KorAP: Find »[drukola/base=rosti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...154 155 156 ...709 >

17,708 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241

sunt emoționante. Meșterul Ambrogio era și dânsul fascinat de ele. I-am văzut deseori Împreună, adânciți Într-o conversație aprinsă. Căpitanul zâmbi. — Poate că omul nostru din Como era un credincios. Cetatea voastră pare să atragă sufletele cuvioase, precum Angiolieri. Rostise ultimele cuvinte cu un sarcasm evident. — Mda, messer Cecco, zise Încet priorul. Un poet bizar și un om deopotrivă de original, nu găsești? — Cu siguranță, dar poate că mai chibzuit decât mulți alții. — Se poate să fie precum spui. Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
amoroase care se Înregistrează cu prilejul tranziturilor. Dar se știe, de altfel, că uscăciunea favorizează coitul, element susținut prin mai marea fertilitate a speciilor animale În stagiunea caldă și prin cunoscuta impetuozitate amoroasă care caracterizează popoarele negre din Libia. Tânărul rostise ultimele cuvinte pe un ton Înțelegător, de parcă ar fi vrut să ierte eroarea adversarului, pe care o demonstrase cu malițiozitate. Un ropot de aplauze Îi Însoți replica. Se părea că tocmai teza lui convinsese micul auditoriu. Magistrul făcu și el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
a unei premise certe, o cauză perfectă care dă naștere unor efecte imperfecte. Aceasta e contradicția pe care spiritul nostru o respinge. Ergo, destinul nostru e scris În stele cu o măsură exactă. Dante ridică degetul arătător, din instinct. Nu rosti vorba nego, Însă tot trupul Îi era aplecat spre Înainte, ca și când ar fi fost angajat Într-un duel. — Dar, dacă am admite că efectul cerurilor asupra naturii noastre e necesar, s-ar nărui Întreg eșafodajul etic pe care se sprijină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
pe tărâmuri Îndepărtate despre dansul de dragoste al marilor cobre de peste mare, ce poate fi văzut În nopțile cu lună printre dunele deșertului. Antilia Îl acoperise pe Veniero cu mantia și Încerca să Îl readucă la viață printr-o cantilenă rostită În șoaptă, alcătuită din sunete și din cuvinte de neînțeles. Se lipea de el cu o vibrație stranie, ca și când ar fi voit să Îi transmită o parte din propria ei căldură vitală. Apoi se Întoarse din nou spre poet, În timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
voit să Îi transmită o parte din propria ei căldură vitală. Apoi se Întoarse din nou spre poet, În timp ce venețianul Începea să Își revină, tușind. — Fie-ți milă de noi, zise ea. Tonul glasului Îi era slab, frânt de angoasă. Rostea cuvintele anevoie, trăgându-și suflarea de emoție, asemenea cuiva nevoit să se exprime Într-o limbă prea puțin cunoscută, cuprins de groaza că nu va fi Înțeles. — Lasă-ne să ne Întoarcem. Dumneata pricepi durerea surghiunului. Te-am auzit. Chipul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

Congresul de la Paris, nu-i așa? Ba bine că nu. Ce mai contau micile nedumeriri punctuale, gen de unde știa profesorul că o să-l caut și cînd anume, pe lângă promisiunea dezlegării misterului bulversantei sale dispariții?! ...Stop, clopoțel de alarmă: Adam Adam rostise clar și apăsat „așa-zisa mea dispariție”. Cum adică? Ce vrea să Însemne vorba asta proastă, „așa-zisa”? Mi se pregătise o farsă, o cacealma sau profesorul o aruncase intenționat, ca să intrige ori să mă deruteze? M-am hotărât să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
mă sperie, să mă facă să renunț? Nu Înțelegeam: dacă se răzgândise, n-avea decât să mi-o trântească de la obraz, nu să-mi livreze nebuloase infantile În chip de misterele Parisului și alte suspansuri ridicole. Am fost tentat să rostesc toate astea cu voce tare, dar m-am abținut și bine am făcut. Adam Adam continua să mă fixeze calm și provocator, cu o liniște Încropită la vedere, ostentativ neîndemânatic. În spatele ei se Întrevedea o stranie, o inexplicabilă Încordare. Privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
nici măcar un milimetru pe drumul elucidării enigmelor ce mă Împresurau la fel de compacte și de aberante ca la Început. Dimpotrivă, misterul devenea mai dens și mai adânc, indiferent că pirpiriul chelios scăpase din greșeală cuvântul care Îmi incendia creierii sau Îl rostise intenționat. Și, În plus, cu ori fără legătură cu asta, senzația că situația mea se agravează cu fiecare clipă care trece devenea tot mai apăsătoare. Orgoliul de a Înțelege cu orice preț În ce Încurcătură diabolică nimerisem pierdea vertiginos teren

