul său, se referă la sine ca "eu", în același timp gîndindu-ne că "eu" nu este personaj, că nu este actor ca în e). Acest
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
povestirea trebuie considerată ca fiind "adevărată". Desigur, nu se dovedește că ea chiar ar fi adevărată; ea abia dă seama pentru dreptul implicit al naratorului. Interpretarea acestei propoziții este: (Eu narez: (Eu declar ca martor:)) Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. De vreme ce naratorul pretinde fără dubii că depune mărturie, s-ar presupune că trebuie să lămurească cum a primit informația. În prima propoziție din g) așa se procedează: sursa lui în acel moment este Steyn însuși. Cu privire la restul fragmentului
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
se întîmplă încă la o anumită distanță de vorbitori. Dacă ceea ce se spune poate fi înțeles cuvînt cu cuvînt, atunci lucrurile se întîmplă mult mai aproape, de exemplu în aceeași încăpere, sau în spatele unui paravan subțire. Clopotele unei biserici care răsună în zare lărgesc spațiul; niște sunete șoptite percepute brusc indică apropierea de cel care șoptește. În al treilea rînd, e vorba de atingere. Percepțiile tactile au de obicei o semnificație mai mică pentru spațiu. Atingerea indică proximitate. Dacă un personaj
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
DANGĂT PUTERNIC ÎL OPRI ÎN LOC. URMĂ O PAUZĂ, TIMP ÎN CARE SE AUZI UN SUNET SLAB DIN INTERIORUL CEASULUI. APOI ÎNCEPU O MELODIE. PE CADRAN SE CONTURĂ UN JOC DE LUMINI MULTICOLORE. ECOUL MELODIEI SE STINSE ȘI URMĂ ALTĂ PAUZĂ. RĂSUNARĂ BĂTĂI DE TOBE A CĂROR INTENSITATE DESCRESCU TREPTAT ȘI O VOCE DE BARITON ANUNȚĂ ÎN ENGLEZA TIP, CARACTERISTICĂ VOCILOR MECANICE: "A FI ACUM ORA DOUĂZECI ȘI DOUĂ, 26 AUGUST, 2140 E.N.". PUȚIN MAI TÂRZIU, ACEEAȘI VOCE FĂCU CUNOSCUT CĂ "VREMEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
mie, cât fusese la început, la o sută. Probabil căderea Jorgiei va convinge alte douăzeci să facă acorduri, care, indiferent de maniera în care vor fi formulate, vor însemna încorporarea lor finală într-un singur stat mondial. În spatele lui Marin răsunară pași. Era un soldat care îl anunța că totul era gata. 14 În sală erau adunați în jur de o sută de bărbați și femei. Fiecare dintre ei, i se spusese lui Marin, reprezenta de la douăzeci la cincizeci de grupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Se lăsă tăcerea, iar Marin privi încă o dată în jurul lui. Camera era la fel de goală. Încercă să judece. Creierul meu percepe direct cuvintele", se gândi el. Telepatie? Dar cum? Cu cine? Nu avu timp să meargă mai departe cu raționamentul, fiindcă răsună o a treia voce: "Contact irealizabil. Unitatea de recepție a fi ființă umană. A fi necesare noi comenzi și informații". MARIN AVU NOI SENZAȚII, DAR DE ACEASTĂ DATĂ NU MAI ERAU SONORE, CI LE RECEPȚIONA LA NIVELUL INCONȘTIENT AL PROCESELOR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ȘI ASTA REPEDE! MARIN I-AR FI PUTUT DA INFORMAȚIA NECESARĂ. DAR SE GÂNDEA: "APARTAMENTUL LUI TRASK, RIVA, TRUPUL MEU..." AVEA O SENZAȚIE DE AMORȚEALĂ, ÎNSĂ ERA CALM. TOTUL I SE PĂREA IREAL ȘI ÎNDEPĂRTAT, NEADEVĂRAT ÎNCĂ. În apropiere, megafonul răsună din nou. Recunoscu limbajul-cod, care în traducere însemna: "Toți conducătorii de grup să se prezinte imediat la Cartierul general din Adăposturi!" \ Leagă-mă din nou la ochi, ceru el. Trebuie să ies de aici înainte să fie interzis traficul aerian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
mesager custodelui distincțiilor de la cimitirul militar. Întrucât nu își putea da demisia din grup, nu făcu nici o încercare de a intra în contact cu membrii acestuia. La zece fără douăzeci, vocile comandanților brigăzilor de asalt care vorbeau unii cu ceilalți răsunară în difuzorul său personal. Urmă o pauză chinuitoare, după care se făcu auzit șuieratul unui pulverizator cu gaz. Marin micșoră volumul, apoi, întrucât sunetul persista, scoase aparatul din funcțiune. Sună telefonul; era secretara care îl chema din camera alăturată. \ Colonelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ai făcut astăzi era absolut necesar. Acum adevărul este evident. David, poți conta pe mine. Îți voi lua apărarea în tot ce ai făcut și nu voi participa la acordarea nici unei pedepse împotriva ta pentru ceea ce s-a întâmplat astăzi. Răsună un cor de încuviințări și toată lumea aplaudă, apoi se îngrămădi în jurul lui, strângându-i mâna și bătându-l pe umăr. Când emoția trecu, Marin se îndreptă spre telefonul lui. Cu receptorul în mână, se adresă consilierilor: ― Cred că propunerea făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
