5,379 matches
-
Imediat lângă biserică era clădirea unei vechi școli, care părea a fi părăsită. Am urcat încet în tăcere, studiind arhitectura caselor. Nimeni și nimic nu ne-a onorat cu prezența în ascensiunea noastră spre vârful dealului. Totul era pustiu, nici un sătean măcar să-l salutăm. Ici colo câte un câine își făcea simțită prezența lătrându-ne de zor, din spatele zidurilor înalte ce țineau loc de gard, oprind astfel privirea trecătorului, transformând totul într-un mister. La întoarcerea din mica noastră plimbare, aveam
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
a fost unul din cei mai fervenți promotori ai ideilor sociale generoase, militant pentru echitate și progres social. A inițiat, de altfel, o serie de acțiuni concrete în acest spirit progresist: printre altele, o cantină și un cămin cultural pentru sătenii din Tazlău. Opera sa științifică include cercetări privind diverse aspecte de specialități dermato-sifiligrafice, alergologice, imunologice. Activitatea de medic și profesor nu poate fi desprinsă de aceea de scriitor. A fost cel mai mare scriitor dintre numeroasele talente ale Facultății de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
moderni au avut tendința de a reprezenta perioada imediat următoare eliberării lui Machiavelli din închisoare că pe un timp al izolării forțate, aidoma celui al lui Ovidiu (sau Nero), fără contacte și prieteni, în afară vieții urbane, cu unici companioni sătenii din Albergaccio, în care Machiavelli s-ar fi dedat propriilor gânduri și scrisului. Într-adevăr, această idee corespundea grosso modo sentimentelor personale ale lui Machiavelli și specific muncii marilor scriitori realitatea psihologică putea conta mai mult decat "verità effettuale" [adevărul
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
era așa de puternic încât în cele din urmă Istrati nici nu îndrăzni să vie la vot, iar din urne ieșiră în toate colegiile cu majorități enorme: Iorgu Vârnav-Liteanu, Alecu Botez-Forăscu, Costache Morțun, Dimitrie Grigoriu-Văsescu și Toader sin Pavel, deputat sătean din Rădășeni. Alte petreceri, alte baluri, pentru a sărbători marea izbândă în alegeri. Hora Unirei se cânta și se juca în toate răspântele; versurile lui Alecsandri erau pănă și în gura copiilor; jurnalul unionist Steaua Dunărei, redactat de Mihai Kogălniceanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și invazia armatelor rusești, care au trecut peste noi pentru a da ajutor austriacilor contra răscoalei ungurești. Îmi aduc și acum aminte că în iarna acelui an, iarnă grea și viscoloasă, pribegise în Fălticeni de groaza ungurilor o sumă de săteni români din Transilvania. Doi dintre dânșii, oameni zdraveni, chipeși, cu un port deosebit de al nostru, au fost găzduiți în casa noastră părinteasca și adeseori sara, la gura sobei, ne istoriseau ei de bătăliele sângeroase dintre Bem, comandantul ungurilor și Puchner
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Iașului, pentru ac a doua zi să vânăm rățe pe lacul Vladnicului. Am petrecut noaptea într-o casă țărănească și a doua zi, pe când abia se re vărsau zorile, ne-am suit fiecare într-o luntre condusă de câte un sătean și am plecat pe cărările de stuh65 ale Vladnicului. În direcțiuni diferite. După câteva minute, mi-a sărit un cogeamite rățoi gras, cu capul verziu pe care l-am doborât dintr-un foc; apoi luntrașul, culegându-l de pe apă, i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ne sunt prea utile deci. Relativ zgârcită cât e vie, planta eliberează prin moarte toată negentropia acumulată, Într’un timp destul de scurt, numai bună de acaparat de noi. Dar noi suntem, prin ocupație și loc de trai, de două feluri. Săteanul nici măcar nu-și pune astfel de probleme, ca și pe aceea a vacanței. E și firesc, ca un trăitor pe lângă plantele pe care le cultivă. Iar acum, recoltând, captează negentropia eliberată de plantele care și-au Încheiat existența, dar și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a vacanței. E și firesc, ca un trăitor pe lângă plantele pe care le cultivă. Iar acum, recoltând, captează negentropia eliberată de plantele care și-au Încheiat existența, dar și de acelea pe care abia recoltatul le ucide. Cu alte cuvinte, săteanul se scaldă În negentropie. Cu orășeanul e mai greu, căci mediul antropizat pe care și l’a creat a diminuat amintita ciclicitate. El este atras acum de parcuri, adică tot de plante. Dar acestea sunt, din motive lesne de Înțeles
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
