6,309 matches
-
veni greu s-o respecte când auzi vocea isterică a maică-sii. — Amy, scumpo, de ce n-ai mai sunat? Ești bine? Cum e vremea În San Francisco? Se poartă bine cu tine? — Da, mamă, sunt bine. Vremea e - Armanoush a regretat că nu verificase cum era vremea În San Francisco pe internet - frumosă, bate doar puțin vântul, ca de obicei. Mda, a Întrerupt-o Rose. Te-am sunat de nu știu câte ori, dar mobilul tău era Închis. Of, mi-am făcut atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care spumegau În adâncul minții ei Îi slăbiseră puterea față de sclavul ei care, cu fiecare dilemă a stăpânei sale, atârna din ce În ce mai greu pe umărul ei stâng. Era bine să-i pună Dlui Bitter Încă o Întrebare personală, de vreme ce ultima oară regretase amarnic că o făcuse? Sau poate era timpul să pună capăt acestui joc și să-și dea jos talismanul, eliberându-l astfel pe djinn o dată pentru totdeauna? Putea continua să-și Îndeplinească Îndatoririle de clarvăzătoare cu ajutorul doamnei Sweet. Puterile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
destul de bătrân ca să știu toate astea. Eram acolo. — Termină! a spus mătușa Banu aproape țipând. Și-a simțit stomacul zvâcnind și o arsură acidă de la bilă urcându-i până-n gât pe când spunea repede: — Nu vreau să știu. Nu sunt curioasă. Regret Încă ziua În care te-am Întrebat de tatăl Asyei. O, Doamne, cât Îmi doresc să n-o fi făcut. La ce e bună știința dacă tot nu poți să schimbi nimic? E un venin care te lasă infirm pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
deranjez, Rose, a spus Barsam cu o voce liniștită, dar seacă. Însă e ceva urgent. Trebuie să vorbesc cu fiica mea. — Fiica noastră, l-a corectat Rose pe un ton dur, Însă imediat ce cuvintele i-au ieșit din gură a regretat imediat asprimea lor. — Rose, te rog, trebuie să-i dau lui Armanoush o veste proastă. Vrei s-o chemi la telefon, te rog? Nu răspunde la mobil. Am fost silit s-o sun aici. Stai puțin... stai puțin... nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Însă avea atitudinea vioaie a unui funcționare de tribunal ieșită la pensie, care, după ce avusese foarte rar ocazia În viață să poarte rochii Înflorate, se bucura acum de ea la maximum. Adevărul e că erau multe lucruri pe care Rose regreta că nu le făcuse până la vârsta aia, printre care și faptul că nu făcuse mai mulți copii. Cât deplângea faptul că nu dăduse naștere și altui copil cât Încă mai era În stare. Mustafa nu fusese prea dornic să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Cât deplângea faptul că nu dăduse naștere și altui copil cât Încă mai era În stare. Mustafa nu fusese prea dornic să facă copii și pentru mult timp Rose nu avusese nimic Împotrivă, nebănuind niciodată cu adevărat cât avea să regrete În cele din urmă hotărârea asta. Poate că era un risc profesional - fiind Înconjurată toată ziua de elevi de clasa a patra n-a remarcat niciodată lipsa copiilor În propria ei viață. În afară de asta, ea și Mustafa au avut Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ceva nervos“, În care preferase să creadă pînă la sfîrșitul vieții, ceea ce s-a și Întîmplat. În dimineața În care murise, se trezise mai devreme decît de obicei. Sporovăise În bucătărie cu soția sa. Se uitase la scrisorile primite. François regreta și acum că nu-i scrisese În ajun o scrisoare lungă pe care ar fi putut-o primi chiar Înainte să moară. Pe atunci, nu-și mai scriau. Nici măcar nu-și telefonau. Erau certați de patru luni. Dacă Îi venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mamei lui contrasta cu acel instinct al morții pe care-l simțea răspîndindu-se În el Întocmai cum se răspîndește și crește apa În pivnița În care e Închis eroul, unui film horror. Mama lui se plîngea de tendinite și artroze. Regreta că nu mai poate consacra grădinăritului orele pe care acum le petrecea la kinetoterapeut. Nu era tocmai momentul potrivit să-i spună că fiul ei se trezea crezîndu-se condamnat să umble În patru labe ca un sugar. François păstra pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să Înmoi În sosul de roșii pîine care fusese mai Înainte binecuvîntată de acesta, să ai onoarea de a-i aduce pălăria În clipa cînd urmează să plece, asta nu-i era dat oricui. Astfel de plăceri se plătesc. François regreta că nu citise cu atenție cărțile tatălui cînd era tînăr. Se mulțumise să le Întredeschidă așa cum consulți un oracol, căutînd la Întîmplare pe pagini un răspuns la Întrebările pe care se temea să i le pună. Astăzi, l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
