21,673 matches
-
scaun, iar oasele s-au dus de s-au astrucat unde au lăsat cu sufletul dumisale, toți cu un glas rugând pre Dumnezeu ca să o odihnească în «corturile drepților, la vécinică împărăție aminț”. în cronica lui Radu Popescu, știrea este redactată cu parcimonie, dar alaiul de îngropăciune se conturează: „într-aceaia vréme și muma lui Costandin vodă, jupâneasa Stanca, au murit și cu cinste i-au făcut pogribaniea în București. Deci ridicând-o de aici într-o carâtă, rânduind boiari, jupânese și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și „slăbiciune” le constatase) în „împrejurări” ce alcătuiesc „serii”. La fel va proceda, peste câțiva ani, Antim Ivireanul, compunând Cuvânt de învățătură la pogrebaniia omului prestăvit și Cuvânt de învățătură iară la prestăvirea omului, și cu aceleași țeluri își vor redacta, după un secol, culegerile de cazanii funebre Samuel Micu și Petru Maior 611. Așa stând lucrurile, „subiecții” predicilor vor fi „categoriali”, „exponențiali”, iar discursurile se vor păstra la nivelul unei dezbateri foarte generale, singura capabilă, de altfel, să admită „concretizări
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cătră mine, nu-l gonescǔ afară” (vezi Nicolae Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzino, Editura Minerva, București, 1902, p. 105) 519. Aflată în pribegie la Brașov jupâneasa Elena (Ilina) a neastâmpăratului Stroe Leurdeanu (care va muri abia în 1679) își redacta acolo testamentul la 28 iunie 1655. Ea fusese nevasta vornicului Dragomir, dar își scrie diata în favoarea fiilor vitregi, care au avut grijă de ea în exil („la toate nevoile mele și la toată boala mea până la moartea mea”) „mai bine
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Lovinescu (Istoria civilizației moderne, considerată o lucrare lipsită de consistență), D. Anghel („o distracție a generației sale; talent de a doua mână”), Mihail Sadoveanu, Ion Agârbiceanu, N. Davidescu, Nichifor Crainic, Ioan Slavici, Ion Minulescu, Ion Pillat. Din 1925 Emil Isac redactează numeroase însemnări intitulate Notițele mele, iar din 1929, în cadrul „Cronicii intelectuale”, comentează apariții editoriale și alte evenimente culturale. Într-o cronică din 1931 Ion Barbu este considerat „poate cel mai original talent al literaturei moderne românești”. Cronica literară, bine reprezentată
SOCIETATEA DE MAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289755_a_291084]
-
surprinzătoare stăpânire a posibilităților ei prozodice, însușiri evidente cu deosebire în sonete. Urmând modelul fratelui său - cu care a fost câteodată și confundat -, Ș. a lăsat și o tragedie, Catilina (1886), în versuri destul de stângace. Încercându-se în proză, a redactat aproape în întregime romanul În țară, rămas în manuscris, fără a reuși să treacă de o frazeologie searbădă. SCRIERI: Virtutea militară. 1877, București, 1878; Poezii lirice, București, 1883; Biserica Episcopiei Argeșului. Istoria și descrierea ei, București, 1886; Catilina, București, 1886
SOIMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289774_a_291103]
-
independentă de aceea a scriitorilor, începe să se configureze la începutul celui de-al doilea deceniu al secolului al XX-lea. O primă inițiativă este lansată în 1911 de George Diamandy, în jurul căruia s-au strâns zece autori dramatici. Se redactează - textul aparținându-i probabil lui G. Ranetti - un proiect de statut și se țin mai multe șezători la Teatrul Comedia din București. Altă inițiativă, eșuată și ea, îl are ca promotor pe Al. Davila. Mai bine pregătită va fi încercarea
SOCIETATEA AUTORILOR DRAMATICI ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289746_a_291075]
-
