17,060 matches
-
pentru a plăti persoanele ce „servesc SUA în afara teritoriului țării”. Președintele era obligat să informeze Congresul numai despre faptul că banii au fost cheltuiți; nu trebuiau divulgate nici scopul plăților și nici numele celor care primeau aceste plăți. Primii președinți recurgeau la persoane private care desfășurau anumite acțiuni peste hotare; acești „agenți” erau numiți fără aprobarea Senatului. În privința înființării fondului și despre modul în care erau utilizați acești agenți, vezi Stephen F. Knott, Secret and Sanctioned: Covert Operations and the American
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
abordarea eseistică din lucrările de critică și istorie literară transferă obișnuințe intelectuale și idei ce exprimă o structură temperamental-artistică. M. cultivă un lirism ușor abscons, explorând spații de dincolo de obiectualitatea concretă, evanescente stări emoționale, nelămurite mâhniri transcendente. Versurile albe nu recurg nici măcar la o ritmică a semnelor de punctuație, conținând nu o dată ecouri din discursul teoretico-literar: „punctul central”, de pildă. Dar și un crez deliberat, acela că prin vers se poate pătrunde înlăuntrul marelui tot, căruia poeta i se integrează, căutând
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
cenzură morală. El ar fi întruchiparea tiraniei masculine, amalgam de prejudecăți, egoism și abuz de forță. S-ar putea să fie o influență din Ibsen. Și psihologic, și etic, piesa e alături de adevăr, incriminând persoana lezată și părtinind vinovata, care recurge la eternul șantaj al vărsării de lacrimi. Pentru triumful total al spiritului de melodramă, imorala pocăită, suferindă de inimă, se sfârșește înainte ca Iorgu și Maria să ajungă la căpătâiul ei. Un pigment ironic aduc scenele, șarjate, în care se
MICLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288104_a_289433]
-
va suporta mai ușor șocul aflării adevărului, podidită de mândrie că Ștefan a avut moarte de erou, o „moarte roditoare”. În ea se trezește, aproape că înăbușind sentimentele firești, „românca”. Finalul, în această piesă ce și-a propus să nu recurgă la surle și trâmbițe, nu-și reprimă emfaza. Nu se putea ca vorbitorul temperamental să nu fie tentat de retorica sunătoare. SCRIERI: Mamă, București, 1907; Jertfă, București, 1909. Repere bibliografice: [Mihail Dragomirescu], „Mamă”, CVC, 1907, 12; Corneliu Moldovanu, Autori și
MICLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288104_a_289433]
-
salva de sărăcie sunt efemerele „Stindardul țărei” (1888) și „Straja țărei” (1889). Cu „Literatorul” din 1890 începe lupta pentru impunerea simbolismului. Articolul Poezia viitorului (1892) este primul manifest simbolist la noi. Poetul trece prin grele lipsuri materiale și nu o dată recurge la gesturi de cerșetorie deghizată. Tragedia Saul, scrisă în colaborare cu Cincinat Pavelescu, i se joacă în 1893, dar volumul Excelsior, din 1895, nu se bucură de nici o semnalare favorabilă. „Am fost izbit pentru această epigramă mai mult decât poate
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
se mai considere cetățeni ai ordinii vechi la a cărei destrămare asistau de-acum cu toții, au fost sesizate întâi de Augustin și au constituit caracteristicile epocilor succesive până la Grigorie cel Mare. Obișnuita împărțire de tip „viața” și „opera” la care recurg istoriile literare, adesea nefuncțională, este și de-a dreptul inutilă cel puțin pentru o bună parte a vieții lui Augustin care ne-a lăsat o biografie scrisă de mâna lui, poate opera cea mai cunoscută a vechii literaturi creștine, iar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
asupra unei probleme despre care s-a discutat foarte mult și anume cât de bine cunoștea Augustin limba greacă. Cunoașterea aceasta a fost întotdeauna limitată, chiar dacă nu inexistentă; a sporit puțin în ultimii ani ai vieții sale. De obicei, el recurge la greacă acolo unde există deja o traducere latină și o face pentru confruntare și pentru a avea o confirmare; însă în general se folosește de traduceri latine. Cunoașterea limbii grecești era în acea epocă într-un regres tot mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
întâmplat de obicei cu alte persoane cu autoritate care au corespondat, acest schimb de idei despre unele probleme controversate nu i-a făcut pe Simplicianus și Augustin să se împrietenească și nici să schimbe prea multe scrisori între ei. Augustin recurge la quaestiones și altă dată. În jurul anului 400 scrie Întrebări despre Evanghelii (Quaestiones Evangeliorum) și cele Șaisprezece întrebări despre Evanghelia după Matei (Quaestiones sedecim in Matthaeum): nu putem să stăruim asupra subiectului, dar, așa cum spune și titlul, cartea abordează exegeza
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