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
fi perfect. Deh, homo sum et nihil humani a me alienum puto, vorba lui Terențiu și maxima preferată a lui Marx. De fapt, la rigoare, dictonul Îi este doar atribuit dramaturgului latin, nu Îi și aparține: personajul din Heautontimorumenos care rostește celebra replică precizează limpede că nu face decât să citeze vorbele altcuiva, un autor contemporan cu Terențiu, al cărui nume istoria, ingrată cum e, nu l-a reținut. - Dacă mister Adam dorește micul dejun, este rugat să apese butonul galben

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
cu prea multe detalii de genul: ce-am simțit eu În momentul cutare, ce-am gândit... Mă rezum la fapte, la cele importante și semnificative. Din punctul meu de vedere, firește. Nu știu la ce te-ai gândit când ai rostit cuvântul „fantasmagoric”. Poate că unele amănunte ți s-au părut inutile, pretențioase - livrești, cum ai spus dumneata. Nu e chiar așa, vei vedea și te vei convinge la timpul potrivit. Văzute din afară, lucrurile par, probabil, astfel sau chiar mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
organizează un banchet pentru Întreaga armată, la care participă și el. Când spun „Întreaga armată”, Înțeleg atât trupele macedonene, cât și acelea provenind din rândul popoarelor cucerite. Învingătorii și Învinșii stau la aceeași masă. Acum, la banchetul de la Opis, Alexandru rostește, după cum consemnează istoricul Arrianus, un discurs și o rugă pentru Înțelegerea și comuniunea dintre macedoneni și perși. Acest text Îl determină pe reputatul alexandrolog englez W.W. Tarn să vadă În regele macedonean - citez din memorie, dar destul de exact - „pionierul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
apară un Godot pe nume Zoran care să... Să ce? Să mă descoasă În legătură cu Eva? Hm... Individul putea fi oricum, prost Însă, nu. Și nici el nu cred că mă considera pe mine handicapat. Aș fi pariat că nu va rosti nici măcar o dată numele femeii. Ce păcat că n-aveam la Îndemână un partener pentru prinsoare, aș fi câștigat și eu un ban cinstit, acolo. Nu știu la ce mi-ar fi folosit, În condițiile date, banii, dar opinia generală este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Încolo: America! Mai precis, intenția Statelor Unite de a impune principiile și instituțiile democrației pretutindeni În lume și cam indiferent cât de mult Își dorește sau nu lumea acest lucru. - Mulțumesc. De-asta mi-era teamă! Doar primul cuvânt l-am rostit cu glas tare. 24 Într-o noapte, am fost trezit de fluieratul metalic al videotelefonului de cameră. Chiar Înainte de a ridica receptorul am știut cine mă suna, și nu numai fiindcă de pe ecranul aparatului mă fixa fizionomia preocupată a Evelinei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
orice caz, nu avea ezitări, nici oscilații ale ritmului de mers care să trădeze nesiguranță. Ca de obicei, se comporta ca un om care știe perfect ce are de făcut. S-a oprit În fața unei uși - metalice, evident - și a rostit cu voce limpede Adam Adam. Acum știam: putea să spună orice altceva, dar a ales numele meu așa, ca să-mi dea și mie impresia de participare, nu doar peripatetică și decorativă, la o acțiune al cărei sens Îmi rămânea ascuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
industrială, iar glasul lui Zoran s-a auzit limpede, pentru că omul șarja teatral enunțul unei invitații ceremonioase: - Poftim, e rândul tău... A urmat o pauză scurtă, de parcă celălalt ar fi reflectat la ce trebuie să spună. - Time is money, a rostit la fel de teatral, ca și când ar fi spus to be or not to be pe scena Metropolitanului, iar În clipele următoare s-a auzit zgomotul Înfundat al deschiderii ușii-gigant. Am Întors către Eveline cea mai perplexă figură din câte se pot imagina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
de a interveni. Aleluia evoluție naturală a omenirii: drumul ei va să fie prestabilit conform voinței marelui vizionar Charles Redford, reîntrupat În Zoran Întâiul, și orientat către un pretins sens eliberator. Care libertate, să fim sănătoși!... E destul de clar? Era. Rostite de altcineva, gândurile care Îmi umblau de câtva timp prin minte căpătaseră limpezimea certitudinii. A unor certitudini, mai bine zis. De pildă, aceea că Redford n-avea foarte bine desenată În imaginația lui chestiunea timpului. Vroia să mă folosească drept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
peretele din stânga, ca În orice Încăpere a cărei ușă se deschide către dreapta. Acolo era. Cu o fracțiune de secundă Înainte să apăs, m-am oprit fulgerat de o altă spaimă: dacă poarta nu se Închide automat și trebuie să rostesc din nou ceva cu glasul lui Wagner, iar de data asta nu-mi mai iese, ce mă fac? Peste două-trei ore urma să revin aici Însoțit de Eveline; am fi găsit poarta la perete și lumina aprinsă - veselie mare: explicații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
volum de maxime și cugetări. Postume, eventual, ca să cad și eu În morbid și să fiu În ton cu mutra devastată de furie și revoltă a femeii. - Să mergem, nu mai avem de ce să pierdem timpul pe-aici... Niciodată nu rostise Eveline cuvinte mai Înțelepte! Ne-am grăbit spre ieșire. Muream de curiozitate să știu ce găsise sau ce nu găsise În hârtiile acelea care ar fi trebuit să-i aproprie tezaurul, Însă nu mi se părea o idee bună să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Am ieșit și l-am lăsat acolo. Asta se Întâmpla marți; de atunci, nu-mi aduc aminte să ne mai fi intersectat pașii. - În ultimele trei zile, cumva...? - Absolut sigur nu, aș fi reținut... Așa mă gândeam și eu, a rostit meditativă Eva, deschizând ușa și făcându-mi semn să intru. A apăsat comutatorul și a continuat misterioasă: - Ar fi fost imposibil să se Întâmple altfel, de fapt, chiar și Într-un loc ca acesta, unde e posibil orice. - Ce vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Iar dacă totuși ții neapărat, sunt În măsură să-ți ofer argumente mai convingătoare... O glumă reprezintă o ieșire bună din orice Încurcătură, chiar dacă, de obicei, soarta sa o decide mai mult urechea care o ascultă decât gura care o rostește. Urechea Evelinei nu excela În sensibilitate la ora respectivă; n-a avut vreo reacție, nici măcar așa, de complezență. Părea adâncită În avalanșe de gânduri rebele, pe care se străduia, fără prea mult succes, să le așeze În ordine. - Pot să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
larg mâinile, Într-un gest de acceptare fatalistă a hotărârii pe care sugera astfel că o lua la capătul unei dilematice ezitări, și a așezat plicul alături de celelalte hârtii despre care Îmi precizase că le rezervase pentru mine. - N-o să rostesc numele orașului; el se găsește În acest plic. Îți cer să nu-l deschizi Înainte de a părăsi sanatoriul. Poți s-o faci imediat după ce ieși pe poartă sau oricând vei găsi de cuviință, oricând vei considera că Îți poate folosi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
aici. Inconștienților! Am fi putut domina lumea, am fi fost stăpânii Universului!... Scelerați! Nebuni! Veți avea parte de ce meritați... „Totul este pus la punct... varianta de rezervă... e mai zgomotoasă, dar n-avem de ales...”, mi-au violentat memoria cuvintele rostite de Zoran În subterană. Încordat ca un resort, m-am aruncat spre el. Era Însă prea târziu. O explozie uriașă a zguduit Centrul. Am simțit o arsură În piciorul stâng, apoi mi-am pierdut cunoștința. 39 În salon s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

