4,863 matches
-
sau mai târziu va accepta și asta nu dintr-o pornire interioară, o vor asalta zeci de amănunte legate de Fana, de Sidonia, ce-o vor orienta către Ovidiu, neapărat către el. Înainte de a pleca au văzut câmpul și pădurea scăldate în lumina amiezii, de culoarea ruginii și a aurului. Fetița apărută parcă din senin lângă mașină le-a făcut cu mâna și șuvițele blonde s-au clătinat pe frunte. Să mai veniți oricând aveți voi chef, le strigase Fana, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încă, tot mai reușea să învioreze culorile pale ale vegetației din jur. Era multă pace, parcă-ți amintea de după amiezile când se terminau de udat micile grădini de zarzavat încropite pe lângă casă, când aerul încărcat de vapori de apă îți scălda plămânii și te făcea să-l respiri până la saturație. În curtea împrejmuită cu plasă de sârmă, cele câteva găini scormoneau în țărână, mereu în căutarea hranei. Alături, porcul mare, bălțat, cumpărat din primăvară, ședea tolănit peste un braț de paie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
genunchii prinși între palmele împreunate, întărind: Chiar așa și este, maman. I-a văzut într-o altă lumină, așa, de parcă-i privea printr-un reflector și unda de percepție avea asupra celor două personaje puteri de disecție, văzu țesuturile lor scăldate de sângele plin de particule asemănătoare, circulația lichidului rubiniu ce ajungea atât de aproape de suprafața corpurilor încât ți se părea imposibil că stratul minuscul de tegument poate opri acel flux continuu ce părea ilogic, să poată fi stopat și reîntors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și a încuviințat. Știa cât de mult îi plăceau Carminei strugurii, și, deși avea în fiecare an struguri în pod, niciodată nu avusese impresia că îi sunt dăruiți ca acum, aduși ca o ofrandă pentru merite deosebite. Se simțea bine scăldată în călduța lui afecțiune, se simțea bine că știa că îi va răsplăti încrederea, nu se va bucura ca un hoț din dărnicia provenită din iluziile lui. Seara au mâncat macaroane cu brânză și pește marinat, la televizor era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cuibărește obrazul în pernă... Deocamdată Ovidiu doarme împăcat, obosit și mulțumit după dragoste, îmbăiat, deocamdată e al ei, al ei fără nici o îndoială, celulă cu celulă, o ține în brațe, prizonieră a somnului său, deocamdată subconștientul său încă mai este scăldat de beatitudine, încă nu-l săgetează gândul că trebuie să plece, încă nu. Cei câțiva ani de căsnicie le lăsaseră un gust insipid, îi înlăturau din gândurile lor, preferau să nu se gândească la acel timp și abia acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
împreună. Cum este acum modern să se spună? Mai acordați-vă o șansă. Știi maman că așa ceva nu se mai poate, se auzi vocea lui Ovidiu, fermă. Ședea cu spatele la ele, privea pe fereastră nerăbdător, îl irita plăcerea Sidoniei de a scălda situația când așa, când așa, după bunul ei plac, voind să lase o portiță deschisă și Carminei față de care se simțea ca naiba! Toate astea le-ai mai spus de o mie de ori, ce naiba și a fost inutil. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu de acord, un eventual refuz ar fi găsit-o total nepregătită, ar fi însemnat o umilire ori ea nu era obișnuită să piardă, rareori se avânta în situații ce prezentau un deznodământ îndoielnic și de aceea prefera să se scalde în vorbe, își cunoștea puterea, era conștientă, forța ei consta în dialog, dar încă nu-și găsise suflul, nu se simțea în apele ei. Carmina, să știi, atâta vreme cât am fost rude, eu am simțit că relația noastră pierde în profunzime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
am așteptat să-și mai potolească furia. Fără să știu mă așezasem în dreptul unui burlan înfundat, rupt de sus, la un moment dat apa adunată pe marginea streșinii a presat asupra gurii de burlan și dintr-odată m-am trezit scăldată de un șuvoi de apă, plin de paie, rugină, frunze, crenguțe, curgea apa ca dintr-un duș fără sită și dincolo de starea de inconfort creată, am simțit cum întâmplarea era ca o alegorie a stării mele sufletești încărcată de mizerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