va trebui oare să le Întîmpin aici așa cum sînt primite spre a fi retratate deșeurile radioactive? Ce-i de făcut cu toate aceste paragrafe pe care le-am subliniat cu creionul În cărțile tatei? Doar n-o să-mi petrec viața regretînd că nu i-am vorbit despre ele cînd Încă trăia! În mai multe din cărțile sale, el se adresează direct copiilor lui. Ne spune, de pildă, surorilor mele și mie: „Mă Întreb dacă sînteți sensibili, cum sînt eu, la tandrețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lui sub un maldăr de foste jucării care nu mai pot avea nume În nici o limbă, și țopăie În cinstea lor un dans caraghios, amestecat cu exclamații, plecăciuni și pauze În care se freacă la ochi de timiditate, atunci nu regret nici muzica, nici coregrafia care poate fi inventată pentru Petrușka“. Nici el, nici eu n-am fi putut ghici că peste vreo douăzeci de ani voi avea - deși eram căsătorit de doi ani - o legătură toridă cu o dansatoare, interpreta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
acestui figaro se găsea pe strada Notre-Dame-des-Sept-Douleurs. De Crăciun, Îmi oferea o mandarină. CÎnd Îmi priveam cicatricea În oglinda de la baie, Îmi puneam Întrebări În legătură cu forcepsul. Obiectul ăla semăna cu un deschizător de conserve sau cu un spărgător de nuci? Regret că am irosit Într-unul din romanele mele, reproducînd-o fără comentariu, o frază pe care am auzit-o cînd eram foarte tînăr. În bucătărie, părinții mei stăteau la taifas cu o prietenă și conversația s-a fixat asupra mea. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
noi să fim dați jos de pe a noastră. Eram impresionat să știu că părinții mei o cunoșteau pe sora lui Alain-Fournier, soția lui Jacques Rivière, doi domni pe care Îi cunoșteam bine, deoarece devorasem cele patru volume ale corespondenței lor, regretînd că nu aveam și eu un prieten căruia să-i trimit lungi scrisori În care aș fi vorbit de lecturile mele, de persoanele pe care le admiram, de fascinația pe care o Încercam În fața fetelor și de angoasele mele În legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care nu frecventează decît persoane care le sînt devotate - după ce le-au Îndepărtat pe celelalte - trăia Într-o lume imaginară În care avea Întotdeauna dreptate, fără să vadă că aceia care Îi erau devotați, prin Însuși acest fapt, Îl mințeau. Regret că nu m-am certat cu el, că nu l-am strîns cu ușa. Mi-era teamă că-l voi vedea prăbușindu-se. Era atît de puțin obișnuit să i se țină piept! Doar evitînd să-l Înfrunt am dobîndit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
bine corpului medical, asta nu Înseamnă că ești altceva decît soră, fiică și ființă care respectă legea tăcerii! Dar merg prea repede. Cina asta a fost zilele trecute. Încă n-am ajuns acolo. SÎnt tot la perioada cînd trăia tata. Regret că n-am fost mai vorbăreț În privința lui În jurnalul meu intim. În august 1968 mă aflu la Cannes, Într-un apartament care mi-a fost pus la dispoziție și care domină orașul și golful La Napoule. De pe terasă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
eu fusesem Îndeajuns de neinspirat ca să-i spun: „Povestea unui bărbat care se confruntă cu cîteva femei și care Încearcă s-o scoată la capăt cum poate“. Mi-a propus să mergem pînă la Saint-Christol străbătînd pădurea din La Plate. Regretam lungile noastre plimbări În mașina de 2 CP pe autostrăzile din Germania și Italia. Mă gîndeam cu tristețe la o frază pe care o citisem de curînd Într-o carte despre circ și care mă făcuse să mă gîndesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mult, ca În acele povestiri science-fiction În care personajul e condamnat să retrăiască, repetînd la infinit, episoadele vieții lui care continuă să-l facă să sufere. Eram trist. Tata tocmai murise și eram necăjit că gîndisem urît despre cărțile lui, regretînd amar că nu vorbisem niciodată Împreună despre ele. Morala: dacă aveți o critică de făcut cuiva, faceți-o imediat! Veți fi cruțat, la nevoie, de complicații postume. Franz Weyergraf se dedicase ridicării În slăvi a rolului tatălui În familia creștină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
