6,157 matches
-
pentru copilul nenăscut de Imre Kertésză: un spectacol foarte puternic, o combinație halucinantă de imagine, muzică și text, o litanie îndurerată a identității evreiești și a destinului său în secolul XX (efectul dramatic a fost sporit și de traducerea în română din căști, șoptită de o voce feminină, aproape ritualic și neliniștitoră. Apoi Gianni Schicchi (opera lui Pucciniă pusă în scenă de Silviu Purcărete, cu aceeași trupă de actori deveniți acum și cântăreți, uneori străluciți, de operă. Opulent și plin de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
că, uneori, plăcerea tactila se transformă în oroare față de traduceri. Nu cred că traducătorul e un trădător, numai că uneori poate fi un iresponsabil... Literatura Semne bune anul are! S-a scris destulă literatura bună în 2007! Au apărut câteva române și volume lirice care vor trece cu brio pragul deceniului (și nu numai), bucurându-se, după umila-mi părere, de un termen de valabilitate foarte lung. Impresia generală e reconfortanta în normalitatea ei: 2007 nu a mai fost un an
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
cel mai bun român al exilului pe care-l avem, si apoi cartea lui Bogdan Popescu, Cine adoarme ultimul, ficțiune coerentă și seducătoare, istorie corectata prin vis. Noaptea lui Iuda, de Dan Stâncă, si Asediul Vienei, de Horia Ursu, sunt române ale autorilor generației mature, care își dă măsură. Între tineri, trebuie notați și urmăriți Iulian Ciocan cu puzzle-ul sau basarabean Înainte să moară Brejnev, Călin Ciobotari cu fiction-ul antisecuristic Ssst! Generalul visează... , Gabriela Gavril, autoare a interesantului român de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
în română, Catehismul de la Sibiu și cel de la Brașov (secolul al XVI-lea) sunt cu caractere chirilice. În secolul al XIX-lea apar cărțile românești cu litere latine. Secolul al XVI-lea a lăsat un manuscris al Faptelor Apostolilor în română, o Psaltire românească, o Evanghelie manuscrisă românească (la British Museum), un Catehism protestant (1544), cele patru Evanghelii în română (Brașov, 1561) și o traducere românească (pe la 1574) a Învățăturilor Prințului Neagoe Basarab către fiul său (originalul în greacă). Limba română
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
al XIX-lea apar cărțile românești cu litere latine. Secolul al XVI-lea a lăsat un manuscris al Faptelor Apostolilor în română, o Psaltire românească, o Evanghelie manuscrisă românească (la British Museum), un Catehism protestant (1544), cele patru Evanghelii în română (Brașov, 1561) și o traducere românească (pe la 1574) a Învățăturilor Prințului Neagoe Basarab către fiul său (originalul în greacă). Limba română literară a fost practicată mai întâi cum s-a întâmplat în toate țările de clerici, care țineau școli. Primul
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
A publicat în franceză două mari volume: Jean-Jacques Weiss et son oeuvre littéraire, cu o prefață de Émile Faguet, și Les Voyageurs français en Grèce au XIXe siècle, cu o prefață de Gustave Fougères. D-nul Lovinescu a publicat în română zece volume, majoritatea consacrate criticii literare. Lucrează în prezent la o vastă istorie a literaturii române în monografii; primul volum (Grigore Alexandrescu) a apărut deja, iar cel de-al doilea (C. Negruzzi) este sub tipar. Titu Maiorescu, binecunoscutul om de
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
continua glorioasa tradiție a lui Petru Maior, Samuil Micu, Ienăchiță Văcărescu, Iorgovici, Golescu, filologii și gramaticienii moderni: Bălcescu, Al. Bogdan (lucrări despre metrica lui Eminescu și ritmul cântecelor de copii); Bolliac, A.I. Candrea, T. Cipariu, Gr. Crețu (studii filologice despre româna veche); Densusianu, istoric al limbii române; Frollo, profesor de latină și traducător din antici; M. Gaster, Gröter, Lambrior, Laurian, Manliu, B. Marian (neobosit traducător din Spencer, Renan, Carman Sylva Gebet -, Ibsen, Flammarion, B. Constant Adolphe -, Richepin, Max Nordau, Maupassant, P.
