5,656 matches
-
două bătăi lente), imprimând o neașteptată senzație de relaxare. Premisa armonică este construită în jurul scării pentatonice de expusă în registrul acut, în raport cu care se va recurge la o diferențiere timbrală a motivului tematic al discursului (registrul mediu), care să faciliteze receptarea distinctă a acestuia. Investit cu o funcție generatoare pe parcursul întregii evoluții sonore a preludiului, materialul tematic principal se impune în primplanul discursului ( f - très en dehors ) cu un traseu melodico-ritmic de o evidentă simplitate - un salt de cvintă perfectă ascendentă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
rile și circumstanțele pe care le urmărea. Pe măsură ce ne deplasăm în trecut, acest scop devine din ce în ce mai precis și în același timp, din ce în ce mai surprinzător 5. Lucrarea de față abordează în cele 4 capitole unele probleme ale artei, ale intuirii și ale receptării frumosului. Va dezvolta și problema bunului gust ară‑ 2 Cf. E. GomBriCh, The Story of Art, Phaidon Press, 199516, trad. rom. Istoria artei, tr. N. Constantinescu, Pro Editură și Tipografie, București 2007, 39. 3 Cf. h. delaCroix, Psihologia artei, trad
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
exemplu, a ce înseamnă alergarea și pasul alergător de viteză sau alergarea și pasul alergător de rezistență; ■ exprimarea profesorului la un anumit nivel - cel specific unei școli și unei clase din viața civilă - conduce la neînțelegere din cauza nivelului posibilităților de receptare; ■ minorilor internați le place competiția - ca la orice copil și chiar mai mult; ■ în activitățile organizate inclusiv în cele competiționale este de dorit să se evite contactul direct întrucât există tendința de agresivitate (precizare profesor de educație fizică). Ramuri de
Activit??i motrice curriculare si extracurriculare by Valcu Bogdan () [Corola-publishinghouse/Science/83655_a_84980]
-
fizică a urmat programe de formare centrate pe problematica formativă specifică școlilor din sistemul civil, fără obligația unor cunoștințe legate de particularitățile copiilor instituționalizați în centrele de reeducare și de cadrul normativ de realizare a acestora. 5. Nivelul posibilităților de receptare al cunoștințelor transmise de profesor, combinat uneori cu cel al interesului manifestat, conduc la neînțelegerea de către elevi a cunoștințelor transmise. În domeniul educației fizice și sportului deprinderile motrice (de bază, utilitar-aplicative și specifice unor discipline sportive) ce ar fi trebuit
Activit??i motrice curriculare si extracurriculare by Valcu Bogdan () [Corola-publishinghouse/Science/83655_a_84980]
-
intenționată a omului este precedată de o stare de preparație, numită setul anticipativ. La start, acest set anticipativ trebuie să fie plasat în răstimpul dintre comanda „gata” și semnalul sonor- pocnetul de pistol. Setul anticipativ poate fi centrat, focalizat pe receptarea pocnetului, care declanșează apoi acțiunile motoare (reacție de tip senzorial), situație care caracterizează mulți sprinteri. Focalizarea pe declanșarea mișcării, a acțiunii motoare care urmează la captarea pocnetului (reacție de tip motor), conform studiilor speciale efectuate în acest scop, se derulează
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
la romantism, cultivând expresia impersonală, descriptivă, ornamentală și cizelată, raportată la peisaje exotice, dar și la obiecte de artă, cărora le consacra poezii de virtuozitate formală (sonet, rondel, rondo, gazel ș. A.). Parnasianismul promova: impersonalismul; natura obiectivată - în viziuni întemeiate pe receptarea strict senzorială a lucrurilor; cultivarea formelor fixe de poezie (sonetul, rondelul, glosa, gazelul etc.) și a tiparelor prozodice alambicate; elogiul civilizațiilor (arhetipale și interferențiale), al mitologiilor, religiilor, geografia lirică devenind planetară; surprinderea spațiilor exotice sau luxuriante, de la cele polare la
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
atinge idealul său de perfecțiune, într-o expresie artistică în care coloritul strălucitor, decorul configurat tridimensional, accesoriul pitoresc constituie rațiunea de a fi a poemului. Plasticitatea portretului, vigoarea conturului, tehnica sugerării nuanțate sunt caracterizante pentru arta sonetistului. Cercetarea procesului pătrunderii, receptării și asimilării parnasianismului în mediul românesc impune fenomenul sub un îndoit aspect:ca moment expresiv în istoria culturii noastre din ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, și ca moment particular în desfășurarea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
etnice , precum și arta populară ca instrument de educație estetică. Principiile estetice, purtătoare ale însemnelor epocii la care se raportează, precum și a modului în care este conștientizat actul artistic, nu trebuie judecate după șablonul ultimelor experiențe ale mediului citadin, întrucât problema receptării implică două aspecte colaterale; primul vizează existența unei conștiințe estetice implicite, formată la nivelul marii colectivități, atunci când artistul știe și poate să inventeze, cu îndemânare și inspirație, opere de artă, colaborând pentru elaborarea unor limbaje specializate, iar al doilea ne
