3,921 matches
-
religioasă la una filosofică, adică de la simbol la concept - perspectivă considerată excesiv de simplificatoare de către cercetările recente (vezi R. Buxton, 1999) -, pentru discuția de față observațile lor rămân utile și pertinente. Pe de altă parte, alți gânditori ai vremii erau profund revoltați de faptele scandaloase, crude și imorale atribuite zeilor În povestirile tradiționale, fapte aflate În profundă contradicție cu o viziune rațională asupra purității lumii divine. Singura cale prin care se putea salva ideea de sacru era renunțarea la narațiunile tradiționale despre
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
iar paradele festive ori marșurile de protest reiau modelul riturilor În mișcare. Manipularea politică a carnavalului este un adevăr arhicunoscut (vezi exemplele din A. Cohen, 1993; D. Kertzer, 2002, pp. 160-166), iar transformarea unui charivari În mișcare de protest ori revoltă armată este frecvent menționată În literatura de specialitate (E.P. Thompson, 1981, pp. 276-280). De asemenea, riturile de tip magic (divinația, purificările prin lustrații sau foc, magia verbală etc.) sunt prezente În numeroase ceremonii politice. În această situație este greu de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1985, pp. 99-100; J. Duvignaud, 1991, pp. 48-49; M. Vovelle, 1985, p. 165). Amestecul dintre sărbătoare și revoluție, carnaval și revoltă este atestat de numeroase cazuri concrete (D. Kertzer, 2002, pp. 162-164): În anul 1647, mulțimile din Napoli „s-au revoltat Împotriva guvernanților aristocrați cu ajutorul riturilor de sărbătoare”. În 1513, În Elveția, cu ocazia unor sărbători comunitare, aproximativ 300 de țărani au decis să meargă la Berna pentru a-i pedepsi pe opresori și au ajuns să devasteze orașul. În Franța
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Artiștii, cum aflu ulterior, și-au permis cu autorizarea Direcției și în contra oricărei tradițiuni, să-și facă măști după chipurile unor persoane onorabile și-nalt puse în societate, lucru ce mă păgubește foarte mult și în contra căruia trebuie să se revolte cu toată puterea conștiința mea de artist, lucrările mele fiind nu niște bufonerii menite să parodieze în treacăt persoane reale, ci niște lucrări de artă cu intenție de a înfățișa într-un mod durabil tipuri ideale."20 Acest dublu statut
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
povestirii scurte de Gheorghe Crăciun: Îți spun drept eram aproape să leșin am avut niște emoții grozave. Am plecat de la cursul ăla că tot nu înțelegeam nimic că tipu vorbea de nu putea nimeni să-și ia notițe toți erau revoltați el credea că se dă mare în fața noastră și nici nu eram obligați să rămânem în pauză am șters-o. Întâmplator aflasem unde îi pot găsi de dimineață nu mâncasem nimic doar o cafea la cofetăria aia din colț zici
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din schițele și comediile lui Caragiale. Ceea ce surprinde în primul rând este nu absurditatea situațiilor, ci faptul că sunt percepute ca normale. Astfel, nimeni nu observă oportunismul întruchipat în Coriolan Drăgănescu (Tempora) sau Nicu Ionescu (Autoritate), și nimeni nu e revoltat în fața demagogiei lui Cațavencu, pe nimeni nu miră că dușmanii de ieri devin peste noapte aliați, sau că senilul dar machiavelicul Dandanache va deveni reprezentantul în parlament al urbei X, etc. Astfel de situații absurde sunt frecvente la Caragiale, dar
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
chiar în fața mărturisirii adulterinei. Din rațiuni evidente, politicianul moftangiu, conturat magistral în comediile și momentele caragialiene, este cvasiabsent în scrierile de până în 1989 ale acestor "simpli caligrafi"31 târgovișteni, care ignorau literatura oficială a vremii, retrăgându-se instinctual și încifrându-și revolta într-o proză subiectivă, "textualistă", ironică, parodică sau "urmuziană". Homo politicus se insinuează prin ricoșeul ironiei la Mircea Horia Simionescu, după cum remarcam în capitolul Diplomație postcaragialiană. Întrucât, printr-un procedeu al cenzurii, a fost "abil machiată în ceea ce deloc nu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
au capitulat unele după altele, olandezii au ocupat Întreaga insulă Bali și au anexat-o Indiilor Estice Olandeze. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, insula a suferit ocupația trupelor japoneze. După terminarea războiului și proclamarea independenței Indoneziei, balinezii se revoltă Împotriva olandezilor (20 noiembrie 1946), declanșând o luptă de gherilă până la recunoașterea deplină a independenței statului 605. În 1950, Bali devine o parte a Republicii Indonezia. Bali, insulă plină de mister și povestiri magice, Împodobită cu recifuri de corali și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