demult, și-a tăiat o felie și, preocupată, să poată alege spinarea peștelui cu tot șirul de ace, n-a mai ridicat spre Carmina ochii. Începu să mestece grăbită, îi plăcea mult peștele, gustul lui îi invada gura întreagă, o scălda în salivă, de obicei mânca singură în bucătărie, voia să mestece în legea ei fără să o deranjeze cineva cu privirea. Oferindu-i Carminei pește îi făcea de fapt o favoare, voia pur și simplu s-o îmbuneze pentru suferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o să vină. Se săpunește, se clătește cu apă când caldă, când rece, ca să-și învioreze porii, iese afară din cadă, se înfășoară în prosop, își scoate din păr clamele apoi se parfumează după urechi, sub sâni, baia toată este îmbălsămată, scăldată în miresme. Se întinde pe pat, cu picioarele ridicate pe marginea noptierei, mâinile și le ține ridicate sus pe tavan, știe că încet, încet, sângele se va lăsa de-a lungul brațului, colorând mai puțin intens mâna, dând capilarelor transparență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
descheiat pe toți, Naoko și-a aruncat halatul asemenea unei insecte care se leapădă de pielea năpârlită. Nu purta nimic pe sub halat. Doar agrafa sub formă de fluture, pe cap. În pielea goală, a îngenuncheat lângă pat și mă privea. Scăldată în lumina blândă a lunii, trupul lui Naoko avea strălucirea uimitoare a unui nou-născut. Când se mișca - deși mișcările erau aproape imperceptibile - jocul luminii și al umbrelor pe trupul ei era fascinant. Conturul sânilor, al sfârcurilor, adâncitura buricului, șoldurile, umbrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
făcut să-mi fie dragă Naoko și orgasmul a fost deosebit de puternic. Trupul pe care mi-l etala acum Naoko nu semăna deloc cu cel din noaptea aceea. Trecuse probabil prin multe transformări până să renască sub chipul acestei perfecțiuni, scăldată de lumina lunii. Formele durdulii de după moartea lui Kizuki au fost înlocuite de cele ale unei femei mature. Trupul ei era acum atât de frumos, atât de perfect, încât nici nu-mi stârnea pofte sexuale. Priveam doar, uimit, curba superbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
parte, apoi Într-alta, apoi Începu să fluiere melodios. Iritată, femeia numită Dominique făcu stânga-mprejur și plecă cu Însoțitorul ei care părea dintr-odată dezumflat. Am coborât pe scări și un timp am rămas in cadrul ușii. Totul era scăldat În lumină albastră, de culoarea unui cocteil. Marele Rigoberto tocmai Își termina numărul cu un pumn strâns dramatic la piept: N-au găsit nimic În casă, ah, Doamne, nimeni nu-i văzu cealaltă față. Cugetară deci: „De ce n-am lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Cu un zâmbet fără cusur, Wickert Întoarse fotografia și scrise un număr pe spate. Împinse fotografia pe masă. — Să sperăm că veți găsi o soluție. Pentru binele amândorura. Dar timpul se scurge repede. Fiecare clipă În care această femeie se scaldă În lichidele memoriei dumneavoastră ne poate costa scump. De asemenea, s-ar putea ca acea colegă de la omucideri să vrea să vă interogheze. Ar fi bine să mă contactați imediat ce ați terminat. Și arătă fotografia cu creionul. Dar numai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Politicoasă, Dora mă informase că diferențele dintre astfel de afiliații nu prea depindeau de culoarea hainelor purtate. Acum că studiam poza mărită, am observat o aură cenușie care Învăluia șeful Fundației, care stând așa lângă partenerul său, părea a se scălda În gloria momentului. Totuși, ceilalți oameni din portret fuseseră eliminați - sau mai degrabă: puteam să deslușesc Încă un braț și jumătate de față În zona ștearsă care Înconjura centrul atenției, aparținând unor persoane care Îl Încadrau pe Froehlich și Gielke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fi o fostă parteneră al lui Lakritz, o cântăreață de origine germană-letonă. Ca să nu fie acuzată, a hotărât să regleze niște conturi vechi. Astfel era Înștiințat colegul meu despre ce se Întâmpla la Fundație În anumite nopți, când muzeul era scăldat În lumini artificiale și În spatele perdelelor se mișcau tot felul de umbre. La puțin timp după aceasta, Brigada de la Năravuri a percheziționat și pensiunea În care stătea prietenul dvs. Materialele incriminatoare au fost confiscate, dar Lakritz a reușit să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
