7,442 matches
-
și se organizează conform anexei nr. 10." 7. La anexa nr. 10, după litera b se introduce o nouă literă, litera b^1, cu următorul cuprins: "b^1. personalități civile *Font 7* Articolul II În tot cuprinsul prezentului regulament, denumirea "Regimentul 30 Gardă «Mihai Viteazul»" se înlocuiește cu denumirea de "Brigada 30 Gardă «Mihai Viteazul»". Articolul III Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ministrul apărării naționale, Mihnea Ioan Motoc București, 10 noiembrie 2016. Nr. M.133
ORDIN nr. M.133 din 10 noiembrie 2016 pentru modificarea şi completarea Regulamentului onorurilor şi ceremoniilor militare, aprobat prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.63/2013. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/277050_a_278379]
-
Divanul Ad-hoc al acelor ani se află înmormântat în Biserica Toți Sfinții, biserică ctitorită la 1818. În această biserică se află Icoana Sfântului Cristofor - Sfântul cu cap de lup. În timpul celor două conflagrații mondiale Caracalul s-a evidențiat cu două regimente care s-au acoperit de glorie în lupta pentru țară: Regimentul II Romanați și Regimentul 2 Călărași. Până la instaurarea regimului comunist în România a fost reședința județului Romanați. Pe 24 noiembrie 1994 Caracalul a fost declarat municipiu. Conform recensământului efectuat
Caracal () [Corola-website/Science/296952_a_298281]
-
Sfinții, biserică ctitorită la 1818. În această biserică se află Icoana Sfântului Cristofor - Sfântul cu cap de lup. În timpul celor două conflagrații mondiale Caracalul s-a evidențiat cu două regimente care s-au acoperit de glorie în lupta pentru țară: Regimentul II Romanați și Regimentul 2 Călărași. Până la instaurarea regimului comunist în România a fost reședința județului Romanați. Pe 24 noiembrie 1994 Caracalul a fost declarat municipiu. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Caracal se ridică la de locuitori, în
Caracal () [Corola-website/Science/296952_a_298281]
-
1818. În această biserică se află Icoana Sfântului Cristofor - Sfântul cu cap de lup. În timpul celor două conflagrații mondiale Caracalul s-a evidențiat cu două regimente care s-au acoperit de glorie în lupta pentru țară: Regimentul II Romanați și Regimentul 2 Călărași. Până la instaurarea regimului comunist în România a fost reședința județului Romanați. Pe 24 noiembrie 1994 Caracalul a fost declarat municipiu. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Caracal se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior
Caracal () [Corola-website/Science/296952_a_298281]
-
cel Districtual. În anul 1936 în parcul Poroineanu exista un teren de tenis pe care îl folosea Societatea Tenis Club din Caracal a cărei președintă era Lelia Policrah, iar secretar Dan Boruzescu. Echipa își disputa jocurile pe terenul amenajat la Regimentul 19 Infanterie, iar echipamentul era întreținut în cadrul regimentului. După război, în 1945, unele competiții fotbalistice întrerupte din cadrul Campionatului Districtual Oltenia au fost reluate. Amenajarea bazei sportive din Caracal a început în 1960, în urma unui memoriu tehnic ce prevedea construirea unei
Caracal () [Corola-website/Science/296952_a_298281]
-
exista un teren de tenis pe care îl folosea Societatea Tenis Club din Caracal a cărei președintă era Lelia Policrah, iar secretar Dan Boruzescu. Echipa își disputa jocurile pe terenul amenajat la Regimentul 19 Infanterie, iar echipamentul era întreținut în cadrul regimentului. După război, în 1945, unele competiții fotbalistice întrerupte din cadrul Campionatului Districtual Oltenia au fost reluate. Amenajarea bazei sportive din Caracal a început în 1960, în urma unui memoriu tehnic ce prevedea construirea unei tribune cu 650 de locuri. Fiind stadion de