ale lui Barzovie-Vodă, hanul cel tânăr făcu semn să se facă liniște. Tătărușii, care până atunci se tot învârtiseră în jurul înalților oaspeți împungându-i cu voioșia caracteristică vârstei, își vârâră ascultători iataganuțele la brâu. — Fraților! - glăsui tătarul, și acest cuvânt, rostit cu putere, se rostogoli ca o chezășie peste stepă. Fraților! Am ascultat aici vorbele pline de miez ale acestui preaînțelept dunărean mazilit și timpanul meu obosit de vuietul vaietelor și-ai vânturilor a vibrat tresărind la zvonurile retoricii! Mare lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
LUMEA — Mă iertați că intru și eu în vorbă - grăi atunci Metodiu și toți întoarseră capetele pletoase spre el - dar socot că la focul acesta la care m-am bine poftit eu și unde șed oameni cu cap, s-au rostit vorbe cu miez, nu străine de cele ce mă muncesc și pe mine. Iată, pe chipurile dumneavoastră văz bine că v-am captat benevolentia, cum zicea străbunul Cicero, fie-i țărâna ușoară, așa că pot să înalț și eu o întrebare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-și cruce. — Așa că, dragă tinere - urmă doamna Potoțki - numai prin muncă, o muncă susținută, continuă, poți face în împrejurări ca acestea micile pasiuni să dispară. Episodul 124 O PERECHE FERICITĂ Mult ar fi rămas Iovănuț pe gânduri, cugetând la cele rostite de înțeleapta doamnă Potoțki, dacă în clipele acelea somptuoasele uși de Lipsca ale salonului gazdei nu s-ar fi deschis cu sfială, lăsând să apară în cadrul lor - cine? întrebăm noi, atenți la retorica suspansului, despre care noua critică a scris

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]