bătea din palme și cânta de parcă se bucura de durerea și nenorocul lui. Același vânt o atinsese și pe ea. Bucură-te ginerică Că ai mireasă frumușică, Frumoasă și de bogat Toată noaptea ai sta în pat. Muzica nenorocirii lui răsuna toată ziua și apoi noaptea se lăsă. Totul numai voie bună. Mirii erau frumoși, jucau și se bucurau, iar nuntașii habar nu aveau ce luptă se duce în sufletul mirelui. Muzica răsuna peste sat. Sleită de puteri, Anica a mers
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
noaptea ai sta în pat. Muzica nenorocirii lui răsuna toată ziua și apoi noaptea se lăsă. Totul numai voie bună. Mirii erau frumoși, jucau și se bucurau, iar nuntașii habar nu aveau ce luptă se duce în sufletul mirelui. Muzica răsuna peste sat. Sleită de puteri, Anica a mers în casa de la deal să își schimbe cămașa udă. Aprinsese o lumânare, ce îi ținea ochii deschiși și îi veghea pașii, și în timp ce trecea prin chiler, apoi prin sală și până în ultima
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
las. Fii pe pace. Fata se desprinse din brațele flăcăului. Îl privi dulce. - Vezi, de asta îmi ești tu drag. - Da, vezi, de asta nu am eu parte de tine. Varvara îi sărută scurt obrazul și fugi zâmbind. - Prostuțule. Muzica răsuna în tot satul. Cârduri de fete și flăcăi își făceau loc pe ulițe până la marginea pădurii. Soarele arunca ultimele sale raze fierbinți și scălda casa Rariței, care era proaspăt lipită și văruită. Femeia se primenea în odaia ei. Animalele erau
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
în cristalul luminii, ar fi dat naștere unei unde sonore cu cercuri din ce în ce mai largi. Și în clipa când, ajunși pe terasă, privirea le zbură dintr-o dată dincolo de pădurea de palmieri, către zarea nemărginită, Janinei i se păru că cerul întreg răsună de o singură notă, puternică și scurtă, al cărei ecou umplu treptat văzduhul înalt, apoi'se stinse pe neașteptate, lăsând-o tăcută în fața întinderii fără hotar. De la răsărit la apus, privirea îi alunecă încet, fără a întâlni nici cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și de foc care izbucneau din toate zidurile, palid de oboseală, cu urechea însângerată de lovitura pe care mi-o dăduse călăuza, iar ei, înalți și negri, mă priveau fără un cuvânt. Era amiază. Sub loviturile soarelui de fier cerul răsuna prelung, foaie de tablă încinsă de foc, era aceeași tăcere, și ei mă priveau, timpul se scurgea încet, și ei mă priveau, timpul trecea și ei mă priveau întruna, iar eu nu le puteam înfrunta privirile, gâfâiam din ce în ce mai tare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de cruce, și multă vreme a fost liniște, până când orașul, atât de tăcut, s-a umplut dintr-o dată de o larmă necunoscută, am auzit glasuri pe care le-am înțeles cu greu pentru că rosteau cuvinte în limba mea, dar de cum răsunară, ascuțișul săbiei se aplecă deasupra ochilor mei iar straja mă privea țintă, fără o vorbă. Atunci s-au apropiat două voci care-mi mai sună și acum în urechi, una întreba de ce casa aceea era păzită și dacă "ușa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mișcări. Când trecu pragul, păru totuși oarecum stânjenit. Le dădu bună ziua cu o voce mai puțin sonoră ca de obicei; nimeni însă nu-i răspunse. Bătaia uniformă a ciocanelor șovăi puțin, se auziră câteva lovituri stinghere, dar în clipa următoare răsună și mai puternic decât înainte. Domnul Lassalle făcu câțiva pași nehotărâți, apoi se îndreptă către Valéry, băiatul care era la el numai de un an. Lângă ferăstrăul mecanic, la câțiva pași de Yvars, potrivea un fund la o balercă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
acum să zâmbească și să facă frumos? Dar Esposito nu spuse nimic din toate astea, mânia i se șterse treptat de pe chip, și el îl bătu încetișor pe umăr pe Ballester, în timp ce toți ceilalți își reluară lucrul. Din nou ciocanele răsunară, din nou marele hangar se umplu de larma binecunoscută și de mirosul așchiilor și al hainelor vechi, îmbibate de sudoare. Ferăstrăul cel mare huruia, mușcând din lemnul verde al doagei pe care Esposito o împingea încet sub tăiș. Din locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
se odihniră lângă un colț calcaros de stâncă. Zăpada se topea din ce în ce mai repede, soarele zbicea pe dată băltoacele, curăța văzând cu ochii podișul care, treptat, se usca și începea să vibreze asemenea aerului. Când porniră din nou la drum, pământul răsuna sub pașii lor. Din când în când, în față, o pasăre spinteca văzduhul, cu un țipăt de bucurie. Daru sorbea, răsuflând adânc, lumina proaspătă. Un fel de exaltare creștea în el în fața întinderilor nesfârșite, acum aproape cu desăvârșire galbene sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]