a "solidarității de clasă". Cu intenții mai mult sau mai puțin bune (grija de a trata sărăcia ca atare, sau de a o face mai puțin vizibilă, preocuparea de a-l accepta pe celălalt sau teama de regrupare a potențialilor revoltați), evocarea pericolelor autoînchiderii populației celei mai sărace a reținut totuși atenția responsabililor politici ai anilor 1960, chiar mai mult decât denunțările factice ale amestecului social impus. Pentru responsabilii politici, tocmai atunci când locuința socială nu era rezervată doar celor mulți, lipsiți
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Françoise Billaudot, Michèle Besson-Guillaumont, în Environement, urbanisme, cadre de vie. Le droit et l'administration, Paris, Montchrestien, 1979, p. 668. 185 Jean-Pierre Gaudin, Les nouvelles politiques urbaines, Paris, PUF, 1993, p. 40. 186 P. Granet, op. cit., 1975, p. 73. * Marile revolte din 1968 (n. tr.). 2 Michel Ragon, Les erreurs monumentales, Paris, Hachette, 1971, p. 47. 187 Bernard Oudin, Plaidoyer pour la ville, Paris, Robert Laffont, 1972, p. 95. 188 Henri Lefebvre, Du rural à l'urbain, Paris, Anthropos, ediția a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
noi au fost păstrați (bis) Nu vezi cum în bucătărie Se frig curcanii, pulpele Zău, chiar ar fi neghiobie Să nu-i luăm în seamă..." Tradiție a sanculoților, preluată în 1907 de către comunitatea viticolă din sudul Franței, care se va revolta pe aria răzbunătoare a Marsiliezei viticultorilor, acest cântec de război pentru armata vinului: "Haidem, viticultori, Țara ne piere. Să ne unim Și să strigăm Pâine la podgoreni." În Spania, Miguel de Cervantes (1547-1616) situează acțiunea din Don Quijote de la Mancha (o
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
perdy. KENT: Where learned you this, Fool? FOOL: Not i' th' stocks, fool. Enter Lear and Gloucester LEAR: Deny to speak with me? They are sick, they are weary, They have traveled all the night? Mere fetches, The images of revolt and flying off! Fetch me a better answer. GLOUCESTER: My dear lord, You know the fiery quality of the Duke, How unremovable and fixed he is În hîș own course. LEAR. Vengeance, plague, death, confusion! Fiery? What quality! Why, Gloucester
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
C.F.R., întâlnești pe Mihai Beniuc iscălind un emoționant poem despre Nikos Beloianis Măslinul, parcurgi cu interes nuvelele scriitorului ucrainian Iaroslav Galan: Execuția, te oprești cu atenție asupra fragmentului pe care-l publică Eusebiu Camilar din noul său roman Măriuța, te revolți alături de Eugen Jebeleanu (în poemul Războiul bacteorologic) de inumanitatea, ticăloșia și gangsterismul imperialiștilor americano-englezi, trăiești alături de Mark Twain (în schița Dialog pe temă politică), revolta omului cinstit american împotriva congresmenilor, te mândrești alături de rencenzent cu opera maestrului Sadoveanu și vrei
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
la nesfârșit vorbele de duh, pline de tâlc adânc. Și totuși, dragostea lui de viață, humorul lui sunt acelea ale țărănimii sărace, iar drumul lui Mitrea Cocor este totodată drumul istoric al acestei țărănimi, care de veacuri suferă și se revoltă, dar care numai sub conducerea clasei muncitoare găsește calea spre rezolvarea, pe cale revoluționară, a năzuințelor ei dintotdeauna”. PETRU DUMITRIU NU MAI ESTE SINGUR Afirmația din titlu vrea să spună că, de prea mulți ani, încă din 1949, dincolo de inerentele și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ci liberă să imagineze orice înșiruire, după orice legi, de preferință diferite de cele vechi. Dacă ne uităm atent la romanele Virginiei Woolf (cea mai înfocată teoreticiană a Modernismului, în The Common Reader), observăm că de fapt ele sunt doar revolte de suprafață. La capătul lecturii, ce ne rămâne din Mrs Dalloway? Amintirea unei povești cu o foarte clară cronologie (o vedem clar pe Clarissa tânără și abia apoi matură) și cu un evident "love interest", fără de care mă îndoiesc că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cenzura economică. Cumpărarea unei cărți a devenit un act de curaj, o amenințare a supraviețuirii de zi cu zi (revenim la vechile priorități, haine și hrană). Într-un fel sau altul, estul e încă sub cenzură, pe când vestul se poate revolta în tihnă împotriva libertăților de tot soiul. Cortina de Fier, de-o parte și de alta. Văzută din est, Cortina de Fier era o imensă frustrare. Linia politică prevedea că regimul comunist e cea mai bună dintre lumile posibile iar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