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
și alintările lui de copil. Cultul literaturii orale românești este o chestiune națională. Slavii ar fi vrut să înăbușe, să mascheze patria română, învăluind-o în pliurile alfabetului chirilic. "Ce-ar fi spaniola, ascuns sub caractere arabe?", întreba Edgard Quinet. Româna a dispărut în literele unui alfabet străin. Era de nerecunoscut. Voiau s-o înăbușe, iar un român scria la 1820: "Cu atâta funingine au acoperit boiereasca lor față și ca într-o neagră capsă fără speranță de scăpare amar le
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
34 Cu privire la această noțiune, vezi D. Maingueneau, Linguistique pour le texte littéraire, Armand Colin, 2005, p. 134 [Lingvistică pentru textul literar, traducere de Ioana-Crina Coroi și Nicoleta Loredana Moroșan, Institutul European, Iași, 2008, p. 230 n.t]. * Doar în franceză. Româna dispune, în plus, de termenul popular (n.t.). * Justine, traducere de Oana Popîrda, ed. cit, p. 68 (n.t.). 35 L'Ordre du discours, Gallimard, 1971, p. 69 [Michel Foucault, Ordinea discursului, traducere de Ciprian Tudor, Eurosong & Book, București, 1998
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
exacte (uimitor de exacte când se vorbește despre interioritatea vreunui personaj, de pildăă curg foarte lejer în engleză (unde, de pildă, e perfect normal să unești o mie de segmente prin celebrul „and“ - e mai greu să o faci în română cu „și“ și să mai și sune cumvaă și asta a fost ceva relativ greu de transpus în „limba noastră-i o comoară“. A mai fost problema argoului, care face ca anumite povestiri ale lui Hemingway să fi fost pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
am dat peste un interviu cu Helmuth Duckadam la televiziunea maghiară de stat, în cadrul unui program pentru minoritatea română. Pe vremea aceea, trăiam în Budapesta de 15 ani deja - familia mea a plecat din Transilvania, din Târgu-Mureș, în 1988. Dar româna pe care o învățasem la școală și la joacă era suficient de bună încât să-l înțeleg pe Duckadam, chiar și fără subtitrare. Povestea despre antrenamentele făcute după Cernobâl și zicea că, deși accidentul era ținut secret, fotbaliștilor li se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
Faptul că această carte apare în românește e ca o mică aniversare. N-am să uit niciodată ziua în care am primit textul tradus de Ildiko Gábos-Foarță. Faptul de a-l citi în românește a fost o experiență sublimă; deși româna mea e deplorabilă, iar vocabularul nu mai e ce-a fost odată, să-mi citesc propriul roman în românește a fost fascinant. Pentru că totul a pornit de la o frază rostită în românește... Sper că domnului Duckadam o să-i placă. Ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
lui Michael Ende, basme populare (românești, turcești, rusești etc.), Uriașul bun și prietenos a lui Roald Dahl și probabil multe altele... Întorcându-ne la copilăria dumneavoastră... preziceau acele vremuri viitorul scriitoricesc? Scriați cele mai frumoase compuneri? Mergeați la olimpiada de română? Pasiunile în copilărie și adolescență, cum bine știți, sunt fluctuante. Dintre toate, cea pentru literatură m-a ținut cel mai mult. Deseori spunem că trecutul „prezice“, dar asta după ce am văzut în prezent că „se întâmplă“. Da, am făcut uneori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
fluctuante. Dintre toate, cea pentru literatură m-a ținut cel mai mult. Deseori spunem că trecutul „prezice“, dar asta după ce am văzut în prezent că „se întâmplă“. Da, am făcut uneori compuneri etichetate drept frumoase. Am fost la olimpiada de română, chiar la faza națională, dar asta nu înseamnă mare lucru. Cunosc oameni care făceau compuneri mai bune decât ale mele și care au mers la mai multe olimpiade decât mine și care s-au lăsat de scris... Ați absolvit un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
scris? Dumnezeule, nu! Trăiesc dintr-o semeață leafă de profesor de liceu. De altfel, am încercat tot timpul să nu-mi „profesionalizez“ relația cu literatura. Deși am absolvit Literele, am optat pentru o catedră de franceză, nu pentru una de română - tocmai pentru a nu fi silit să-i învăț pe copii (poate exagerez un pic) cum se pune o poezie de Bacovia într-o ecuație cu termeni rigizi sau cum să deseneze un tabel în care să înșire, comparativ, trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
ulei, banane sau gaz. Când m-am făcut ceva mai mărișor, am citit-o cu foarte mare plăcere. Am descoperit acolo - și încet-încet, în scrierile lui Eminescu - un om viu, total diferit de cel din nesfârșitele tirade ale profesorilor de română din școală despre „templul culturii române“, despre „mântuitorul neamului românesc“, despre „comoara sublimă a limbii noastre strămoșești“ etc. Din păcate, tiradele au continuat la fel și în facultate. Ba chiar am asistat la idioțenii și mai mari, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