să dezleg enigma: de ce sacrificăm de Crăciun un porc, iar nu altceva. Desigur, nu Întâmplător. Beneficiind de negentropia eliberată de plante, să ne gândim - noi orășenii - și la ei, la arborii captivi Între trotuare, străzi și alei asfaltate ori betonate. Săteanul recoltează gândindu-se la semănat, adică la viața de la anul a acelorași plante. La oraș, treaba se pune oleacă altfel, adică gândind la viitoarea recoltă de frunze. Am spus cu alte prilejuri că În solul acoperit cu beton ori asfalt
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
progres față de perioada anterioară. A crescut numărul instituțiilor de învățămînt de toate gradele, în toate regiunile țării; s-au construit numeroase clădiri destinate învățămîntului atît la orașe, cît și la sate (unde, multe au fost realizate prin contribuția directă a sătenilor); a crescut numărul copiilor și tinerilor cuprinși în învățămînt; s-a asigurat o mai bună pregătire a corpului didactic care a imprimat procesului instructiv-educativ un nivel ridicat, confirmat de gradul înalt al științei și tehnicii românești în acea perioadă. Pentru
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de ordin pedagogic și social: a) prin conținutul ei, școala primară rurală era străină satului, trebuințelor țăranului; fiind organizată după nevoile orașului, școala nu-l ajuta pe țăran să-și îmbunătățească munca; b) nu ținea seama de trebuințele economice ale săteanului, îl obliga să apeleze la forța de muncă a copiilor și în perioada anului de învățămînt; c) condițiile materiale, deosebit de grele, ale unui număr mare de familii nu le îngăduiau întreținerea copiilor în școală (,,analfabetismul nu poate fi înlăturat complet
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
atunci. Și el propunea, pentru clasele V-VII, o adaptare a anului școlar la ritmul muncitor agricole și ajutorarea copiilor săraci. Școala secundară, rămînînd o școală pentru "elite", trebuia să creeze condiții pentru o mai largă cuprindere a fiilor de săteni. "Ramura de învățămînt cea mai puțin dezvoltată și care a dat cele mai slabe rezultate" aprecia sociologul ieșean "este învățămîntul tehnic-profesional". Propunînd organizarea acestui tip de școală pe trei grade (elementar, secundar și superior), făcea precizarea că "școlile elementare vor
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
satului, constituind o realitate de sine stătătoare față de viața orașului, iar țăranul avînd "o altă spiritualitate și alte interese" decît "orășeanul", învățămîntul trebuia organizat în mod diferențiat la sat față de oraș; școala satului avea și alt obiectiv: pregătirea fiilor de săteni pentru viața de sat. Deosebirea dintre copilul de sat și cel de oraș nu consta în grade diferite de inteligență, ci în "virtuțile sociale", însușiri pe care țăranul le-a dovedit secole de-a rîndul și care trebuiau cultivate în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
civilizație orășenească. "Localismul, așa cel puțin cum îl înțelegem noi, caută să coboare școala în mediul ei natural, nu pentru a-l menține în starea înapoiată în care se găsește, ci pentru a-l cultiva... Vrem să-l ridicăm pe sătean la înălțimea epocii lui" (împreună cu întreaga societate în care trăiește) (42, p. 48). După opinia sa, nici săteanul nu avea o atitudine dușmănoasă față de cultura evoluată a orașelor. Oricum, după cum s-a văzut din fragmentul citat mai sus, cultivarea patrimoniului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nu pentru a-l menține în starea înapoiată în care se găsește, ci pentru a-l cultiva... Vrem să-l ridicăm pe sătean la înălțimea epocii lui" (împreună cu întreaga societate în care trăiește) (42, p. 48). După opinia sa, nici săteanul nu avea o atitudine dușmănoasă față de cultura evoluată a orașelor. Oricum, după cum s-a văzut din fragmentul citat mai sus, cultivarea patrimoniului rural urma să se facă în spirit critic; nu totul putea fi acceptat pentru simplul fapt că era
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Ca și pentru alți oameni de cultură amintiți anterior, lumea satului înțeleasă ca o comunitate umană omogenă constituia garanția păstrării specificului național, a unui progres realizat doar printr-o evoluție lentă. Dată fiind deosebirea dintre sat și oraș, dintre psihologia săteanului și cea a orășeanului (fie adult, fie copil), firesc este considera el ca școala să țină seama de ele, să nu dea copilului din sat același conținut ca și celui din oraș și să nu-i propună aceleași perspective. Chiar dacă
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