București. Altă inițiativă, eșuată și ea, îl are ca promotor pe Al. Davila. Mai bine pregătită va fi încercarea de coagulare a societății la 9 septembrie 1915, sub președinția lui Ion C. Bacalbașa, când Caton Theodorian primește sarcina de a redacta proiectul de statut și de a recolta adeziunile. Demersurile nu s-au finalizat însă până la intrarea României în războiul mondial, fiind reluate în 1919 și continuate în anii următori. La adunarea de constituire din 1923 cei douăzeci și patru de dramaturgi prezenți
SOCIETATEA AUTORILOR DRAMATICI ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289746_a_291075]
-
atenee populare etc.). Ministerul Instrucțiunii Publice din guvernul lui Lascăr Catargiu hotărăște în 1872 desființarea școlilor normale. În fața acestei situații se trece la un amplu program de acțiuni, menit a bara aplicarea hotărârii oficiale. Au loc acțiuni de protest, se redactează moțiuni etc. Petrache Poenaru, președinte al societății, afirma că „a distruge pepinierele în care se formează învățătorii destinați a se răspândi în comunele țării este a da instrucțiunii primare cea mai gravă lovitură ce i se poate da, este a
SOCIETATEA PENTRU INVAŢATURA POPORULUI ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289767_a_291096]
-
Pesta să fie acordată o subvenție destinată teatrului românesc, dar cererea le fusese refuzată. Constrânși să folosească doar contribuții benevole, intelectualii români aleg un comitet de cinci persoane (Vincențiu Babeș, Iosif Hodoș, Petru Mihaly, Alexandru Mocioni și Iosif Vulcan), care redactează un „program preparativ” pentru înființarea societății. În urma unor întâlniri, sunt desemnați Iosif Hodoș - președinte, Iosif Vulcan - secretar, Vincențiu Babeș - casier și se aprobă un Apel către publicul român, apărut în aprilie 1870 atât în „Familia”, ce va deveni publicația societății
SOCIETATEA PENTRU FOND DE TEATRU ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
la Târgoviște școala primară și Liceul „Ienăchiță Văcărescu”, absolvit în 1948. Rămâne orfan de tată la vârsta de zece ani. Are preocupări literare precoce, cu înclinare către avangardism, experimentalism, parodie etc. Împreună cu Radu Petrescu, Costache Olăreanu și alți adolescenți târgovișteni, redactează reviste-manuscris într-un singur exemplar („Apollo”, „Carnet literar”, „Cântece noi”, „Cloșca cu pui”, „Colorado”, „Oraș de nikel”, „Metru cub”, „Mogador”, „Spada” ș.a.) și plachete de versuri, dezbat chestiuni stilistice, își comunică proiecte literare, își comentează lecturile. Este momentul de coagulare
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
și teorie literară”. Debutează la „Contemporanul” în 1963, iar editorial cu volumul Interpretări (1979; Premiul Uniunii Scriitorilor). A participat la elaborarea unor importante lucrări colective, precum Dicționar de termeni literari (1976), Structuri tematice și retorico-stilistice în romantismul românesc (1830-1870) (1976), redactând articole și pentru Dicționarul general al literaturii române. De asemenea, a contribuit la realizarea unui volum din seria Documente și manuscrise literare (III, 1976). S-a ocupat de editarea integralei operei lui V. Voiculescu. E prezentă cu studii și articole
SORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289798_a_291127]
-
atunci la București, într-o variantă românească. Versurile compuse, tot mai rar, în anii următori vor fi strânse în 1968 într-o carte ce reia titlul Umbre pe drumuri. Amintirile lui S., de fapt doar o parte din numeroasele pagini redactate în anii primului război mondial, însoțite de o scrisoare a lui Al. Marghiloman, apar abia în 1974. Încă din adolescență a tradus cu o surprinzătoare aplicație o integrală a poeziilor lui Maurice Maeterlinck (împreună cu Al. Westfried, autor, de asemenea, al
SOLACOLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289777_a_291106]
-