Caracal () [Corola-website/Science/296952_a_298281]
-
pentru a neutraliza poziția turnurilor germane care atacau divizia 1/17 infanterie, formată din resturile Diviziilor 1 și 17, care au avut pierderi grele în bătălia de la Jiu. Doar 18 soldați au mai fost recuperați atunci. Jertfa escadronului 3 din Regimentul 9 Rovine a făcut posibil ca Divizia 1/17 infanterie să-și continue marșul în acel întunecat noiembrie al lui 1916. Timp de doi ani cât a durat administrația militară germană, întreaga viață economică a Craiovei a fost paralizată. În
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
lor de război; pe durata ocupației, Estonia a fost incorporată în provincia nazistă Ostland. Aceasta i-a făcut pe mulți estoni, care nu doreau să ia partea naziștilor, să se înroleze în Armata Finlandeză în lupta sa împotriva Uniunii Sovietice. Regimentul 200 Infanterie al armatei finlandeze a fost format din voluntari estoni refugiați în Finlanda. Deși numeroși estoni au fost recrutați forțat în armata germană (inclusiv în Divizia 20 Grenadieri Waffen 1 Estonă a SS), majoritatea au intrat în luptă abia
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
uzine electrice, se construiește Ateneul Popular „Maior Gheorghe Pastia” (1927), clădirea Băncii Naționale, construită în stil arhitectonic neoclasic, Palatul Telefoanelor; se îmbunătățește rețeaua de alimentare cu apă și rețeaua stradală, se construiește Mausoleul Eroilor Focsani între anii 1924-1926, Monumentul Eroilor Regimentului 10 Dorobanți (1930). În perioada interbelică exacerbarea mișcării de dreapta se manifestă prin antisemitismul îndreptat împotriva puternicei comunități evreiești din oraș. Astfel, în 1925 căsătoria lui Corneliu Zelea Codreanu cu Elena Ilinoiu (care se oficiază chiar în Focșani) are și
Focșani () [Corola-website/Science/296965_a_298294]
-
făinoase, mori pentru cereale și multe ateliere meșteșugărești. Avea apoi să se adauge o fabrică de tăbăcirea pieilor de animale și încălțăminte. Tot în această perioadă, orașul era reședința județului Vâlcea, precum și reședință episcopală. Se mai găseau aici de asemenea "Regimentul 2 Dorobanți Vâlcea", o școală primară de băieți și o alta de fete, un oficiu poștal (cu o clădire superbă care se păstrează în mod excepțional și astăzi), un spital (tip „Carol Davila”, care de asemenea se mai păstrează), o
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
fost iluminat cu gaz. După primul război mondial, Transilvania a revenit României, iar orașul a devenit parte a acestei țări. Târnăveniul a fost reședința județului Târnava Mică, denumit județ în timpul Regatului României și comitat în perioada austro-ungară. În septembrie-octombrie 1944, Regimentul 82 Infanterie a luptat, pe valea Târnavei Mici și pe dealurile din preajma orașului, împotriva forțelor germane și maghiare. După cel de-al doilea război mondial, regimul comunist instaurat cu ajutorul sovietic va însemna și pentru Târnăveni o reorganizare administrativă și o
Târnăveni () [Corola-website/Science/296990_a_298319]
-
vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici (69,27%), dar există și minorități de reformați (20,14%) și ortodocși (5,54%). Pentru 3,29% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Târgu Secuiesc a fost sediul garnizoanei celui de-al Doilea Regiment Secuiesc de Infanterie, în cadrul Graniței Militare Transilvănene. Centrul de formă ovală, care a fost și piața orașului, are un stil unic în Europa: din el ies în forma razelor soarelui așa-numitele "udvarterek" (în traducere aproximativă "curți"), niște străduțe înfundate
Târgu Secuiesc () [Corola-website/Science/297004_a_298333]
-