apoi la telefon, vorbind cu unul dintre apropiații săi: „N-au de gînd să facă publicitate“. Timp de o oră, Mendès France și cu mine n-am dat semnături nici măcar pe o singură carte: el se Întorcea din Japonia și regreta că ziarele franceze nu acordă atîta spațiu economiei precum confrații lor japonezi. Se făcea simțit omul politic care profita de cea mai neînsemnată Întîlnire ca să-și pună În circulație convingerile și ideile. Eram Încîntat să-l ascult. Îl admiram de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Porfiri îi prezentă studentului cincizeci de ruble. ă De ce faceți asta pentru mine? ă Fiindcă sunt sigur că ai puterea să faci mult bine. Dar mă tem că sărăcia și foamea te vor conduce către acte pe care le vei regreta. ă Cum de știți atâtea despre mine? Abia m-ați întâlnit. ă Am mai întâlnit pe cineva ca tine în trecut. ă Credeți că eu l-am omorât pe Gorinacikov? ă Trebuie să te previn că am mai găsit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
era liniștit. Totul părea firesc, și cu siguranță era de așteptat să fie așa. Dacă i-ar trage o palmă, una strașnică, poate ar lecui-o de modul acesta de viață. Însă știa că, puse în balanță, el ar fi regretat pierderea. Fu condus într-un coridor decorat cu mai mult bun simț decât s-ar fi așteptat. Pereții de un verde pal, plini de tablouri cu curse de cai, contrastau ciudat cu așteptarea sa de a fi introdus într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
grija cu care Fraulein Keller îl așezase. ă Voi rămâne în picioare, spuse el scurt scurt. Patru 'fete' se strecurară printr-o altă ușă în salon și stăteau acum în fața lui. Nu se clinti în fața înfățișării lor sumar îmbrăcate, dar regretă amarnic că nu acceptase băutura și scaunul. Intoxicat acum de propria respirație, care îi accelera și îi intensifica pulsul, Porfiri își simțea sufletul îngreunat de o maladie stranie care îi cuprindea întreaga făptură și a cărei cauză o punea pe seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
degrabă posibil ca Govorov să fi murit din cauze naturale? ă și asta e cu siguranță o posibilitate. Deși ar fi o coincidență stranie în aceste circumstanțe. ă Ce fel de circumstanțe? Expresia dezgustată de pe fața lui Liputin sugera că regreta deja faptul că pusese această întrebare. ă După cum ați putut citi în raport, administratorul a auzit doi oameni intrând în clădire. ă Așa spune el. Se poate foarte bine înșela. Cât despre povestea sa despre cele două voci din apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
tras cu urechea la ușă? întrebă Porfiri cu un zâmbet care se voia plăcut. ă Nu sunt prost, domnule. Pot foarte bine să îmi imaginez ce fel de întrbări murdare o întrebați. ă Credeți-mă, vă rog, că nimeni nu regretă mai mult necesitatea punerii unor asemenea întrbări decît mine. ă Atunci nu le mai puneți. ă Mă tem că asta e meseria mea. ă Nu este o meserie pentru un domn. ă Poate că nu. Dar, cu toate astea, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
aprobă Kitty. Acces gratuit la educație, la sănătate, siguranță socială. — Evident că avea, continuă Carlos entuziasmat. — Da, dar imaginea de ansamblu era atât de-al naibii de cenușie și tristă, zise Kitty posomorâtă, privind spre casa lui Harrison Ford. Nu am să regret niciodată, niciodată! — Ha, iar aici totul e roz, nu? Dar dacă zgârii rozul de la suprafață o să găsești și aici mult, mult cenușiu. Ai fost vreodată prin centrul Americii? — Nu. Am zburat pe deasupra, se pune? Pentru Kitty, la fel ca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să mă fi culcat cu unii dintre bărbații chipeși pe lângă care trec pe stradă. Mi-aș dori măcar să mă fi măritat cu un bărbat pe care să-l iubesc. Sau măcar pe care să-l plac. — N-ai ce să regreți, draga mea, crede-mă. Căsnicie pasională? Ha! zise Kitty făcând o strâmbătură caraghioasă. În șapte ani am Întâlnit În New York doar trei cupluri cu o căsnicie așa-zis perfectă. Și de toate s-a ales praful. Adică e bine când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]