4,209 matches
-
Vultureni și șase biserici ortodoxe. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa în aceeași plasă și comuna Godinești, având 1529 de locuitori în satele Godineștii de Jos, Godineștii de Sus, Medeleni, Năstăseni, Poeni, Țigănești, Valea Lupului, Valea Salciei și Vărlănești; aici existau două mori de vânt, două mori de apă, o școală cu 44 de elevi (dintre care 7 fete) deschisă în 1866, și cinci biserici ortodoxe (la Godineștii de Jos, Medeleni, Țigănești, Poeni și Valea Salciei). Anuarul
Comuna Vultureni, Bacău () [Corola-website/Science/300712_a_302041]
-
Valea Salciei și Vărlănești; aici existau două mori de vânt, două mori de apă, o școală cu 44 de elevi (dintre care 7 fete) deschisă în 1866, și cinci biserici ortodoxe (la Godineștii de Jos, Medeleni, Țigănești, Poeni și Valea Salciei). Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Găiceana a aceluiași județ, având aceeași alcătuire; comuna Vultureni avea 2315 locuitori, iar comuna Godinești 2800. Comunei Vultureni i s-au mai adăugat în 1931 și satele Bodeasa, Bostănești, Deleni, Grădești, Gura
Comuna Vultureni, Bacău () [Corola-website/Science/300712_a_302041]
-
este situată în nord-estul județului, la limita cu județul Buzău, în Subcarpații de Curbură, pe ambele maluri ale râului Chiojdeanca, ce se varsă în râul Cricovul Sărat, învecinându-se la nord cu comuna Calvini (județul Buzău), la est cu comuna Salcia, la sud-est cu comuna Sângeru, la vest cu comunele Șoimari și Podenii Noi, iar la sud cu comuna Apostolache, Prahova. Comuna este deservită de șoseaua județeană DJ234, care o leagă spre sud de Apostolache și mai departe de restul rețelei
Comuna Chiojdeanca, Prahova () [Corola-website/Science/300763_a_302092]
-
hirta(rogoz hirt), Festuca pratensis(păiuș), Trifolium dubium(trifoi), Taraxacum officinale(păpădia), Ranunculus repens(piciorul cocoșului târâtor), Ranunculus acris(piciorul cocoșului sau ruțișor galben). Stratul arborescent cu o înălțime de până la 9 m este edificat din următoarele specii: Salix alba (salcie alba), Salix fragilis(salcia plesnitoare) și Populus alba(plop). De asemenea se găsesc și exemplare de Alnus glutinosa( arinul negru), Fraxinus excelsior(frasinul), Frangula alnus(lemn galben sau crușin) . Stratul arbustiv cu o înălțime medie de 2,5 -3,5
Borod, Bihor () [Corola-website/Science/300847_a_302176]
-
pratensis(păiuș), Trifolium dubium(trifoi), Taraxacum officinale(păpădia), Ranunculus repens(piciorul cocoșului târâtor), Ranunculus acris(piciorul cocoșului sau ruțișor galben). Stratul arborescent cu o înălțime de până la 9 m este edificat din următoarele specii: Salix alba (salcie alba), Salix fragilis(salcia plesnitoare) și Populus alba(plop). De asemenea se găsesc și exemplare de Alnus glutinosa( arinul negru), Fraxinus excelsior(frasinul), Frangula alnus(lemn galben sau crușin) . Stratul arbustiv cu o înălțime medie de 2,5 -3,5 m este compus din
Borod, Bihor () [Corola-website/Science/300847_a_302176]
-
cu păduri în alternanță cu pajiști stepice, cu mlaștini și bălți. În părțile ocupate permanent de ape creșteau pe suprafețe întinse trestia și papura, rogozurile și pipirigurile. De-a lungul Văii Gepiului și pe grinduri se dezvoltau asociații alcătuite din sălcii, răchițișuri, arinișuri, stejărișuri de luncă. Astăzi vegetația lemnoasă este redusa la Pădurea Rădvani în suprafață de 276 ha, formată din stejăriș în asociație cu cer, carpen și arbori rezistenți la umezeală, frasinu, ulm, păr și măr sălbatic, corn, alun, salcâm
Cefa, Bihor () [Corola-website/Science/300850_a_302179]
-
Numele satului vine de la râul Valea Neagră care străbate hotarul satului de la est la vest și-l desparte în doua părți disctincte - Sat și Dâmb.Înainte de anii 60 râul avea un curs meandrat și sinuos fiind străjuit de arini și sălcii seculare. Culoarea pietrelor era și este negricioasă datorita algelor închise la culoare de unde și numele râului. Satul este atestat documentar în anul 1581 sub numele de Also Vale Nyagra condus de cneazul Michael Brebe. Satele văienilor sunt atestate indirect ca
Valea de Jos, Bihor () [Corola-website/Science/300879_a_302208]
-
atât de lentă din cauza zăpezii proaspăt căzute care făcea tragerea săniilor să fie la fel de grea de parcă ar fi fost trase prin nisip. Până la 26 septembrie, ajunseseră până la marginea unui fiord îndreptat spre vest către Godthaab. Din cortul lor, din câteva sălcii ce creșteau acolo și din părți din sănii, Sverdrup a improvizat o ambarcațiune, și la 29 septembrie Nansen și Sverdrup au început ultima etapă a călătoriei, vâslind de-a lungul fiordului. Patru zile mai târziu, la 3 octombrie 1888, au