oricui era capabil să citească și că a vrut ca opera sa să fie înțeleasă de cât mai mulți oameni. Acest nou stil, tipic pentru Confesiuni, apare aproape exclusiv în partea narativă a operei, în timp ce în ultimele cărți, firește, autorul recurge la o redactare mai rece și lipsită de podoabe, proprie pentru limba filosofiei. Opera a stârnit foarte mari emoții în Africa și în afara ei: deja apar aici elemente ale viitoarei polemici contra pelagienilor, așa că nu e de mirare că Pelagius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scrie Despre modul cum trebuie catehizați cei simpli (De catechizandis rudibus) - simpli, chiar dacă instruiți sub anumite aspecte, așadar persoane de diferite extracții sociale. E interesant să observăm că în această operă scriitorul nu se limitează la rolul de maestru, ci recurge frecvent la îndemnuri adresate catehumenului de aceea în mod just Pincherle a subliniat „că Augustin nu prea știe să disocieze complet cateheza de formele tradiționale ale retoricii”, care „rămâne în fundal ca o osatură invizibilă”; într-adevăr, opera se adresează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Pelagius rectificări ale doctrinei sale privitoare la păcatul originar și la har, iar Augustin reia aici marile direcții de dezvoltare ale controversei; totodată, neobosit, el trimite numeroase scrisori cu instrucțiuni prietenilor săi, la Roma și în alte locuri. Și a recurs din nou la condamnarea oficială în cadrul unui conciliu: acesta a fost convocat la 1 mai în anul 418 și a reafirmat cu mai mare claritate, sub forma a nouă anateme, condamnarea pelagianismului, a doctrinei harului și a doctrinei păcatului originar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Seuil, Paris, 1963; P. Riché, Education et culture dans l’Occident barbare (VIe-VIIIe siècles), Seuil, Paris, 1962; M. Simonetti, La produzione letteraria latina fra Romani e Barbari (sec. V-VIII), Augustinianum, Roma, 1986. Oricum, pentru această problematică, cititorul trebuie să recurgă și la studiile de Medievistică. I. Scriitori din Africa Așa cum am văzut mai sus, încă din 430 provincia Africa intrase sub stăpânirea nemiloasă a vandalilor arieni și totuși acest fapt nu sufocase orice vitalitate intelectuală; mai mult, unii literați mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe care el le compunea rând pe rând. Apoi, dacă ne referim la faptul că tratatele sale teologice tratează în mod insolit tema abordată - și tocmai de aceea într-un mod absolut nou - adică prin prisma logicii aristotelice, fără a recurge deloc la știința biblică, folosită de obicei de Sfinții Părinți la concilii și de către scriitorii bisericești, în sprijinul propriilor argumentări, atunci trebuie să considerăm că Boethius s-a gândit că ar putea să rezolve problema teologică folosindu-se exclusiv de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sunt tradiționale (preamărirea virginității) și destul de banale (pericolele din această lume pe care sora sa le poate evita tocmai prin intermediul călugăriei și cărora le sunt expuse, în schimb, femeile măritate și mamele; lupta cu pasiunile etc.); așa cum era obiceiul, poetul recurge la exemple ce trebuie imitate. Cu toate acestea, poemul s-a bucurat de prețuirea lui Isidor de Sevilia, însă nu pentru calitățile literare ci în virtutea conținutului său. Așadar, Avitus a fost un literat asemănător cu cei ce activau frecvent în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a fost destul de serioasă însă unilaterală: a studiat Scriptura, dar nu cunoștea mare lucru din operele patristice; Horosius, Sulpicius Severus și Prudențiu îi erau mai familiari decât Ieronim sau Augustin. Mai târziu, a încercat să umple lacunele din cultura sa recurgând și la cultura clasică, însă cunoștințele sale sunt mai ales de mâna a doua și se limitează la scriitorii mai cunoscuți cum sunt Horațiu, Virgiliu sau Sallustius. a) Opera istorică a lui Grigorie Opera sa cea mai importantă este Istoria
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în afara situației determinate de economia întrupării, cum sunt suferința, slăbiciunea, strigătul pe cruce. El a suferit cu carnea sa, natura divină rămânând neatinsă, într-un fel pe care rațiunea umană nu-l poate pricepe; ca să ofere o vagă analogie, Chiril recurge la imaginea fierului înroșit în foc: dacă acesta primește o lovitură, fierul e cel afectat nu și focul care l-a pătruns. Problema kenozei și a implicațiilor sale este dezbătută îndelung în ultima parte a dialogului care se încheie cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
asupra religiei grecești și respinge lectura Pentateuhului ca ansamblu de mituri: “în Sfânta Scriptură inspirată de Dumezeu nu este nimic fabulos (mythikon), ci totul e pe deplin adevărat” (III: PG 76, 632B). Fie că rămâne la sensul literal, fie că recurge la alegorie, Chiril propune o lectură accentuat teologică a Pentateuhului în care este revelată natura Dumnezeului trinitar și a raportului său cu ființele umane. Chiril acordă mare atenție negării tezei lui Iulian privitoare la ruptura dintre creștinism și tradiția religioasă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