încercă să răzbată printre trupele germane și austro-ungare spre Olt, pentru ca trecându-l, să se alăture cu celelalte trupe românești. După alte lupte grele, cea dintâi la Turnu-Severin, grupul "Cerna" constituit din o parte a Diviziei 1 de Infanterie și Regimentul 17 Mehedinți ajunge la Olt unde, după o luptă eroică, în cea mai mare parte va fi decimat la 30 noiembrie . La 24 noiembrie 1916, trupele române fiind obligate să abandoneze orașul, începe ocupația germană a Severinului. Mehedințenii încep lupta
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
la Turnu Severin în Fabrica de cherestea "Cloșani". La 15 aprilie 1944, (în noaptea de Paști), este efectuat primul bombardament al aviației anglo-americane asupra Severinului. Cu ocazia bombardamentelor din 15 și 16 aprilie, sunt lovite grav portul, instalațiile portuare, gara, regimentul, aerodromul și parțial orașul, distrugerile fiind apreciabile: tancuri cu benzină incendiate, parcul de vagoane și locomotive distrus în proporție de 2/3. Bombardamentul din 21 aprilie a avut ca obiectiv principal centrul orașului și cartierul "nemțesc". De la 15 aprilie pâna
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
viața culturală, religioasă și administrativă a Sloboziei. Armata a căpătat caracter instituțional prin intrarea în vigoare a Regulamentului Organic (iulie 1931), primii doi recruți din Slobozia fiind trimiși, în toamna anului 1831, să satisfacă stagiul militar de 6 ani la regimentele de infanterie din București și Craiova. Istoricul Mihai Cotenescu afirmă că, în Slobozia, primul corp militar a fost o companie care a luat ființă în anul 1869, aceasta făcând parte din Batalionul 2 Ialomița (Regimentul 2 Dorobanți Buzău) cu reședința
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
militar de 6 ani la regimentele de infanterie din București și Craiova. Istoricul Mihai Cotenescu afirmă că, în Slobozia, primul corp militar a fost o companie care a luat ființă în anul 1869, aceasta făcând parte din Batalionul 2 Ialomița (Regimentul 2 Dorobanți Buzău) cu reședința la Călărași. Dintr-un tabel cu efectivul Regimentului (din 12 ianuarie 1877) aflăm despre Compania 7 Slobozia că era compusă din 8 sergenți, 8 caporali, 8 toboșari-gorniști și 170 de soldați. Practic, începând cu această
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
Mihai Cotenescu afirmă că, în Slobozia, primul corp militar a fost o companie care a luat ființă în anul 1869, aceasta făcând parte din Batalionul 2 Ialomița (Regimentul 2 Dorobanți Buzău) cu reședința la Călărași. Dintr-un tabel cu efectivul Regimentului (din 12 ianuarie 1877) aflăm despre Compania 7 Slobozia că era compusă din 8 sergenți, 8 caporali, 8 toboșari-gorniști și 170 de soldați. Practic, începând cu această dată, timp de peste 130 de ani la Slobozia va exista armată, vor exista
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
vor exista unități militare, mai mici sau mai mari, de elită sau obișnuite, de arme diferite, pentru care se vor construi cazărmi, se vor înființa și dezvolta crescătorii de cai. Bazele acestor dezvoltări au fost puse după anul 1890, de către Regimentul 2 Roșiori, unitate de elită a Armatei Române, care fusese transferată la Slobozia de la București și care a beneficiat de un sprijin financiar consistent direct de la Statul Major General. În acest context militar, în anul 1896 s-a înființat aici
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
Necunoscut"), într-o atitudine solemnă (prezentând arma pentru onor). Pe fața soclului se află inscripția "SLAVĂ EROILOR DIN SLOBOZIA CARE S-AU JERTFIT PENTRU LIBERTATEA ȘI INDEPENDENȚA PATRIEI", sub care este reprezentat în basorelief chipul colonelului Ion Popescu, ajutorul comandantului Regimentului 79 Infanterie din Slobozia și comandant al Bateriei 1 din același Regiment, mort pe câmpul de luptă de la Turtucaia, la 23 august 1916. Pe fețele soclului mai sunt menționate numele a 114 soldați, 18 ofițeri, 19 plutonieri și sergenți - căzuți