caseta din video (Culoarea Rodiiloră, cât și nenumăratele tablouri și icoana cu Rugăciunea Sfintei Ana și posterul cu Muntele Ararat acoperit cu o zăpadă de un alb imaculat - au amuțit pentru o clipă pe când Încăperea căpăta o luminozitate neobișnuită, fiind scăldată În lumina somnoroasă a felinarului care tocmai se aprinsese afară. Fantomele trecutului se aflau acolo, cu ei. O mașină a oprit și a parcat În fața casei, iar luminile farurilor au măturat interiorul camerei, luminând literele atârnate pe perete Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
i-a scăpat un oftat zgomotos și prelung. — Eram acolo. Am văzut totul. Shushan a căzut În genunchi. Nimeni din convoiul ăla de oameni nu era În stare s-o ajute. Au lăsat-o să zacă În țărână, cu fruntea scăldată În sudoare și părul plin de păduchi! — Destul! Mătușa Banu s-a ridicat În picioare. — Nu vrei să asculți partea cea mai bună? Nu vrei să știi ce i s-a Întâmplat micii Shushan? a Întrebat domnul Bitter părând jignit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
hrană pe o navă-test trimisă să traverseze o gaură neagră. Dar să depozitezi un frigider? La ce bun? Asta m-a dus la concluzia că trebuie să fie și un echipaj. Pătrunseră Într-un tunel scurt, cu pereții de sticlă, scăldat Într-o lumină intens purpurie. — Ultraviolete, spuse Beth. Dar nu știu la ce servesc. — Dezinfectare? — Posibil. — Poate că servește la bronzare, sugeră Harry. Vitamina D. Apoi intrară Într-o cameră mare, așa cum Norman nu mai văzuse niciodată. Pardoseala strălucea Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
tuberculoza pulmonară și ajunge la Sanatoriul Închisoare de la Tg. Ocna. Cei care l-au cunoscut În ultimele zile de viață au declarat: ”Prețul rezistenței sale morale a fost unul care i-a răpit definitiv sănătatea... Chipul său era Însă, straniu, scăldat Într-o lumină nepământeană, despre care depun mărturie mulți dintre acei care au avut privilegiul de a-i fi În preajmă În ultima parte a vieții sale”. Sufletul și mintea sa nu se despărțeau defel de rugăciuni. El, În puținul
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
o convorbire oficială între el și prințul Basarab Cantacuzino. Iar în al treilea rînd era bine ca prințul să știe că mai există cineva care știe! Asta mai ales după finalul conversației, cînd se va lămuri în ce ape se scaldă excelența-sa! Telefonul țîrîi peste cîteva clipe, vocea lui Basarab Cantacuzino era nehotărîtă, ceva între stupoare și iritare, rîrîia mai evident ca niciodată, l-a lăsat să spună de cîteva ori "Alo, cine e dhragă, cine e dhragă" și cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se întreba ce să mai facă. Aveam silă până și de debutul meu. Eu însumi descrisesem cu lux de amănunte uciderea unui cal, violul unei fete pe câmp, isteria unui muribund, țicneala unui băiat care are halucinații pe o colină scăldată în ceață, ețetera, ețetera. Un punct luminos păstram doar pentru o schiță intitulată Salcâmul, apărută în Timpul, dar neinclusă în volumul de debut. De ce? Ce era cu schița asta de o lăsasem deoparte? Nu-mi mai plăcuse? Dimpotrivă, consideram că era
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pâine și dulceață, cu cafea cu lapte. Nu era încă nimeni în sufragerie. Mi-am continuat plimbarea prin ninsoare. Curând am auzit o voce interioară pe care o cunoșteam de mult, din lungii ani pe care îi petrecusem pe câmpia scăldată în soare. O uitasem fugind de ea și anii o acoperiseră. Când mă culcam pe pământ și muțenia lui îmi șoptea: "Și tu vei fi mut și vei fi una cu mine. Noi doi suntem prieteni, te las să trăiești
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să mă lese să mor în pace! Și n-a vrut să beie apă din pumni - ș-așa nici pe baba Gahița n-a iertat-o, nici pe barbatu-său nu l-a iertat - ș-a murit. Și când au scăldat-o, știi cât de slabă era? numai pielea și ciolanele; și trupul negru de vânătăi... negru de-atâtea bătăi crunte... Măriuca tăcu. Privea neclintită înainte, spre fundul Prisăcii lui Ion. —Uite așa... dumneata de unde să știi câte poate îndura o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
așa până ce uncheșul a prins a se pleca și pădurea de sălcii a început a fâlfâi lin. Pe fruntea mea fierbinte a suflat răcoarea. Atunci, la un mal de grind, am văzut alt spectacol nou. Vreo douăzeci de țigănuși se scăldau în nomol, luptându-se, la malul gârlei. Au salutat cu răcnete de entuziasm trecerea noastră, arătându-ne întreagă goliciunea lor de coloarea castanei. Unii întindeau o mână: —Mă, unchiule, dă-mi un ban! Gâdea îmi lămurea cu vorbe precise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]