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și interfețele sunt absolut necesare. Astfel, etnoestetica tinde cumva să se subordoneze esteticii generale și filozofiei. Rămâne însă, strict legată și de domeniile etnologiei, prin origine, material, suportul ideologic, mentalitatea tradițională. Concluzionând, putem conchide că etnoestetica studiază geneza, principiile de receptare și elaborare ale variantelor de frumos, respectiv urât, întruchipate în formele artei, relațiile dintre oameni, cu referire directă asupra specificului comportamental. Reproducerea aspectelor urâte, lipsite de frumusețe ale vieții și reabilitarea lor prin talentul artistului implică stimularea capacității oamenilor de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
identifica total autorului), în multe din <<nuvele>> Holban nu se mai ostenește să se ascundă în spatele unui personaj; ele pot fi considerate așadar tușe suplimentare la un portret <<par lui - même>>”<footnote Ibidem, p. 57 footnote> Un aspect neașteptat al receptării operei lui Holban a fost acela al respingerii apriorice a importanței biografiei autorului în înțelegerea operei. Însă această prudență poate lua și ea forma prejudecății. Nu se dorește vizarea identificării autorului cu naratorul sau faptul biografic care singur ar explicita
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
de la Iași, din 3/15 aprilie 1866, care apărea pe fundalul unor mai vechi nemulțumiri moldovenești, cauzate de procesul de centralizare administrativă. Se adăuga și "problema evreiască", aceasta fiind strâns legată, evident, de reușita proiectului modernizator, dar și de buna receptare de care Bucureștiul avea nevoie pe plan internațional. Impedimentele apărute în rezolvarea acestor două chestiuni, a centralismului și a acordării cetățeniei române celor de rit mozaic, sunt tratate judicios de Liviu Brătescu, în două capitole ale cărții: Tentația separatismului și
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
Trendul liberal sesizat în primele decenii ale secolului al XIX-lea și la nivelul societății românești nu doar că nu era oprit prin intervenții de tipul celor aparținând lui M. Sturdza, dar lua, pentru un timp, o amploare importantă prin receptarea sa pozitivă de către elementele clerului și ale marii boierimi, precum vornicul Andronache Donici, vistiernicul P. Sturdza, hatmanul Ștefan Cerchez și spătarul Al. Sturdza 9. Ecourile demersurilor de acum erau lesne sesizabile în măsurile și inițiativele unor domnitori precum I.S. Sturdza
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
în mai multe limbi în succesiune cronologică și obiectivă, revendicîndu-se în sine de la o anumită tradiție și exemplaritate, generează, în abordările noi, aprofundări complexe, focalizate pe traseul determinării mecanismelor procesului de comunicare și de cunoaștere care fundamentează producerea, dar și receptarea de sensuri. Se admite, în general, că textul se caracterizează prin două coordonate: o coordonată constantă fixitatea, ca atribut al expresiei finite (ediție definitivă, operă completă) și una variabilă, la nivelul sensului, construit la polul receptării. Însă nu e mai
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
fundamentează producerea, dar și receptarea de sensuri. Se admite, în general, că textul se caracterizează prin două coordonate: o coordonată constantă fixitatea, ca atribut al expresiei finite (ediție definitivă, operă completă) și una variabilă, la nivelul sensului, construit la polul receptării. Însă nu e mai puțin adevărat că variabilitatea sensului este imanentă procesului de creație, așa cum susține Umberto Eco atunci cînd afirmă că "un text este un produs al cărui destin interpretativ trebuie să facă parte din propriul său mecanism generativ
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
din 13 ianuarie 1898. Eficacitatea publicării (N2) scrisorii deschise (N3) a lui Zola este fructul scoaterii în afara legii a semnatarului articolului și a redacției ziarului L'Aurore. Zola ar fi putut acuza (N8) fără efect dacă condițiile de producere și receptare (N2) n-ar fi avut greutatea legală a articolelor 30 și 31 din legea presei la vremea respectivă, adică a textelor juridice care circulă în formațiunea sociodiscursivă (N3). Nu era suficient să spună "Acuz" (N8), mai era nevoie și de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Figaro, a căror dezabonare l-a împins pe Zola să-și dea demisia. Alegînd L'Aurore, el a trecut de la un ziar binecunoscut la un ziar de opinie, popular, nou înființat. Schimbarea a avut consecințe asupra condițiilor de producere și receptare a textului său. Situația de interacțiune a devenit judiciară. De altfel, textul reamintește actul ilegal înfăptuit de publicarea sa: Aducînd aceste acuzații, nu ignor faptul că intru sub incidența articolelor 30 și 31 din legea presei din 29 iulie 1881
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
literară, iar acum, oralul. Optînd pentru una din cele două actualizări ale limbii, se neglijează diferențele de materialitate ale regimurilor oral și scripural. Aceste diferențe au totuși consecințe importante asupra gestiunii continuității fluxului verbal atît la producere, cît și la receptare. Noțiunea de perioadă, care a fost adusă în atenție prin lucrările asupra oralului elaborate de Groupe Aixois de Recherche en Syntaxe (Grupul de Cercetare în Sintaxă din Aix), și noțiunea de "paragraf" dezvoltată de M.-A. Morel și L. Danon-Boileau