secolului XX, anii dintre Henry James (la cumpăna dintre secolul XIX și XX) și Joyce, Woolf, Eliot cu vârful de lance în 1922, când au apărut simultan Ulysses și The Waste Land, au fost o epocă a refuzului. Scriitorii se revoltau împotriva convențiilor știute, sub aparența falsă că s-ar revolta împotriva literaturii, pentru a o înlocui cu viața însăși. Nu era vorba de înlocuirea imaginarului cu realul, ci de schimbarea la față a literaturii, care de nouăsprezece veacuri și mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
XIX și XX) și Joyce, Woolf, Eliot cu vârful de lance în 1922, când au apărut simultan Ulysses și The Waste Land, au fost o epocă a refuzului. Scriitorii se revoltau împotriva convențiilor știute, sub aparența falsă că s-ar revolta împotriva literaturii, pentru a o înlocui cu viața însăși. Nu era vorba de înlocuirea imaginarului cu realul, ci de schimbarea la față a literaturii, care de nouăsprezece veacuri și mai bine făcea în fond același lucru: spunea o poveste despre
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
spirit specifică neastâmpărului, neliniștii de licean. Amănuntele nu prea țin de foame amatorului de narațiune; faptul că lui Tony îi e rușine să poarte ochelari sau să-i spună lui Christine ce simte pentru ea ne lasă inerți. Ceea ce ne revoltă însă subteran e insinuarea constantă că demonstrația comunistă e "lipsită de violență", că cei care distribuie ziare și manifeste de stânga au dreptate. Cauza comunismului într-o societate ca cea engleză, insula de protestatari care nu știu de fapt la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
visul acela, care erau furioși pe ei că s-au lăsat păcăliți. Eu cred că rădăcinile fenomenului trebuie căutate în Primul Război Mondial, în ce s-a întâmplat cu soldații. Acolo a pornit sila de guverne. Absolut toți tinerii se revoltă azi împotriva autorităților. Asta a pronit de la Primul Război Mondial, de la tranșee, de la incompetența tuturor, pe toate fronturile. S-a adunat mânie amărăciune, și asta a dus la comunism. De acolo a curs înspre terorism. Așa cred eu, deși teza
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
armată, N-ai să fii cercetaș, Cu cămașa ieșită din pantaloni, Ginger, ești într-o ureche. Si Jonathan și fostul lui coleg, Mike, fac de fapt armata. Istoria e simplă și bine narată. Mike e un irlandez impulsiv. El se revoltă împotriva umilirilor din armată, împotriva irosirii a doi ani din viață, și mai ales împotriva morții unui alt recrut, moarte cauzată în esență de brutalitatea superiorului. Drept care se folosește de primul pretext ce se ivește pentru a se răzbuna pe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Poemul fuge și de muzica eliotiană. Există rimă (a-e, b-d, c-f) dar ea cade pe cuvinte premeditat neînsemnate, minimalizate cu ironie. Rima e deconstruită cu inventivitate. Rimează silabe cu desinențe, nume proprii cu cuvinte la întâmplare. Eliot se revolta împotriva convenției rimei de până la el și reconstruia o rimă proprie, la fel cum Joyce refăcea stilul și construcția romanescă. Adcock pur și simplu disprețuiește vechea convenție poetică, deși în paralel o folosește pentru a arăta că oricine o poate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fel cum vorbește. Pentru poeții Desperado, firescul nu poate lipsi. Pentru ei rima e o monotonie care ucide interesul lecturii. Brownjohn scrie deci cât mai accidentat cu putință: Acum douăzeci de ani eram indivizi egocentrici Într-un timp compromis. Ne revoltam, erau Vremuri cumplite, dar în fond ne plăcea, Sentimentul în sine era o bucurie. Palindrom e un poem despre generații, așa cum era poemul lui Yeats După doi ani, cu un plus de relativitate. Fiecare generație trăiește intens și apoi se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de Iisus). O legendă spune că Maria Magdalena ar fi fost logodită cu Ioan (Evanghelistul) ce ar fi părăsit-o după ce L-a urmat pe Iisus, acesta fiind un motiv de desfrânare. Comunitatea evreiască era intransigentă cu desfrânarea femeilor și, revoltată de încălcarea moralei, a condamnat-o la moarte prin lapidare (omorârea cu pietre). Iisus a apărat-o de furia mulțimii și a îndemnat-o să nu mai păcătuiască. În Evanghelia după Luca se spune că, printre femeile care au fost
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Lui. Procesiunea închinată lui Rha-gon însemna încălcarea Legământului. Cu toate acestea, Solomon a cedat rugăminților ei fierbinți, procesiunea s-a săvârșit și Yahve a răspuns cu tunete și fulgere trădării încrederii Lui. Drept urmare, înalții preoți, demnitarii și poporul s-au revoltat. A profitat de haosul creat faraonul Egiptului care a invadat Israelul, o parte a armatei fiind condusă de fratele regelui Solomon, Adomah, gelos pe hotărârea tatălui lor David de a ceda tronului lui Solomon și dorea să-l detroneze. Yahve
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]