fără a sacrifica, prin aceste jocuri prozodice, încercate mai ales în sonete, nimic din autenticitatea sentimentului. Cartea de amintiri a lui S., Evocări. Confesiuni. Portrete (1974), are un conținut compozit. Prima secțiune, Pagini de memorial, un fragment dintr-un text redactat înainte de 1945 și păstrat în manuscris, coboară în timp spre anii copilăriei, aducând în prim-plan vechiul neam al Solacolilor, cu numeroasele lui încrengături de rudenie, pe fundalul Bucureștilor de la sfârșitul veacului al XIX-lea, cu întreg picturalul și insolitul
SOLACOLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289777_a_291106]
-
SPIRIDUȘ, periodic apărut la București, săptămânal, de la 23 iunie la 14 iulie 1859. Plecând de la „Țânțarul”, revistă pe care o redacta împreună cu C. A. Rosetti, și înainte de a înființa, la 23 iulie 1859, „Nichipercea”, N. T. Orășanu scoate de unul singur, vreme de câteva săptămâni, prima sa gazetă satirică. În ofensivă contra guvernului și a grupărilor liberale care îl sprijineau, S.
SPIRIDUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289835_a_291164]
-
obține decât prin echilibru, cumpătare și printr-o formă perfectă, capabilă să evidențieze nuanțele fondului. S. a devenit cunoscut cu deosebire prin nuvelele sale, pe care începe să le scrie încă din perioada studenției vieneze. Cea dintâi este Popa Tanda, redactată în 1873, dar publicată abia în 1875, în „Convorbiri literare”. Prozatorul continuă și desăvârșește nuvelistica română anterioară și pregătește apariția, în prima jumătate a secolului al XX-lea, a nuvelelor lui Liviu Rebreanu, Ion Agârbiceanu, Pavel Dan. Cunoscând bine realitățile
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
domn Rollin 167, În schimbul a 3.000 de franci, sumă care depășea oricare dintre ofertele ce-mi fuseseră Înaintate În Londra. Pierderea unui pergament bactrian!tc "Pierderea unui pergament bactrian !" Printre alte curiozități valoroase se număra și un manuscris bactrian redactat pe papirus, care nu fusese deschis vreodată și pe care cititorul Îl poate găsi litografiat, fiind publicat sub această formă de către Société Asiatique din Paris În anul 1835168. Sunt Încredințat că este vorba despre unicul manuscris bactrian descoperit vreodată 169
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
doar la insistențele ministrului, care-mi mărturisi că studentul, aflat În culmea deznădejdii, ar fi fost gata să-și pună capăt zilelor În cazul În care l-aș fi refuzat. Pentru a mă feri de reproșurile celor din jur, am redactat o declarație - semnată atât de bolnav, cât și de frații săi - prin care, În cazul unui eșec, eu unul nu mă făceam responsabil de rezultatul operației, căci mă angajasem În efectuarea ei doar la insistențele lor. Documentul a fost legalizat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
memoria vie a europenilor lui Ranjit, așa cum se păstra ea, după un secol și jumătate, printre localnicii din Panjab: „În 1836, În afara pașaportului său de Agent al Regelui, Allard aducea la Lahore un Memoriu al Academiei șde Inscripții din Parisț redactat pentru el și pentru generalul Court de Eugène Burnouf, Raoul-Rochette și Walkenaer. Acest Memoriu de treizeci de pagini manuscrise trasează liniile unui program de cercetare pe care Alexander Cunningham (1814-1893) Îl reia, desigur fără să știe, decenii mai târziu. În ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
des Inscriptions et Belles-Lettres) Fragment din memoriul redescoperit, publicat și comentat de Jean-Marie Lafont mai Întâi În 19941, având inițial titlul Instructions rédigées à l’usage de M. le général Allard, Ministerul Instrucției publice no. 18072, Paris, 24 iunie 1837, redactate la cererea acestuia din octombrie 1835. Memoriul are un apendice către Théroulde și a fost aprobat În ședința de vineri 12 mai de către Însuși baronul Sylvestre de Sacy, secrétaire perpétuel. „Ca răspuns dorinței generalului Allard de a obține din partea Academiei