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
pe malul stâng al râului Buzău, la limita cu județul Buzău. Este străbătută de șoseaua națională DN22 care leagă Brăila de Râmnicu Sărat. Din acest drum se ramifică la Grădiștea șoseaua județeană DJ202A, care duce către nord spre Racovița și Salcia Tudor, unde se termină în DN23. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Grădiștea se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (86,14%), cu o minoritate de
Comuna Grădiștea, Brăila () [Corola-website/Science/300964_a_302293]
-
Frecăței este o comună în județul Brăila, Muntenia, România, formată din satele Agaua, Cistia, Frecăței (reședința), Salcia, Stoienești și Titcov. Ea se află în Insula Mare a Brăilei, și se învecinează la nord și est cu județul Tulcea (Dunărea Veche), la sud și sud-est cu județul Constanța (limită pe brațul Dunărea Veche), iar la est cu Mărașu
Comuna Frecăței, Brăila () [Corola-website/Science/300962_a_302291]
-
troscotul, coada șoricelului, volbura, păpădia, pelinul, cimbrișorul, diferiți scaieți etc. Majoritatea acestor plante își dezvoltă ciclul evolutiv înaintea venirii perioadelor secetoase de la sfârșitul verii.</br> În mod spontan, pe dunele de nisip apare vegetația gresoneofilă reprezentată prin romaniță, laptele câinelui, salcia de nisip.</br> Vegetația arborescentă este slab reprezentată în teritoriul administrativ al comunei Dudești. Singura zonă împădurită este la est de localitatea Dudești - pădure de salcâm în suprafață de circa 470 ha, cu funcție specială de protecție.</br> Din maniferele
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
Salcia Tudor (în trecut, Gulianca și Regele Ferdinand) este o comună în județul Brăila, Muntenia, România, formată din satele Ariciu, Cuza Vodă, Gulianca, Olăneasca și Salcia Tudor (reședința). Comuna se află în extremitatea nord-vestică a județului, la limita cu județele și
Comuna Salcia Tudor, Brăila () [Corola-website/Science/300987_a_302316]
-
Salcia Tudor (în trecut, Gulianca și Regele Ferdinand) este o comună în județul Brăila, Muntenia, România, formată din satele Ariciu, Cuza Vodă, Gulianca, Olăneasca și Salcia Tudor (reședința). Comuna se află în extremitatea nord-vestică a județului, la limita cu județele și . Este străbătută de șoseaua națională DN23 care leagă Brăila de Focșani. Din această șosea, în satul Gulianca se ramifică șoseaua județeană DJ202A care duce spre
Comuna Salcia Tudor, Brăila () [Corola-website/Science/300987_a_302316]
-
șoseaua națională DN23 care leagă Brăila de Focșani. Din această șosea, în satul Gulianca se ramifică șoseaua județeană DJ202A care duce spre sud către Râmnicelu, Racovița și Grădiștea (unde se termină în DN22). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Salcia Tudor se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,74%). Pentru 2,22% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea
Comuna Salcia Tudor, Brăila () [Corola-website/Science/300987_a_302316]
-
apoi (după 1952) al regiunii Galați; în 1960, raionul Măicănești s-a desființat, iar comuna a trecut la raionul Brăila din aceeași regiune. După sfârșitul regimului carlist, satele Regele Ferdinand și Domnița Ileana au primit numele de "Cuza Vodă" și "Salcia Tudor", iar comuna formată de ele și satul Ariciu a primit numele de "Salcia Tudor". Această comună a înglobat în 1968 și satele comunei Gulianca, comuna rezultată și denumită "Salcia Tudor" fiind arondată județului Brăila.
Comuna Salcia Tudor, Brăila () [Corola-website/Science/300987_a_302316]
-
comuna a trecut la raionul Brăila din aceeași regiune. După sfârșitul regimului carlist, satele Regele Ferdinand și Domnița Ileana au primit numele de "Cuza Vodă" și "Salcia Tudor", iar comuna formată de ele și satul Ariciu a primit numele de "Salcia Tudor". Această comună a înglobat în 1968 și satele comunei Gulianca, comuna rezultată și denumită "Salcia Tudor" fiind arondată județului Brăila.
Comuna Salcia Tudor, Brăila () [Corola-website/Science/300987_a_302316]
-
și Domnița Ileana au primit numele de "Cuza Vodă" și "Salcia Tudor", iar comuna formată de ele și satul Ariciu a primit numele de "Salcia Tudor". Această comună a înglobat în 1968 și satele comunei Gulianca, comuna rezultată și denumită "Salcia Tudor" fiind arondată județului Brăila.