mama mea a fugit de acasă și s-a făcut artistă. Eu aveam cinci ani. Jur că așa a fost! Apoi, când am terminat liceul la 17 ani, am venit la București să fac filologie. Am avut o profesoară de română foarte bună. Mama era actriță la Bulandra. Mi-a spus: de ce nu dai tu și la teatru, examenul se dă înainte de cel de la filologie. Am dat și am intrat. Dar dacă n-ar fi fost să mă fac actriță, știi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
și se scuipau fără se se bată! Lucru nemaipomenit! Nu știam bine românește, aveam câte cinci-șase corigențe pe semestru și eram în permanență amenințat cu exmatricularea. Dumnezeu a trimis-o la Liceul de Artă pe Doamna Cătălina Frâncu, profa de română care mi-a „rezolvat“ corigențele și a făcut totul pentru ca eu să nu fiu exmatriculat. Tot ea m-a instruit în cele ale literaturii, mult peste programa școlară, punându-mi la dispoziție biblioteca personală. De la ea am aflat de marii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
aflase că „Ceux-là dont les désirs ont la forme de nues,/ăEt quiț rêvent ainsi qu’un conscrit le canon... “ — „Aceia cu dorințe de forma unui nour,/Visând, precum visează recrutul tunul său... “, se trezi Vasile Elisav că tălmăcește în română... Sau, mai inexact, dar mai poetic: „Aceia cu dorințe ca nourul de fum,/Visând, precum visează recrutu’ tunu’ său... “. — Tutunu’ său? făcu pe surda, Carmen Carpen. — Tutunul e, și el, un opium, un adjuvant al reveriei, scumpă Carmen. Unul care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
spre „multinaționale“ și a venit să-și ia casă în București, în 2000, când tot românul o lua spre Occident. Și, ca bonus pentru posibile admiratoare, aduce nițel cu Edward Norton. Pare un personaj „pierdut“ când îți vorbește, într-o română bine stăpânită, că aici e acasă și nu Irlanda, însă totul intră într-o logică a unui stil de viață, în care e vital să ai timp pentru tine, și nu să ți-l vinzi altora. De altfel, proza lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
scriu atunci foarte contondent, să spun așa. Voiam să fac ceva narativ, dar am scris poezie. Au fost publicate în Irlanda. Era un experiment, din care am învățat să fiu econom în scriitură și să nu folosesc foarte multe cuvinte. Româna ai învățat-o din mers sau ai luat lecții? Din mers. Nu prea citesc în românește, doar vorbesc. Nici presa n-o citesc, trebuie să recunosc. Ai idee despre ce se întâmplă acum în literatura română? Nu, sunt un ignorant
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
la această primire. În primul rând, pentru că e vorba de nuvele, și nu de roman, iar nuvelele sunt foarte greu de vândut. Am avut noroc cu un redactor bun și o editură ca Penguin. Totul a fost neașteptat. Traducerea în română ai citit-o? Ești mulțumit? Da, sunt mulțumit, mi-a plăcut ce am citit. Dacă aș lua pagină cu pagină, probabil aș găsi ceva de obiectat la câteva cuvinte, dar în mare, mi se pare ok. Te-ai fi putut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
1970 tradusă în engleză, germană, spaniolă, rusă, portugheză și italiană. Iorgu Iordan și Maria Manoliu mai publică Introducere în lingvistică romanica (1965), tradusă în spaniolă cu titlul Manual de lingüística románica (1989). Și cartea lui Marius Sala De la latină la română (1998) cunoaște o ediție franceză, Du latin au roumain (1999), una japoneză, Ratengo kara rumaniago he-rumania goshi (2001), una spaniolă, Del latín al rumano (2002), una italiană, Dal latino al romeno (2004) și una engleză, From Latin to Romanian (2005
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
comparației), expresia paradigmatica a fost sistematic abandonată sau redusă (și acest fenomen continuă încă în zilele noastre: a se vedea, de exemplu, reducerea formelor cazuale ale pronumelor personale). Dacă limbile romanice, mai ales cele din spațiul mediteranean, de la portugheză la română, se aseamănă atît de izbitor, acest lucru se datorează nu numai bazei lor materiale comune și influenței reciproce, ci, mai ales, faptului că au fost create istoric prin aceeași tehnică, mai ales la nivelul tipului lingvistic. S-a vorbit, în
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
a cazului (nominativ și acuzativ) și a determinării (articol hotărît). Gradul de flectivitate este diferit de la o limbă la alta, chiar dacă acestea fac parte din aceeași familie sau chiar din aceeași ramură: latină este flexionara în mai mare grad decît româna, română decît franceză; tipul flexionar este mai puternic în islandeza că în germană, dar mai puternic în germană decît în engleză etc. În general se considera că slăbirea dusă pînă la dispariție a flexiunii (evidență, în cazul limbilor romanice, la
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]