viu fiind trebuia să dăruiești de toate celor din sat, ca un fel de repetiție generală. Este un spectacol sinistru care amintește de o scenă din filmul Zorba-grecul, unde 121 Bubulina nu apucase să moară și privea cu groază cum sătenii îi devastează casa, luând fiecare după gust și dorință „darul” din cadrul pomenii. Tot în cadrul tradiției, în cele mai intime sau în cele mai dureroase momente, „lumea” te observă, te studiază, te asistă, te judecă și te condamnă. După noaptea nunții
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
cîteva cuvinte și despre musulmani, fie ei de origine turcă sau din rîndul naționalităților balcanice. Aceștia puteau fi desigur găsiți în orașe ca administratori oficiali, militari sau membri ai breslelor. În mediul rural existau atît deținători de pămînturi cît și săteni musulmani. Evident, spahiul sau proprietarul chiftlîkului dețineau o poziție puternică și făceau parte din pătura conducătoare. În schimb, țăranii nu avea în general o situație favorabilă. Unii dintre ei erau convertiți proveniți din rîndul naționalităților balcanice, alții erau coloniști turci
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
întîlnite în zonele de deal și în munți. În contrast cu restul Balcanilor, regiunea aceasta "beneficia" de o masivă prezență musulmană și turcească. Țăranii turci emigraseră în special în Tracia și Macedonia, unde trăiau în condiții nu mult diferite de cele ale sătenilor creștini. Musulmanii plăteau însă taxe mai mici și dețineau practic pămîntul în statut de proprietate privată. Zona aceasta avea și o porțiune în care avuseseră loc convertiri în masă. Pomakii, care trăiau mai ales în Munții Rodopi, dar și în
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Ei cumpărau adesea robi, instalîndu-i pe pămînturile necultivate sau părăsite; puteau să-și slobozească șerbii și uneori o și făceau, dar își păstrau loturile lucrate de ei. În momentul inițierii reformelor existau patru categorii de țărani. Prima era alcătuită din săteni liberi stăpîni pe pămîntul lor, stabiliți frecvent în regiunile de deal și la munte pe baza drepturilor lor tradiționale acceptate de stat. În cea de a doua intrau țăranii liberi lipsiți de pămînt, care munceau la boier pe temeiul unei
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
pe produsele și animalele lui, și practic, pe orice altceva poseda sau de care se folosea el. Un exemplu de impunere excesiv de mare poate fi găsit în următoarea descriere a situației din Valahia: Spre sfîrșitul secolului al optsprezecelea, impozitele unui sătean de rînd includeau: o taxă pe cap de locuitor percepută de patru ori pe an (dar pînă la de 12 ori pe an atunci cînd vistieria avea nevoie de mai mulți bani); o taxă pe vatră, strînsă de două ori
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
oamenii mei văzuseră cum trupele conduse de Gouras îi prădau pe țărani, în vreme ce eu le interziceam să facă așa ceva, nu m-au mai ascultat în timpul marșului. Într-un sat din apropiere de Tripotamon, unii dintre ei i-au jefuit pe săteni fără să țină seama de faptul că eram comandantul lor. Îmi era teamă că mă vor prăda și pe mine, pe tînărul Sisinis și pe alții și că voi fi considerat drept mincinos sau om fără onoare... Întrucît propriii mei
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
calitatea de judecători ai propriei lor cauze, era firesc ca ei să caute să-și extindă privilegiile în detrimentul altora, care nu sînt nici reprezentați, nici apărați de cineva.Pînă într-atît, încît, printr-o clauză insidioasă, ei i-au legat pe săteni de pămînt, cu toate că aceștia sînt liberi după lege, și încearcă tot timpul să și-i facă sclavi, ca să-i poată astfel oprima și mai mult. 10 Boierii români au mai avut o realizare deosebită în perioada aceasta. Desființarea drepturilor otomane
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
vine treaba, când intri pe teritoriul cuiva, trebuie să saluți. E bine de știut. Adică, scara era teritoriul lui, era proprietar acolo. La țară, ulița e o extensie a casei, un hol ceva mai măricel, stăpânit în devălmășie de toți sătenii. Și veneticii trebuie să dea vamă când se nimeresc pe holul ăsta comun. Care intră trebuia să-și arate respectul. Stima și considerația. La mulțumirile mele, individul a rămas blocat. De fapt, problema lui nu era că nu i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
84). Și al doilea exemplu de mit fondator trecut în derizoriu: Memoria satului nu e legată de vreun eveniment epocal. Ar fi, desigur, o poveste de demult, care spune că acum 7-800 de ani pe-aici au trecut tătarii, pe săteni i-au găsit la biserică - era duminică și astfel se explică -, i-au măcelărit, au mai rămas doar câțiva moșnegi, boșorogi netransportabili, la slujbă. Nu se prea vorbește despre acel eveniment, pentru că i-ar pune pe cei de aici într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]