Comuna Salcia Tudor, Brăila () [Corola-website/Science/300987_a_302316]
-
și minorități de adventiști de ziua a șaptea (4,13%) și baptiști (1,95%). Pentru 9,27% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Teritoriul comunei este caracterizat printr-o vegetație zonală (stepă și silvostepă) puternic modificată. Pe lângă specii de salcie, plop, arini se întâlnesc foioasele și pajiști stepice cu graminee. Zona este tipică practicării agriculturii, cu preponderență cerealele și creșterea animalelor. Activitatea turistică este redusă, fiind practicat doar turismul de tranzit. Totuși iazurile și lacurile amenajate din zonă oferă posibilități
Comuna Țigănești, Teleorman () [Corola-website/Science/301849_a_303178]
-
să formeze un grup mai mare de familii, adică sate pentru ca să-i poată domina și controla mai ușor. Un bei turc al cărui nume nu se cunoaște, a venit în plimbare în Delta Dunării împreună cu soția sa. Poposind la umbra sălciilor puțin timp, soția beiului și-a uitat umbrela la o salcie. Dându-și seama de lipsa umbrelei, soția beiului a început să strige în limba turcă „partișa, partișa” adică umbrela, umbrela. Această denumire în dialectul ucrainean înseamnă „Pardin”. Populația auzind
Comuna Pardina, Tulcea () [Corola-website/Science/301857_a_303186]
-
-i poată domina și controla mai ușor. Un bei turc al cărui nume nu se cunoaște, a venit în plimbare în Delta Dunării împreună cu soția sa. Poposind la umbra sălciilor puțin timp, soția beiului și-a uitat umbrela la o salcie. Dându-și seama de lipsa umbrelei, soția beiului a început să strige în limba turcă „partișa, partișa” adică umbrela, umbrela. Această denumire în dialectul ucrainean înseamnă „Pardin”. Populația auzind de această întâmplare a dat denumirea acelui punct unde poposise beiul
Comuna Pardina, Tulcea () [Corola-website/Science/301857_a_303186]
-
un diptih din același secol. În anul 1883, s-au făcut restaurări la biserică, iar în anul 1965, s-au acoperit complet cu tablă toate turnurile bisericii. Biserica, cu zidurile ei înalte și cu turnuri disproporționate, se arată impunătoare, printre sălciile luncii Sucevei, călătorilor cu trenul spre Putna voievodală. În anul 1982, sub îndrumarea părintelui paroh Cojocaru Nicolae, s-au efectuat o serie de reparații la biserică. După venirea în parohia Bilca a părintelui Gheorghe Calancea, în anul 1989, s-au
Comuna Bilca, Suceava () [Corola-website/Science/301930_a_303259]
-
principala în viață locuitorilor din comuna, locuințele să făceau aproape exclusiv din lemn. Structura pădurii pe specii de arbori ne arată o pondere ridicată pentru rășinoase (molidul și bradul) peste 60% din suprafața împădurita. Restul este ocupat de fag, plop, salcie, arin, paltin, arțar, carpen și altele. Bradul s-a extins în făgete, favorizate de climatul rece și umed. Prezenta molidului la altitudini mai mici se datorează unor împăduriri efectuate pe aceste terenuri. Trebuie remarcat faptul că din toată suprafața pădurii
Comuna Marginea, Suceava () [Corola-website/Science/301968_a_303297]
-
principala în viață locuitorilor din comuna, locuințele să făceau aproape exclusiv din lemn. Structura pădurii pe specii de arbori ne arată o pondere ridicată pentru rășinoase (molidul și bradul) peste 60% din suprafața împădurita. Restul este ocupat de fag, plop, salcie, arin, paltin, arțar, carpen și altele. Bradul s-a extins în făgete, favorizate de climatul rece și umed. Prezenta molidului la altitudini mai mici se datorează unor împăduriri efectuate pe aceste terenuri. Trebuie remarcat faptul că din toată suprafața pădurii
Comuna Marginea, Suceava () [Corola-website/Science/301968_a_303297]
-
etc.; mai rar pot fi întâlnite ulmul, plopul, salcâmul, mesteacănul, bradul și frasinul. Apare frecvent fenomenul de eroziune, fapt pentru care s-a recurs la împăduriri -plantații de pin. Vegetația de luncă apare de-a lungul văilor Feneșului și Someșului: sălcii, arini, trestie, papură, rogoz. Între Valea Popii și Luna de Sus a fost descoperită în 28 mai 1939 de către botanistul Nyárády Antal, un exemplar unicat de Hieracium X auriculoides Lang. var. lapathum Nyar, plantă erbacee cu flori galbene-purpurii și cu
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
Argetoaia este o comună în județul Dolj, Oltenia, România, formată din satele Argetoaia (reședința), Băranu, Berbeșu, Iordăchești, Leordoasa, Malumnic, Novac, Piria, Poiana Fântânii, Salcia, Teascu din Deal și Ursoaia. Este cunoscut faptul că familia Argetoianu este atestată în documentele vremii încă din anul 1668, atunci când, într-un document privitor la Cerneți în care apare și semnătura lui Mihaiu Hargetoianu care avea titlul de vel
Comuna Argetoaia, Dolj () [Corola-website/Science/300388_a_301717]