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
se află inscripția "SLAVĂ EROILOR DIN SLOBOZIA CARE S-AU JERTFIT PENTRU LIBERTATEA ȘI INDEPENDENȚA PATRIEI", sub care este reprezentat în basorelief chipul colonelului Ion Popescu, ajutorul comandantului Regimentului 79 Infanterie din Slobozia și comandant al Bateriei 1 din același Regiment, mort pe câmpul de luptă de la Turtucaia, la 23 august 1916. Pe fețele soclului mai sunt menționate numele a 114 soldați, 18 ofițeri, 19 plutonieri și sergenți - căzuți în lupte în anii 1916-1917. La 22 iunie 1927, în prezența mareșalului
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
reședință de sandjeac; localitatea civilă este un sat de pescari și de agricultori. 1739 - 1740 - pentru a stăpâni Orșova, turcii construiesc “Canalul Cernei” (~ Diernei). 1790 - prin pacea de la Sistov, Orșova trece în componența Austriei. 1772 - 1870 - Orșova face parte din "Regimentul grăniceresc". 1829 - se termină lucrările la șoseaua Caransebeș - Orșova. 1830 - Orșova devine însemnat punct în navigația pe Dunăre, sediul unor agenții de navigație. 1834 - 1846 - se construiește șoseaua de pe malul stâng al Defileului Dunării. 1849 - la Orșova este îngropată coroana
Orșova () [Corola-website/Science/297034_a_298363]
-
a devenit un nod de cale ferată. Ca urmare a reorganizării structurii armatei Ungariei dualiste, prin promulgarea Legii forțelor de apărare din anul 1869, a început construcția structurii armatelor naționale distincte pentru Austria și Ungaria din convenția din 1864. Sediul regimentului de cavalerie al honvezilor unguri a fost stabilit la Târgu Mureș. În context, una din stringentele probleme de organizare militară a fost realizarea cazărmii cavaleriei. Acest proces s-a realizat în urma unor consultări între conducerea orașului și comenduirea militară din
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
Negri, locuind în modesta căsuță de la Ocna corespondă cu Domnitorul Principatelor Unite Române - Alexandru Ioan Cuza. Târgocnenii își vor aduce contribuția la obținerea independenței , atât prin reprezentanții lor din compania a 6-a Târgu Ocna a batalionului 2 Bacău din Regimentul 14 dorobanți, comandat de căpitanul Dimitrie Bușilă, cât și prin acțiunile de sprijinire a frontului prin rechiziții , transporturi, subscripții pentru cumpărarea de arme, prin donații în bani sau alimente. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Târgu Ocna, declarată comună urbană
Târgu Ocna () [Corola-website/Science/297040_a_298369]
-
Josephine. După finalizarea studiilor elementare din Dresda s-a înscris la școala de cadeți din Münster, pe care a absolvit-o cu calificativul bine, devenind sublocotenent de dragoni. La 1 ianuarie 1857 a fost numit locotenent secund în suita unui regiment de artilerie. În 1857 a terminat cursurile Școlii de Artilerie și Geniu din Berlin iar în anul 1864 a participat ca voluntar în armata Prusiei, la Al Doilea Război al Schleswigului, mai ales la asaltul citedelelor Fredericia și Dybbøl, experiență
Carol I al României () [Corola-website/Science/296762_a_298091]
-
parte din ramura catolică a familiei regale prusace de Hohenzollern. Ferdinand și-a petrecut copilăria și adolescența la reședința familiei din Sigmaringen, Germania. În 1885 a terminat cursurile Școlii de ofițeri din Kassel, fiind numit cu gradul de sublocotenent în cadrul Regimentului 1 Gardă de la Curtea Regală a Prusiei. Urmează apoi studii la Universitatea din Leipzig și la Școala Superioară de Științe Politice și Economice din Tübingen, pe care le-a absolvit în 1889. Începând cu 1889 a devenit Principe de Coroană
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]