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
sînt zone discursive de tranziție (introducere-pregătire și concluzie-încheiere) între momentele ințial <1> și final <5> cu dominantă fatică, și corpul scrisorii propriu-zis <3>. Ele comportă toate caracteristicile pe care retorica le acordă tradițional exordiului <2> și perorației <4>: pregătirea <2> receptării schimbului, menajînd fața celuilalt (de la familiar la cel mai solemn) și introducerea temei. La acestea se adăugă recapitularea și încheierea convingerii, introducînd eventual, odată cu <4>, mai mult patetism și pregătind viitoarele interacțiuni cu destinatarul (în special răspunsul acestuia). Această cerere
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
facile a interculturalității, poate simplifica atât de mult limbajul devenit universal încât acesta să nu mai slujească decât în mică măsură transmiterea emoțională a karatelor culturale. Lucrarea Silviei Popescu îndeamnă la păstrarea unui echilibru necesar între mijloacele de transmitere și receptare a culturii pentru ca acestea să nu obstrucționeze ci să maturizeze prin iluminare. TEODOR DIMA Capitolul 1 Comunicarea interculturală repere teoretico-științifice perspectivă evolutiv istorică 1.1. Introducere A vorbi despre comunicarea interculturală în ziua de astăzi, când oamenii pot fi în
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
mediere interculturală Realizarea efectivă și complexă a competențelor interculturale implică recunoașterea interculturalității ca principiu călăuzitor pentru toate disciplinele și programele care să faciliteze comunicarea activă și interacțiunea pozitivă între diferitele culturi ale lumii. Comunicarea nu se încheie o dată cu preluarea sau receptarea informației. Orice informație exercită o influență efectivă asupra opiniilor, ideilor sau comportamentelor celor ce o receptează, determinând un anumit efect al comunicării. Valoarea informativă reflectă dincolo de probabilitatea sau improbabilitatea rezultatului relevanța socială a evenimentului. Ceea ce pentru cineva este important pentru
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
faptului de a comunica: a atinge un sens împărtășit de ambele părți. Această afirmație este valabilă în contextul intercultural pentru că adevărata comunicare presupune a ajunge la un acord, prin faptul că mesajul emis de către destinatar primește același sens în momentul receptării lui de către interlocutor. Specific comunicării interculturale este faptul ca protagoniștii ei nu au aceleași referințe culturale sau nu utilizează aceeași limbă. Astfel, când acest proces de cunoaștere prin comunicare este îngreunat apar deseori disensiuni între grupurile de referință, ceea ce numim
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
subiectului enunțării"5. În sens larg, lingvistica enunțării are drept scop descrierea "relațiilor care se țes între enunț și diferitele elemente ale cadrului enunțiativ, precum: protagoniștii discursului (emițător și destinatar (i)); situația de comunicare; circumstanțele spațio-temporale; condițiile generale ale producerii / receptării mesajului: natura canalului, contextul socio-istoric, constrângerile universului discursului etc."6 Din perspectiva analizei discursului (înțeles ca rezultat al unui act de comunicare determinat din punct de vedere socio-economic), au fost studiate diferite tipuri de fenomene enunțiative, îndeosebi deicticele personale și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
depinde de dialogul regizor / actori spectatori ce se suprapune peste mesajul adresat de dramaturg spectatorilor, prin intermediul personajelor. Pentru a răspunde corect la întrebarea "cine vorbește într-un spectacol teatral?" atunci când nu ne mulțumește soluția dublei sau triplei enunțări 35 și receptări, trebuie să avem în vedere o adevărată polifonie de tip bahtinian. Într-un spectacol de calitate, această polifonie este potențată de gradul înalt de semioticitate al fiecărui obiect, gest, element de decor, fond muzical sau variație de ecleraj. Această polifonie
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un ethos vehement și cvasiprofetic 155. De fapt, operele literare adoptă cel mai adesea ethosul atribuit genurilor pe care ele le învestesc. Funcția genului este tocmai de a defini a priori un sistem de constrângeri referitoare la producția și la receptarea operelor: când citim Cinna, citim de asemenea o tragedie clasică. La aceste ethosuri "generice" trimite indirect P. Hamon când opune "imaginea" "povestitorului" cu cea a "descriptorului". Pentru el, povestitorul "este un personaj mai degrabă masculin, mai degrabă truculent, care știe
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mare parte, de tipurile și de genurile de discurs de care aparține. Pentru a da un exemplu extrem, un poem suprarealist, un jurământ din secolul al XVII-lea și o dramă romantică nu au aceeași factori de coerență. Cadrele de receptare se schimbă de fiecare dată și, o dată cu ele, și așteptările, presupunerile împărtășite de creatori și de public. O înșiruire de fraze care ar părea coerentă, dacă am raporta-o unei anumite categorii de texte, poate deveni incoerentă sau poate prezenta
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]