speță de o Anafòră (liturghie euharistică) și de două liturghii de botez (una mult mai scurtă decât cealaltă). Liturghia coptă a iacobiților conține câteva rugăciuni atribuite lui Sever. Talent extraordinar, Sever cunoaște foarte bine Scriptura și tradiția patristică la care recurge în mod constant pentru a da temei afirmațiilor sale. Ca scriitor e destul de repetitiv, însă se exprimă foarte limpede și e un abil dialectician. Așa cum am văzut, scrierile sale doctrinare sunt toate polemice; Sever e nevoit să-și expună și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Vasile cel Mare și Grigorie de Nazianz (Epist. 2, 44). Într-adevăr, Isidor scrie foarte îngrijit și epistolarul e plin de citate din clasici, în primul rând din Demostene, dar și din Homer, Platon și Aristotel, și el însuși teoretizează, recurgând la des folosita comparație cu albina, necesitatea de a culege din înțelepciunea păgână ceea ce e util și poate conduce „către filosofia noastră” (II, 3). Isidor cunoaște bine și opera lui Flavius Josephus pe care o folosește ca sprijin pentru exegeză
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este atestată de șirul de comentarii la romanele atât de diferite semnate de Mircea Horia Simionescu, Nicolae Prelipceanu, Constantin Țoiu, Radu Cosașu, Adriana Bittel, Vintilă Horia, Paul Goma, Răzvan Petrescu, Livius Ciocârlie, Costache Olăreanu, Marius Tupan ș.a. În analiză criticul recurge și la modalitatea tradițională a rezumării acțiunii, dar are abilitatea de a o filtra prin prisma viziunii moderne a structurilor epice. În cronicile și eseurile din volumul Figuri ale imaginarului poetic (1999) el operează cu un discurs hermeneutic aplicat operei
GHILIMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287264_a_288593]
-
Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Tudor Țopa, Barbu Cioculescu). Erudiția, meșteșugul de stilist, dispoziția ironică și parodică sunt mobilizate într-un demers ce poate fi calificat drept metaliterar: scriitorul sintetizează teme și motive, parodiază polemic clișee literare, simulează maniere (adică recurge cu virtuozitate la pastișă, construiește impecabile „exerciții de stil” cu referire la stiluri consacrate, identificabile istoric), cultivă fragmentarul și bizareria, servit fiind de o deosebită iscusință tehnică - toate acestea cu o strălucire care l-a determinat pe un exeget să
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
de caligrame ajutătoare din antologia Nouă poeți (1984). Deși se înscriu legitim în tentativa optzeciștilor de a destructura limbajul poetic tradițional, versurile lui G. își păstrează timbrul propriu, căci, fără să se lase furat de diversitatea cotidianului și fără să recurgă la arma, atât de des utilizată în epocă, a ironiei, poetul contemplă cu nealterată gravitate o lume de hârtie. Acceptarea biografismului în programul liric poate constitui chiar un jalon al traiectoriei lui literare, diferit apreciată de exegeți: dacă Eugen Simion
GHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287276_a_288605]
-
Barbul Văcărescul, vânzătorul țării. Tânguirea și blestemul norodului, din final, emană o forță întunecată, amenințătoare. Prin 1845 așterne pe hârtie, în proză și versuri (unele, de factură folclorică), Mavrodinada sau Divanul nevinovat și defăimat sau Copiii sărmani nevârstnici și năpăstuiți, recurgând la personaje alegorice. Interesul acestor scrieri, cu o structură improprie, cam rudimentară, rămâne preponderent documentar. Despre alte vodeviluri și comedii ale lui G. știri sigure nu sunt. O scenetă satirică, Tarafurile cele ce așază domnia (1821) - publicată de B.P. Hasdeu
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
produs rezultate, pe de o parte, contradictorii, iar pe de altă parte, nesastisfăcătoare. Ca urmare, cunoștințele noastre despre ce s-a întâmplat cu adevărat în sistemul bancar sunt, în cel mai bun caz, aproximative. Iar aproximația la care trebuie să recurgem implică un grad foarte ridicat de incertitudine. De exemplu, nu știm cu relativă precizie nici măcar cât a costat restructurarea celor doi mari „bolnavi” ai sistemului bancar românesc din anii 1998 și 1999, Bancorex și Banca Agricolă. În vreme ce studii făcute de
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
SCRIERI: Mihail Săulescu, București, 1970; Iubire de țară, București, 1974; Regăsire, București, 1975; La porțile lumii, București, 1977; La Porolissum, București, 1978; Prețul nemărturisit al zilelor, București, 1978; La țărmul visului, București, 1979; Așteptare, București, 1980; Somnul freziilor, București, 1981; Recurs pentru memorie, București, 1982; Oglinzi, București, 1983; Toamna târziu, București, 1984; Orele târzii ale speranței, București, 1987; Cerul a coborât pe pământ, București, 1988; Strigătul mării, București, 1992; Între viață și moarte, București, 1992; Dincolo de adevăr, București, 1993; Prețul lucidității
GRONOV-MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287368_a_288697]