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
europene În regiune, adaugă, făcând aluzie la explorările lui Honigberger: «Numai străinii, prin descoperirea acestor tezaure ale Antichității, se bucură de coroana științei și a reputației!». O altă mărturie asupra acestor monumente se găsește Într-un memoriu al doctorului Gerard redactat la Jelalabad. «...Se remarcă o duzină de monumente care nu mai sunt o aglomerare informă de resturi, ci tocmai niște masive regulate de mari dimensiuni, până În timpul din urmă respectate de mâna omului, după cum o arată succesul cercetărilor lui Honigberger
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
să negocieze cu șefii, pentru a fixa condițiile În care tribul consimțea să permită explorarea monumentului colosal situat În munții lor. După lungi discuții, s-au stabilit În fine, de comun acord, termenii unui proiect de tratat care a fost redactat de acei khaiberi și remis delegatului lui Honigberger pentru a fi prezentat ratificării sale. Drepturile fiecărei părți contractante au fost strict stipulate și garantate În acest act, ale cărui principale clauze au fost următoarele: tribul se angajează să nu-l
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
englez, Murray, care se comportă cu diplomație și neutralitate afirmând că textul celor doi e scris Într-o franceză foarte corectă (!), dar că nu poate spune dacă sunt sau nu francezi... Ca a doua probă, Ranjit le trimite o scrisoare-capcană redactată În engleză de un irandez aflat la Lahore, un anume James, adresată ca din partea unui explorator În Kashmir și Tibet, Moorcroft, la rândul lui bănuit de a fi agent infiltrat de britanici În Panjab și pe care Kőrösi Csoma Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
științei medicale precum etiologia (scr. nid³na), simptomatologia (r¿pa), diagnoza terapeutică (upaï³ya), patogeneza (sa-pr³pti), adică traducerea exactă a compartimentelor cu care gândea și practica farmacistul, medicul generalist, chirurgul Honigberger. De altfel, unul dintre tratatele fondatoare, Carakasa-hit³, pare a fi fost redactat „ În partea nord-vestică a Indiei (probabil Kashmir)”, după cum conchide sinteza imbatabilă A History of Indian Medical Literature, cu peste 3.000 de pagini datorate lui Gerrit Jan Meulenbeld și medaliate recent de regina Olandei 1. Nu trebuie să uităm nici
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
spori mai ales grație unor inițiative cum este aceea a lui Honigberger. Jules Mohl, secretarul neobosit și necruțător al Société Asiatique- și chiar al ideii de orientalistică În secolul al XIX-lea2 -, semnala În unul dintre celebrele rapoarte anuale de la Paris (redactate fără Întrerupere Între 1840 și 1867) că „s-a format la Lahore o asociație pentru explorarea antichităților și istoriei Panjabului și a țărilor Învecinate”, pentru a pătrunde În „proximitatea unor teritorii aproape necunoscute dincolo de valea Indusului, unde dominația greacă și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
științific internațional aspecte mai puțin cunoscute ale literaturii medievale din aria de cultură bizantino-slavo-română. A obținut titlul de magistru (1891) și de doctor în filologie (1899) cu două ample cercetări consacrate epocii și operei patriarhului Eftimie al Târnovei. Studiile, cele mai multe redactate în limba rusă, privind istoria și cultura românilor sau a slavilor de sud și a celorlalte popoare din Peninsula Balcanică, realizate din perspectivă comparată - Reminiscențe ale literaturii slave în Moldova (1882), Importanța romanisticii pentru știința slavă (1884), O nouă părere
SARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289498_a_290827]